Justiţia e considerată, şi în momentul de faţă, unul dintre sectoarele cele mai afectate de lipsa de resurse financiare suficiente, o serie de instanţe ajungând la situaţii extreme, cum ar fi lipsa banilor pentru citaţii. În acest context, merită atenţie cheltuielile logistico-administrative din sistem. Curtea de Conturi critică modul în care Institutul Naţional al Magistraturii şi-a folosit, sau mai bine zis nu şi-au folosit, investiţia făcută în comuna timişeană Giroc, cunoscut sub numele de “Căminul magistraţilor”.

Investiţie folosită doar la o treime din capacitate

În ultimul raport legat de buna gestionare a finanţelor publice, publicat recent, Curtea de Conturi critică modul în care Institutul Naţional al Magistraturii şi-a utilizat resursele administrative şi logistice, cu referire directă la Căminul Magistraţilor, din Giroc. Curtea de Conturi susţine că “principiile şi practicile managementului I.N.M. nu au urmărit minimizarea costurilor resurselor alocate activităţii de formare continuă”. I.N.M. a organizat activităţi de formare continuă, finanţate de la bugetul de stat, atât în Bucureşti, cât şi în alte localităţi din ţară, pentru care a înregistrat cheltuieli cu cazarea personalului de instruire şi a participanţilor, în sumă totală estimată la 427.000 de lei, furnizorii

serviciilor fiind diverse unităţi hoteliere de trei stele sau centre aparţinând altor entităţi (de exemplu, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor), deşi în baza unor hotărâri ale guvernului, I.N.M. are la dispoziţie două imobile aparţinând domeniului public al statului dotate corespunzător pentru cazare. “De menţionat că imobilul situat în comuna Giroc, judeţul Timiş, a fost utilizat numai 85 de zile, iar cel din Bucureşti a fost utilizat de către I.N.M. pentru cazarea auditorilor de justiţie”, spun inspectorii Curţii de Conturi. Aceştia consideră că nu este normal ca I.N.M. să cheltuie sume mari pentru cazare, an de an, în condiţiile în care dispune de imobile construite chiar în acest scop.

Reprezentanţii Curţii de Conturi mai spun că I.N.M. nici măcar nu a înregistrat în evidenţa contabilă imobilul din Giroc, cu terenuri în suprafaţă de 507 metri pătraţi, respectiv de 4.249 de metri pătraţi, având o valoare de inventar totală de 4,5 milioane de lei. Administrarea, în mod ciudat, rămâne una centralizată, deşi poate că imobilul ar fi fost mult mai bine gestionat de la nivel local, prin Curtea de Apel Timişoara. “Programările pentru utilizarea acestui imobil se fac exclusiv de la nivel central, pentru I.N.M., respectiv Şcoala Naţională de Grefieri”, spune Marius Cojocaru, consilier pe probleme de informare şi relaţii publice al Curţii de Apel Timişoara. 

O investiţie cu semne de întrebare

Imobilul din Giroc, deşi este în administrarea I.N.M., a fost construit acum şase ani de către Consiliul Superior al Magistraturii. Timp de trei ani, C.S.M. a alocat bani pentru amenajarea acestui cămin pentru pregătirea magistraţilor. Deşi a fost vorba doar de renovarea unei foste cazarme, devizul s-a ridicat la 2,77 de milioane de lei, bani cu care s-ar fi putut construi un imobil nou. Odată cu finalizarea imobilului, acesta a stat neocupat ani buni, pentru că, potrivit mai multor magistraţi, s-ar fi sistat temporar organizarea de sesiuni de pregătire a magistraţilor pe motiv de lipsă de bani.

Istoricul investiţiei este foarte interesant. La sfârşitul anului 2004, C.S.M. a decis că are nevoie de un nou spaţiu pentru a organiza sesiuni de pregătire a magistraţilor. După consultări pe această temă, plenul C.S.M. s-a oprit asupra unei locaţii din Timiş, şi anume, Cazarma 1844 a M.Ap.N., din Giroc. Conducerea C.S.M. a vizitat spaţiile respective, în 2005, şi a evaluat starea şi condiţiile oferite de această locaţie, propunând începerea demersurilor de trecere a corpului A al cazarmei în proprietatea C.S.M. La începutul anului 2007 au început lucrările şi, de aici, povestea a devenit din ce în ce mai interesantă. Pentru că, începând cu 2007, Căminul de la Giroc a fost invocat în mod constant ca unul dintre motivele principale pentru care aparatul propriu al C.S.M. avea nevoie de tot mai mulţi bani, cheltuielile fiind majorate cu 50% sau 60% sau chiar 100% de la an la an. Astfel, dacă în 2007 cheltuielile proprii ale C.S.M. au fost de 9,9 milioane de euro, în 2008 s-a ajuns la o creştere cu aproape 70% a acestui buget, Consiliului fiindu-i repartizată, pentru aparatul propriu, suma de 15.6176.073 de euro. Creşterea vizibilă a bugetului C.S.M. a fost pusă pe seama… renovării căminului din Giroc.

