Mâine vor fi comemoraţi 130 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu. Primul bust al acestuia, dezvelit în România reîntregită, în urmă cu aproape 100 de ani, şi al treilea în ţară, se află la Sânnicolau Mare. Şi a fost ridicat graţie unui profesor din oraş, al cărui nume este purtat azi de una dintre cele două şcoli generale din Sânnicolau.

Într-un volum pe care l-a publicat în 1941, intitulat Comoara din Sânnicolau Mare, – volum păstrat în biblioteca scriitorului şi fostului jurnalist Teodor Bulza – Theodor Bucurescu, profesor şi director de şcoală în Sânnicolau, numea acest bust ca fiind una dintre trei comori ale oraşului. O plasa între comoara de aur dezgropată în 1799 şi transportată ulterior la Muzeul de Istorie din Viena şi Gimnaziul mixt pe care l-a condus 22 de ani: „A doua strălucită şi nepreţuit de scumpă comoară nu numai pentru Sânnicolaul-Mare, ci şi pentru întreg Banatul nespus de valoroasă, iar pentru ţara întreagă şi neamul românesc de o deosebit de mare importanţă, este Monumentul lui Mihail Eminescu, desvelit la 11 Octombrie 1925, în faţa gimnaziului, cel dintâiu monument ce s’a ridicat lui Eminescu în provinciile alipite şi al treilea din ţara întreagă. Pentru noi, cei care am cheltuit cu drag 5 ani de muncă în gazeta «Primăvara» pentruca să înfăptuim aceasta, cea mai frumoasă satisfacţie am primit-o cu ocazia desvelirii, prin graiul nemuritorului Octavian Goga, care ne spunea: «Când alţii aleargă după zgomotul zarafilor, d-voastră vă cereţi în tăcerea unui templu, când alţii se lasă răpiţi de valul bucuriilor deşerte, d-voastră zidiţi un altar». Am ridicat această comoară pentru veşnicia neamului şi înălţarea patriei”.

Bustul poetului, mai scria Theodor Bucurescu în acelaşi volum, a fost realizat de sculptorul I. Dimitriu Bârlad, din Bucureşti, şi turnat în bronz la Fabrica şi turnătoria artistică V. Răşcanu, tot din Bucureşti, şi postat pe un soclu de granit, întregul monument având patru metri înălţime. Pentru realizarea acestuia, Teodor Bucurescu a iniţiat în 1920, cu sprijinul ministrului Cultulor de atunci, Alexandru Lapedatu, o colectă publică – deschisă chiar de el cu suma de 600 lei, bani reprezentând salariul său pe trei luni. Au donat bani şi populaţia din 50 de sate şi oraşe, şi CFR-ul, şi unele bănci. Dezvelirea bustului a avut loc în 21 octombrie 1925, evenimentul fiind organizat sub patronajul Academiei Române, al Asociaţiei „Astra”, din Sibiu, al Ministerului Cultelor, al Societăţii Scriitorilor din Bucureşti şi al Fundaţiei „Principele Carol”. Au fost prezenţi la eveniment – o serbare naţională la care au participat peste 10.000 de oameni – şi Octavian Goga, membru al Academiei Române, Vasile Goldiş, preşedintele Asociaţiei „Astra, din Sibiu, Ion Minulescu, director general în Ministerul Cultelor, ori Liviu Rebreanu, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români. Programul a inclus, pe lângă dezvelirea monumentului, o slujbă de sfinţire a acestuia, un program de cântece corale, apoi o întrecere între coruri, o tombolă literară şi un banchet  organizat pentru 1000 de persoane, în curtea Hotelului „Vulturul negru”.

Născut la Comloşu Mare, în 1885, Theodor Bucurescu a fost, între anii 1919-1920 directorul școlii din comuna natală, apoi între anii 1920-1941, directorul Gimnaziului mixt din Sânnicolau Mare şi editor al revistei Primăvara, între anii 1921-1925. De asemenea, a fost deputat în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, organism care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, apoi deputat în primul Parlament al României Mari, între anii 1919-1920 şi între 1926-1927.

Potrivit informaţiilor publicate pe pagina web a Şcolii Generale nr. 1 din Sânnicolau Mare, Theodor Bucurescu este cel care a înfiinţat în oraş Biblioteca Publică, a realizat Societatea pentru Ocrotirea Orfanilor de Război şi Căminul pentru Copii Orfani şi Săraci, Asociaţia Generală a Presei din Provincie şi Societatea Culturală şi de Educaţie Fizică “Şoimii României”, al cărei preşedinte a fost, participând cu elevii din această asociaţie la o serie de concursuri din ţară şi străinătate.

După instalarea regimului comunist a fost considerat duşman al poporului, arestat în august 1952 şi apoi dus în domiciliu forţat în comuna Săveni, din judeţul Suceava, până în octombrie 1954. La arestare i-a fost percheziţionată casa şi confiscate lucrările proprii, ca şi alte lucrări şi documente, inclusiv cele din activitatea de parlamentar, precum şi Istoria partidelor politice din România, apărută la Londra în 1933. Întors în Sânnicolau, a trăit până în 17 august 1967, fiind înmormântat în cimitirul ortodox român din str. Cosminului, din Timişoara.

Din 2010, Şcoala Generală nr. 1 din Sânnicolau Mare îi poartă numele.