Patru medalii, dintre care două de aur, pentru echipa României la Olimpiada de Informatică a Europei Centrale (CEOI). Două dintre acestea ajung la Timișoara. Unul dintre ei, elev eminent al Colegiului „C.D. Loga”, din Timişoara, care, anul trecut, şi-a adju­decat medalia de argint la Olim­piada Internaţională de Informatică din Australia, nu se gândeşte să plece din România. Vrea să rămână aici, să facă performanţă şi, mai târziu, să sprijine alte generaţii de informaticieni.

Lotul de informatică al României a obținut patru medalii – două medalii de aur, o medalie de argint şi o medalie de bronz – la Olimpiada de Informatică a Europei Centrale, desfășurată în perioada 18 – 23 iunie, la Jena, în Germania.

Medaliile de aur au fost cucerite de Andrei Heidelbacher (foto), elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „C. D. Loga”, din Timişoara – care, anul trecut, şi-a adju­decat medalia de argint la Olim­piada Internaţională de Informatică din Australia –, respectiv Rareş-Darius Buhai, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”, din Bistriţa. Medalia de argint i-a revenit lui Alexandru Velea, elev în clasa a XI-a la Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”, din Cluj-Napoca, iar medalia de bronz a intrat în posesia lui Radu Szasz, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „C. Brediceanu”, din Lugoj.

La a XXI-a ediţie a Olimpiadei de Informatică a Europei Centrale au participat 38 de concurenţi din zece ţări. Prima ediţie s-a desfăşurat în România, în 1994, la Cluj-Napoca. anunţă Aura Danielescu, inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş.

Un olimpic care-şi vede viitorul în România

Într-un dialog pe care TIMPOLIS l-a avut, anul trecut, cu Andrei Heidelbacher, acesta spune că nu ştie unde se va afla peste zece ani, dar în momentul de faţă îşi doreşte să urmeze o facultate de profil în România. O atitudine de admirat, mai ales că mulţi tineri, cu un asemenea bagaj de cunoş­tinţe, se visează studenţi la uni­versităţi de top din lume. Nici pentru Andrei ofertele nu au întârziat să apa­ră, deşi nu a ter­minat încă liceul. Chiar la înce­putul anului trecut, în urma Olim­piadei Naţionale de Informati­că, unde a obţinut locul întâi, a fost curtat de Şcoala Superioară din Cachan, Franţa. A refuzat oferta. Pentru că vrea să facă performanţă la el în ţară, dar şi pentru a ajuta alţi tineri pasionaţi de informatică, aşa cum el la rândul său a fost îndrumat de foşti olimpici pe care i-a întâlnit în cadrul unui ONG, Infoarena. Această co­mu­nitate este un real sprijin pentru pregătirea de care An­drei are nevoie pentru a fi pe po­diumul mondial în domeniul in­formaticii: „Organizaţia info­arena.ro m-a ajutat foarte mult, are o arhivă cu peste o mie de probleme de la diverse concur­suri, chiar şi internaţionale, pe care le utilizez. Aici am întâlnit o persoană foarte importantă pentru mine, căruia îi datorez mare parte din rezultatele mele, chiar şi ultima medalie. Este vorba despre Andrei Grigorea­nu, fost olimpic internaţional, care m-a remarcat. Cu el am în­ceput pregătirea, încă din sep­tembrie 2012, pentru olimpiada internaţională. Aşa cum aceşti oameni m-au ajutat pe mine, eu mă văd peste ani în rolul de a sprijini alţi elevi de performan­ţă”, spunea Andrei.

Mama sa, Dana Heidelba­cher, a declarat redactorului TIMPOLIS că, la un moment dat, Andrei îşi dorea foarte mult să studieze în SUA, la Massachusetts Institute of Technology, o şcoală de top din lume în domeniul tehnogiei, însă şi-a dat seamă că nivelul de studiu nu este peste cel din ţară, aşa că a preferat să facă performanţă, aici, în România:„Îşi dorea să meargă la MIT. Eu am sperat să plece în SUA, dar stând de vorbă cu olimpicii cei­lalţi, a descoperit că nici cei de acolo nu sunt peste nivelul de pregătire din ţară, la studiile liceale sau de facultate. Eu cred că unul dintre motive este fami­lia, pentru că este foarte apro­piat de noi. Dacă ar merge, cred că ar vrea să ne ia şi pe noi”.

O pasiune descoperită târziu

Ciudat în acest parcurs es­te că Andrei nu s-a visat infor­matician. În copilărie, îşi amin­teşte mama sa, Dana Heidel­bacher, Andrei era un mic cer­cetător în domeniul biologiei: „Era curios, pasionat de lumea animalelor. Studia toate in­sec­tele. Cunoştea foarte multe lu­cruri. Părea, la un moment dat, că se îndreaptă spre biologie”. Pasiunea aceasta l-a ţinut o scur­tă vreme. Apoi, devenise fasci­nat de jocul cu lego – spre care îl împinsese mama sa, care a vrut să-i dezvolte astfel imagi­na­ţia –, de unde a apărut şi dorin­ţa de a se face arhitect. Până în­tr-o zi, însă… Când jocul pe calcu­lator i-a acaparat întreaga atenţie.

Totuşi, cu informatica de performanţă a luat contact târ­ziu, abia acum trei ani, când era în clasa a noua. Pe lângă profe­sori şi foştii elevi olimpici care l-au îndrumat, acesta a primit pri­mul imbold spre domeniul informa­ticii chiar din familie. Fratele său, absolvent de Automatică şi Calculatoare, a fost persoana cu ajutorul căreia Andrei a des­luşit „abc”-ul acestui domeniu. „Mi-am dat seama de potenţia­lul fratelui meu încă de când era în clasele primare, era foarte inte­ligent, eu îl mai ajutam la mate­ma­tică. Nu m-am gândit că s-ar putea orienta către programa­re, având în vedere că majori­ta­tea copiilor care îşi doresc asta încep pregătirea din gimnaziu.El a fost o excepţie, a început abia acum doi ani”, spunea Christopher Heidelbacher. De atunci, declara Andrei, „am început să-l trag eu pe el de mânecă, să mă înveţe cât mai multe, să ajung la cea mai înaltă treaptă”.