Cum soia se regăseşte în compoziţia multor produse alimentare cumpărate mai ales în perioada postului Paştelui, unii producători au renunţat să mai specifice pe ambalaj dacă e sau nu vorba despre plante modificate genetic. Specialiştii spun că lucrurile sunt relative, pentru că se bănuieşte că s-a început să se cultive din nou soia modificată genetic pe suprafeţe mari, Timişul fiind unul dintre judeţele vizate.

Verificări la toate culturile de soia din judeţ

Conform Direcţiei Judeţene pentru Agricultură Timiş, în acest an toţi cultivatorii de soia din judeţ vor fi verificaţi, pentru a se identifica eventuale loturi de plante modificate genetic. Şi asta pentru că există informaţii că, şi în vestul ţării, anul trecut s-ar fi cultivat ilegal soia modificată genetic.„Vom verifica toate culturile de soia din judeţ. Şi aceasta pentru că s-a depistat la nivel naţional o cantitate destul de mare de soia modificată genetic, existând bănuieli că ar exista suprafeţe mari cultivate. Timişul se încadrează printre judeţele unde trebuie făcute verificări, din acest punct de vedere. Producătorii să ştie că se vor face verificări extinse în acest an, şi să aibă grijă ce fel de material folosesc pentru însămânţări”, spune inginerul Viorel Solomie, de la Direcţia Judeţeană pentru Agricultură.

Înainte de integrarea în UE, Timişul se număra printre judeţele unde erau cele mai mari culturi de soia modificată genetic.

După 2007, odată cu instituirea unor interdicţii legate de cultivarea de soia modificată genetic, activiştii Greenpeace îşi exprimau îndoiala că marii cultivatori de soia din Timiş au renunţat la culturile modificate genetic. Greenpeace publica, în 2007 şi 2008, o listă a locaţiilor suspecte din România, unde existaseră, înainte de 2007, culturi de soia modificate genetic şi unde se suspecta că aceste practici ar putea continua . Timişul era prezent pe acea listă cu peste 20 de locaţii, multe din jurul Timişoarei, dar şi din Sânnicolau Mare, Hodoni, Tomnatic, Livezile, Jebel, Becicherecu Mic, Sânpetru, Cărpiniş, Variaş şi Banloc.

“În urma unor investigaţii realizate de echipa Greenpeace România, reiese faptul că în România există culturi de soia modificată genetic, deşi acest lucru este interzis în Uniunea Europeană, dar şi în România, odată cu aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană în anul 2007”, preciza organizaţia Greenpeace, la sfârşitul anului trecut.

Înainte de instituirea interdicţiei de cultivare de soia modificată genetic, România cultiva 300.000 de hectare cu soia, producţia ajungând, în anii buni, la peste un milion de tone. Reprezentanţii Ministerului Agriculturii susţin însă că în momentul de faţă, în România există un paradox legat de soia modificată genetic: deşi s-a instituit interdicţia culturilor de soia modificată genetic, România face importuri masive de şroturi de soia modificată genetic din afara spaţiului comunitar, pe care le foloseşte în zootehnie.

Tocmai de aceea, ţara noastră a solicitat, în 2011, Comisiei Europene reluarea cultivării plantelor modificate genetic. Reprezentanţii Ministerului Agriculturii spun că se utilizează termenul speculativ de organism modificat genetic, pentru a se induce o reacţie de teamă şi respingere în rândul consumatorilor români. Aceasta deşi se importă masiv soia modificată genetic din zone în care nu există interdicţii de cultivare.

Anul trecut, de exemplu, în spaţiul european s-au importat 33 de milioane de tone de făină şi şrot de soia modificată genetic, importurile fiind făcute în principal din Argentina, Brazilia şi SUA. Aceste produse din soia sunt considerate un supliment esenţial pentru hrana animalelor în toate fermele din spaţiul comunitar.

În Timiş se folosesc anual între 30.000 şi 40.000 de tone de şrot de soia de import şi probabil că o bună parte din această cantitate este modificată genetic. În zootehnie, în hrana animalelor se include o proporţie de aproxi­mativ 10% soia (majoritatea de import, deci, modificată genetic) pentru a asigura un conţinut adecvat de proteine, conform informaţiilor specialiştilor Direcţiei Judeţene pentru Agricultură.
„Este anormală situaţia din prezent, când România nu are voie să cultive soia modificată genetic, iar în multe ţări vest-europene, începând cu Germania, se foloseşte intensiv şrot de soia de import, din America, provenit din culturi modificate genetic. În general, tot ce se aduce din străinătate este modificat genetic. Iar România nu poate cultiva, dar este piaţă de comercializare pentru şroturile de soia modificate genetic ale altora. Cred că este o chestiune direcţionată, intenţionată. Probabil nu există interes ca agricultura României să aibă încă o cultură profitabilă, pentru că soia se poate cultiva doar în câteva ţări din Europa, printre care Italia şi România”, consideră prof. univ. dr. Alexandru Moisuc, fost rector al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului.

Interdicţie la soia, undă verde la porumb

Un alt aspect paradoxal este faptul că, deşi există interdicţie la cultivarea de soia modificată genetic, în Timiş se cultivă de ani buni porumb modificat genetic, deşi este greu de spus care ar fi diferenţa. „Porumb modificat genetic s-a cultivat şi anul trecut în Timiş. Este vorba de Monsanto, pentru care a existat autorizaţie pentru o cultură în zona Gătaia”, confirmă Viorel Solomie. De altfel, singura plantă modificată genetic, autorizată pentru cultivare pe teritoriul UE, este acest porumb MON 810.

