Inspecţia Judiciară nu a găsit niciun vinovat pentru retrocedările cu cântec de la Timişoara

spital louis turcanu 2Deşi sarabanda retrocedărilor controversate a început la cote maxime la Timişoara în anul 2000, deci în perioada când unul dintre partidele actualei coaliţii de guvernare era la putere, abia acum, câţiva reprezentanţi ai U.S.L. din Parlament par interesaţi de ce s-a întâmplat cu patrimoniul municipiului. Şi abia acum se fac interpelări pe această temă. Şi tot acum Inspecţia Judiciară a Ministerului Justiţiei răspunde, susţinând că a făcut controale, dar nu a găsit nicio neregulă la procesele care au făcut ca spitale şi şcoli din Timişoara să rămână, la propriu, în drum.

 

Interpelări târzii

În contextul recentelor scanda­luri legate de evacuarea unor instituţii, în urma unor retrocedări mai mult sau mai puţin controversate, s-a lăsat să se înţeleagă, la nivelul administraţiei locale, că încă e posibilă recuperarea, prin justiţie, a clădirilor pierdute de Stat în condiţii neclare. Lucru care, spun surse din sistemul judiciar, ar fi tardiv, pentru că eventualele ilegalităţi legate de aceste retrocedări deja s-au pre­scris în multe cazuri, fiind demarate prin anul 2000 şi derulându-se la cote maxime până prin 2005.

Tardive sunt şi interpelările făcu­te acum de către diverşi parlamentari de Timiş, inclusiv ai U.S.L., pe tema acestor retrocedări. „Spitalele din Ti­mişoara ajunse la mâna mafiei imobi­liare” e doar unul dintre titlurile aces­tor interpelări, în care se precizează că „oraşul Timişoara se confruntă cu un caz malign de mafie imobiliară, în care, efectiv, s-a ajuns la situaţii şo­cante în care spitalele sau alte clădiri istorice au ajuns la mâna mafiei imo­biliare” şi că „este vorba despre un nu­măr foarte mare de proprietăţi din cen­trul Timişoarei, care au ajuns să intre în posesia unor clanuri de romi, ajun­gându-se la situaţii în care medicii, asis­tentele şi pacienţii sunt ameninţaţi cu aruncatul în stradă dacă nu se plă­teşte la timp chiria, sau sunt deja eva­cuaţi, aşa cum s-a întâmplat la Spitalul Louis Ţurcanu.”

Sunt date ca exemplu, doar pe partea de spitale, Clinica O.R.L. şi Cli­nica de Balenofizioterapie a Spitalului Municipal, Ambulatoriul Spitalului Municipal de pe strada Mugurilor nr. 1 – 3 sau Secţia de Oftalmologie.

Într-o astfel de interpelare, făcu­tă recent de senatorul P.S.D. Matei Suciu şi înaintată lui Liviu Dragnea, ministrul Dezvoltării Regionale şi Ad­ministraţiei Publice, se solicită o in­vestigaţie amănunţită, „astfel încât să nu mai ajungem în situaţii de eva­cua­re, mai ales că până şi autorităţile lo­cale se simt neputincioase în faţa aces­tui fenomen acaparator”.

Ca în multe alte cazuri, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, deşi ar fi trebuit să fie mai implicat în chestiuni de acest gen, ca­re ţin de patrimoniul administraţiei pu­blice locale, deleagă responsabili­tatea, susţinând că ministerul nu are competenţă legală de a investiga, con­stata sau întreprinde orice alt demers în situaţii ca cele semnalate. Şi că, de fapt, „caracterul ilicit al ac­telor şi fap­telor care au generat feno­menul, pre­cum, şi tragerea la răspun­dere a per­soanelor care le-au săvârşit, după caz, este un atribut exclusiv al organelor statului cu atribuţii în do­meniul juris­dicţional”.

În faţa acestor interpelări legate de retrocedările din Timişoara, Minis­terul Dezvoltării Regionale consideră oportun „a se solicita şi punctul de vedere al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor”, adică exact al instituţiei care a validat punerile în posesie, în cazul mult imobile retro­cedate la Timişoara.

Inspecţia Judiciară nu ştie nimic

Mult mai interesant este însă răs­punsul Ministerului Justiţiei la inter­pe­lările legate de retrocedările ce au fa­vorizat mafia imobiliară la Timişoara.

Ministrul Robert Cazanciuc spu­ne că în cazul clarificării aspectelor, în special ale actelor juridice care pot atra­ge răspunderea penală a persoa­nelor angajate în cadrul instituţiilor men­ţionate (Primărie, parchete, in­stanţe) a solicitat sprijinul Parchetului Gene­ral, precum şi al Inspecţiei Judi­ciare din cadrul Consiliului Superior al Ma­gistraturii, entităţi abilitate să veri­fice existenţa unor cauze penale, res­pectiv să controleze activitatea pro­curorilor şi judecătorilor implicaţi în proce­durile respective.