“Bugetul aparatului propriu în anul 2007 şi 2008 a crescut corespunzător fondurilor alocate pentru finalizarea reparaţiilor capitale la Căminul pentru pregătirea judecătorilor şi procurorilor, situat în comuna Giroc, judeţul Timis. Acest cămin a fost preluat de C.S.M., prin Protocolul încheiat cu Ministerul Justiţiei”, se arăta în rapoartele oficiale ale C.S.M. Lucrările s-au finalizat în 2008, necesitatea acestei investiţii fiind motivată prin faptul ca “în domeniul învăţământului de specialitate pentru judecători, procurori şi grefieri s-a avut în vedere asigurarea desfăşurării activităţii în condiţii de calitate şi eficienţă la standarde europene”.

Deşi bugetul C.S.M. a fost publicat anul niciunde nu s-a specificat exact cât s-a cheltuit pentru hotelul magistraţilor, operându-se cu nişte termeni vagi, gen cheltuieli administrative.

În urma unei solicitări scrise de informaţii publice, C.S.M. ne-a furnizat până la urmă datele solicitate, precizând că valoarea investiţiei totale a fost de 2.779,13 lei. Amenajarea acestui cămin, preciza C.S.M., “s-a făcut pentru a putea facilita accesul magistraţilor la formele de pregătire prevăzute de actele normative în vigoare, cu costuri reduse. Cheltuielile privind folosirea căminului din comuna Giroc vor fi acoperite din bugetul I.N.M. Investiţia finală a fost mai mică decât valoarea iniţiala a contractului.”

Cifra a ridicat, însă, două semne de întrebare. Pentru renovare era destul de mare, cu aceşti bani fiind destui dezvoltatori imobiliari care puteau construi o vilă nouă, cu unul sau două etaje. Şi, deşi preţul a fost mare, el nu a acoperit diferenţa de buget alocat în 2007 şi 2008 cheltuielilor proprii ale C.S.M., sumă de ordinul milioanelor de euro. Aceasta, deşi renovarea a fost indicată ca o cauză principală a majorării substanţiale a bugetului instituţiei. Culmea e că, după toate aceste investiţii masive, imobilul a rămas nefolosit ani buni, şi în prezent e folosit la o treime din capacitate.

Şi la Judecătoria Jimbolia a fost risipă de resurse

Nu este singurul caz de utilizare “originală” a resurselor de care dispun structurile Ministerului Justiţiei. În ultimii ani, oficialilor Ministerului Justiţiei li s-a atras de nenumărate ori atenţia asupra situaţiei ciudate de la Jimbolia, unde s-au investit sume foarte mari pentru realizarea unui sediu pentru Judecătorie, deşi instanţa nu a fost înfiinţată vreodată. Probabil, pentru a salva aparenţele, de fiecare dată reprezentanţii ministeriali lăsau să se înţeleagă că mai există o şansă ca această instanţă să fie înfiinţată.

În 2012, Judecătoria Jimbolia a fost eliminată din rândul instituţiilor publice din sistemul justiţiei finanţate de la bugetul de stat, pentru care Ministrul Justiţiei are calitatea de ordonator principal de credite. Adică, Judecătoria Jimbolia s-a desfiinţat oficial, înainte de a fi înfiinţată. Activitatea acestei instanţe nu a fost demarată dintr-un motiv cel puţin stupid : posturile pentru personalul ce ar fi trebuit să activeze la această instanţă nu au fost finanţate.

Sediul este gata de opt ani şi, în condiţiile în care Ministerul Justiţiei  se plânge de felul în care lipsa resurselor afectează sistemul judecătoresc, a investit 500.000 de euro în această clădire pe care nu a folosit-o niciodată. Reprezentanţii Primăriei Jimbolia susţin că imobilul, cu 23 de camere şi o suprafaţă de 1.600 de metri pătraţi, a fost finalizat în 2006 şi, de atunci, ar fi putut fi dat în folosinţă.