Din datele publicate de Ministerul Agriculturii, în România, în 2014, au fost autorizate pentru cultivare cu porumb modificat genetic peste 770 hectare, în judeţele Arad, Călăraşi, Neamţ şi Timiş. Timişul este însă campion, în zona Gătaia şi Denta existând anul trecut autorizaţie pentru cultivarea unei suprafeţe variabile, între 167 şi 386 de hectare.

Începând cu anul 2007, mai mulţi mari producători mondiali din industria agro-alimentară, printre care Monsanto (SUA) şi Pioneer Hi-Bred Seeds (SUA) au avut acceptul UE de a testa aproximativ 50 de soiuri de porumb şi prune modificate genetic pe teritoriul României. Ţara noastră, cunoscută la nivel UE pentru poziţia sa de acceptare faţă de organismele modificate genetic dovedite a fi sigure pentru sănătatea oamenilor şi animalelor, se află printre cele şapte state membre ale UE care făceau la nivelul anului trecut teste în teren deschis, alături de Belgia, Cehia, Danemarca, Ungaria, Irlanda, Olanda, Slovacia, Spania, Suedia şi Marea Britanie.

În acest an încă nu este clar ce plante modificate genetic se vor cultiva în Timiş, urmând să se stabilească natura lor şi suprafeţele. Anul trecut, conform informaţiilor făcute publice de Direcţia Judeţeană pentru Agricultură, porumbul recoltat din Timiş a intrat direct în siloz, nefiind folosit pentru alimentaţie umană. Cu toate acestea, dacă aceste cantităţi de porumb modificat genetic sunt folosite în zootehnie, se poate spune că ajung indirect în alimentaţie, la fel ca în cazul cantităţilor de soia modificată genetic importată în România şi folosită pentru hrana animalelor.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a fost notificată încă din 2010 cu privire la introducerea deliberată în mediu, pe perioada 2010 – 2014, a porumbului Bt11xGA21, modificat genetic pentru rezistenţă la atacul unor insecte lepidoptere şi toleranţă la erbicide pe bază de glifosat. În notificarea respectivă se specifică faptul că testele în câmp se pot desfăşura pe 13 amplasamente diferite din România, între 2010 şi 2014. Testarea acestui soi de porumb s-a putut efectua în Timiş, în cadrul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Lovrin şi la Cărpiniş, Grabaţ, Jimbolia, iar în Arad, la Peregu Mare, Şeitin şi Nădlac. Potrivit respectivei notificări, se puteau cultiva suprafeţe de până la 5.000 de metri pătraţi pe fiecare dintre locaţiile selecţionate. Aceste autorizaţii vor fi, probabil, reînnoite în acest an.

Consiliul European lasă state membre UE să decidă cu privire la culturile modificate genetic

Parlamentul European a adoptat, la începutul lunii martie, un act normativ care acordă ţărilor membre dreptul de a aproba sau de a interzice culturile de organisme modificate genetic  pe teritoriul lor. 

Normele adoptate vor da statelor membre libertatea de alegere: ele pot decide dacă vor ca pe teritoriul lor să fie cultivate organisme modificate genetic sau, dimpotrivă, pot decide să le interzică. „Aceasta este în linie cu principiul subsidiarităţii şi respectă preferinţele cetăţenilor şi fermierilor” a declarat ministrul leton al Agriculturii, Janis Duklavs.

Potrivit Consiliului European, noile norme permit ca atunci când este autorizată o cultură modificată genetic la nivel european, ţările să solicite ca teritoriul lor să fie exclus. La rândul lor, statele membre în care sunt cultivate plante modificate genetic trebuie să aibă grijă pentru a evita contaminarea transfrontalieră în statele membre în care aceste culturi OMG sunt interzise.

Regulile UE privind cultivarea organismelor modificate genetic sunt printre cele mai stricte. Culturile sunt aprobate numai după o evaluare in detaliu a riscurilor. Evaluarea este realizată de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară. După autorizare, ţările UE pot interzice individual cultivarea unui produs modificate genetic pe teritoriul lor. Cu toate acestea, noile reguli vor permite statelor membre să interzică eventualele culturi modificate genetic din motive de protecţie a mediului, dar şi din alte motive, cum ar fi cerinţele privind planificarea urbană sau naţională, impactul socio-economic, evitarea prezenţei involuntare a plantelor modificate genetic în alte produse şi obiective ale politicii agricole.

Statele europene au atitudini diferite faţă de organismele modificate genetic, chiar dacă acestea sunt cultivate pe scară largă în America şi Asia. Dacă Marea Britanie este favorabilă acestora, multe alte state membre UE, inclusiv Franţa şi Germania, se opun. În ultimii 14 ani, în Uniunea Europeană doar patru OMG-uri au fost autorizate pentru cultură, însă doar unul singur mai este cultivat şi în prezent, soiul de porumb dezvoltat de compania american Monsanto rezistent la insecte. Şi în cazul acestuia, unele ţări (Austria, Bulgaria, Grecia, Germania, Ungaria, Italia, Luxemburg şi Polonia) au adoptat o clauză de salvgardare pentru a interzice această cultură pe teritoriile lor.