Şi, de la aceste sesizări, s-au fă­cut verificări şi s-a ajuns la concluzia că Inspecţia Judiciară nu ştie nimic, pentru că nu a primit nicio sesizare: „Din verificările efectuate prin inter­mediul C.S.M., am constatat că, până în prezent, Inspecţia Judiciară nu a fost sesizată cu privire la conduita pro­fesională a vreunui procuror sau jude­cător care a soluţionat sau s-a pronun­ţat în vreuna din cauzele care au avut ca obiect retrocedarea unor imobile în oraşul Timişoara.”

Totodată, nici de sesizare din ofi­ciu nu a putut fi vorba, Inspecţia Judi­ciară precizând că „nu a avut date şi indicii concrete care să stea la baza unei sesizări din oficiu în legătură cu con­duita profesională a acestor magis­traţi”: Aceasta în condiţiile în care chiar şi D.N.A. anchetează mai multe cazuri de retrocedare din Timişoara, în care sunt indicii mai mult decât con­crete care arată încălcarea legii.

La Ministerul Justiţiei lucrurile stau altfel, însă, menţionându-se că „verificările care conduc la antrena­rea răspunderii disciplinare a magis­traţilor, precum şi cele care vizează răspunderea deontologică a magistra­ţilor ca urmare a încălcării normelor de conduită pot avea loc numai în con­diţiile în care sesizarea adresată In­specţiei Judiciare conţine date din ca­re să rezulte indicii concrete cu privire la identificarea autorului şi a situaţiei de fapt”.

Inspecţia Judiciară nu pare dispu­să să deschidă o anchetă doar pentru acest fenomen general al retrocedări­lor controversate de la Timişoara, sus­ţinând că afirmaţiile cu caracter ge­neral care vizează o posibilă complici­tate a procurorilor şi judecătorilor pen­tru intrarea nelegală a unor imobile din Timişoara în posesia unor clanuri de romi, fără individualizarea unor fapte concrete privind conduita profe­sio­nală a unui procuror sau judecător, nu pot determina sesizarea sa din oficiu.

Şi, ca de altfel, la majoritatea sesizărilor făcute pe această temă, din răspuns nu putea să lipsească „clasi­ca” formulare legată de faptul că nu se poate interveni la nivelul instanţe­lor, în cazul unor procese în derulare, pentru că ar aduce atingere indepen­denţei justiţie. În plus, mai spun ofi­cialii Ministerului Justiţiei, declanşarea unor verificări cu privire la o even­tuală soluţie care ar putea să o adopte instanţa de judecată excede compe­tenţelor conferite de lege Inspecţiei Judiciare. Însă, în cazul de faţă, din câte se vede, lipsesc verificările şi în timpul procedurilor judiciare, şi după aceea.

Avocat: „Se ştia foarte bine ce se întâmplă la Timişoara”

carmen obirsanu (1)Deşi acum Ministerul Justiţiei spune că Inspecţia Judiciară nu a avut niciun fel de sesizări şi nici indicii care să ducă la sesizarea din oficiu, surse din sistemul judiciar susţin că situaţia re­trocedărilor controversate de la Timi­şoara era cunoscută foarte bine la ni­vel central, la Ministerul Justiţiei exis­tând informări şi anchete inclusiv la nivelul fostului S.I.P.A. – Serviciul Inde­pendent pentru Protecţie şi Antico­rup?ie al Ministerului Justiţiei.

„Nu este niciun secret şi se ştie foarte bine şi la Timişoara, şi la nivel central că dosarele de retrocedare vi­zând clădiri istorice din Timişoara ajungeau invariabil la aceleaşi com­plete, la aceiaşi judecători. Unii s-au pensionat acum, alţii au fost verificaţi şi au scăpat basma curată. Oricum ar fi, e prea târziu acum să se mai înceapă urmărirea penală împotriva lor, pentru că faptele s-au prescris. Însă pot fi atacate pe civil acele hotărâri judecă­to­reşti, şi se poate obţine, în ultimă in­stanţă, anularea retrocedării. Totul e să se vrea”, spune avocatul timişorean Carmen Obârşanu.

Aceasta susţine că situaţia legată de retrocedările controversate se cunoştea la nivelul S.I.P.A., şi mai departe, la Ministerul Justiţiei. „Au fost sesizări legate şi de retrocedările de imobile, şi de cele de metale preţioase către aceleaşi clanuri din Timişoara. Se vedea că lucrurile se desfăşoară cel puţin ciudat la unele instanţe. Am avut un astfel de proces de retrocedare, vizând o vilă de pe strada Trandafirilor, în care am reuşit să obţin în primă instanţă anularea procedurii, după care soluţia a fost infirmată la Tribu­nal. În unele cazuri se făceau reven­dicări în numele unor timişoreni care nu mai intraseră în ţară din anii ’70. În circumstanţe asemănătoare, neclarifi­cate s-a pierdut şi Secţia 2 de Poliţie din Timişoara”, menţionează avocatul timişorean.

image_pdfimage_print

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro