Preşedintele C.S.M., Adrian Bordea, anunţă că susţine desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti pentru că nu s-ar justifica cu un volum de activitate de sub 2.000 de dosare la un judecător pe an, în timp ce deputaţii jurişti au spus că acest lucru ar îngrădi accesul cetăţenilor la justiţie. Printre acestea se numără şi Judecătoria Făget.

C.S.M. vrea desfiinţarea a 30 de instanţe

La o dezbatere organizată de Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Adrian Bordea, a afirmat că proiectul privind desfiinţarea a 30 de instanţe judecătoreşti din ţară a fost elaborat pe principiul eficienţei şi că s-a ţinut cont de infrastructura feroviară şi rutieră. „Este adevărat că nu sunt chiar atât de multe instanţe care trebuie desfiinţate, însă unele dintre ele, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Penală, implică noi resurse umane. Nu s-ar justifica un volum de activitate de sub 2.000 de dosare pe judecător. În contextul în care sunt instanţe care au un volum de activitate pe judecător de 1.800 – 2.000 de dosare, apar instanţe care au un volum de activitate de 300 – 400 de dosare pe judecător anual, ceea ce denotă un dezechilibru major în configurarea instanţelor”, declară, citat de Mediafax, Adrian Bordea.

Acesta mai spune că decizia de desfiinţare a unor instanţe nu s-a luat sub presiune, ci din cauza faptului că nu sunt bani: „Până la sfârşitul anului, în buget nu mai sunt bani pentru citaţii, comunicări, chiriile instanţelor. Acest lucru ne-a determinat să acceptăm propunerea făcută de Ministerul Justiţiei”. Adrian Bordea susşine că sunt cazuri în care sunt trei instanţe pe o distanţă de 20 de kilometri şi nu se justifică costurile.

Secretarul de stat în Ministerul Justiţiei, Liviu Stancu, a precizat că s-au schimbat instrumentele juridice şi s-au diminuat termenele de judecată, iar procesele nu mai durează atât de mult. Menţionând că „greutatea se deplasează de la judecătorii la tribunale”.

Câţiva deputaţi jurişti se opun

În replică, parlamentarii jurişti au susţinut respingerea proiectului de lege privind desfiinţarea unor instanţe. Deputatul P.N.L. Alina Gorghiu acuză că sunt propuse spre desfiinţare 30 de instanţe pe criterii neclare. „Eficienţa justiţiei nu se face prin radierea unor instanţe, ci prin finanţarea corespunzătoare”, mai spune ea. Deputatul P.C. Bogdan Ciucă a arătat că nu este normal ca cetăţenii să meargă sute de kilometri pentru a-şi găsi dreptatea în instanţă. La rândul său, deputatul P.N.L. Cătălin Nicolescu a afirmat că justiţia este serviciu public şi că printre instanţele propuse spre desfiinţare sunt unele care au fost dotate cu sedii noi şi cu aparatură modernă, iar, în cazul desfiinţării, s-ar arunca banii pe fereastră. „Dacă tot reducem instanţe, creăm discriminare şi soluţia este să nu desfiinţăm nicio instanţă”, mai spune Cătălin Nicolescu.

Proiectul privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti a fost iniţiat de Guvern. Camera Deputaţilor a votat marţi prelungirea termenului de dezbatere a proiectului, de la 45 la 60 de zile, fiind în categoria legilor de complexitate deosebită.

Pe lista neagră se regăseşte şi Judecătoria Făget

Strategii care au gândit acest proiect au considerat că pot compensa desfiinţarea acestei instanţe prin mărirea razei teritoriale a Judecătoriei Sânnicolau Mare, respectiv “concesia” rămânerii în funcţiune a Judecătoriei Deta.

Nu se ştie în ce măsură cei care au venit cu aceste propuneri au studiat situaţia de pe plan local, unde se manifestă o supra-aglomerare cu dosare a aproape tuturor instanţelor timişene. În plus, nimeni probabil că nu i-a întrebat cum se vor descurca pe justiţiabilii de pe plan local afectaţi de această restructurare.

Oficiali ai Ministerului Justiţiei declarau că desfiinţarea Judecătoriei Făget se bazează, printre altele, pe argumentul că instanţa are un volum foarte mic de activitate, în scădere în ultimii trei ani, şi o încărcătură de cauze cu mult sub media la nivel naţional – aproximativ 300 de dosare pe judecător pe an, faţă de media naţională de 750 de dosare pe judecător pe an. În plus, declarau aceştia, “sunt distanţe rezonabile de parcurs între localităţile ce ar urma să fi arondate şi Judecătoria Lugoj”, care putea prelua atribuţiile instanţei desfiinţate din Făget. Argumentul cu distanţele rezonabile probabil că nu este convingător pentru locuitorii din Curtea, de exemplu, arondaţi Judecătoriei Făget, care ar trebui să parcurgă aproximativ 50 de kilometri până la Lugoj.

Reprezentanţii Ministerului Justiţiei admit că, pe plan local, la instanţe, nu a existat o unanimitate de păreri legate de desfiinţarea Judecătoriei Făget. În timp ce conducerea Curţii de Apel Timişoara propunea, în 2010, desfiinţarea acestei instanţe şi arondarea localităţilor la Judecătoria Lugoj, conducerea Tribunalului Timiş a propus menţinerea instanţei, pe motiv că prin desfiinţare nu se fac economii semnificative.

Conform ultimului raport disponibil al Judecătoriei Făget, pe an au fost înregistrate peste 1.100 de dosare din care peste 1.000 de dosare civile şi 120 de dosare penale. Tot pe an au fost pronunţate în total 973  hotărâri, din care 853 civile şi 120  penale. Anual se înregistrează peste 100 de dosare de fond funciar şi 100 de dosare pe probleme de minori şi familie. 

Memorii inutile

Anul trecut, parlamentari de Timiş – senatorul P.P.D.D. Ioan Iovescu şi deputatul P.S.D. Dorel Covaci – au trimis memorii către Ministerul Justiţiei, solicitând menţinerea în funcţiune a Judecătoriei Făget. Aceştia precizau că taxele de timbru, într-un trend de creştere continuă, determină adâncirea decalajului între zonele rurale şi urbane, sub aspectul accesului la justiţie. Costurile enorme cu taxele, expertizele şi reprezentarea în instanţă explică cu uşurinţă reticenţa justiţiabililor de a se adresa organelor competente pentru soluţionarea cauzelor, fapt ce influenţează neîndoielnic numărul de dosare ce se află pe rolul instanţei de judecată. Odată ce s-a considerat oportun, se arăta în aceleaşi memorii, şi s-a procedat la sporirea taxelor judiciare de timbre, trebuie să se asume şi consecinţa directă şi previzibilă a acestui demers, anume diminuarea numărului de cauze. Ar fi nedrept ca justiţiabilii din zonă să fie supuşi unei duble constrângeri: una de natură pecuniară şi una de natura limitării accesului la aceste servicii de interes public.

Conform aceloraşi documente, criteriul costurilor ridicate de funcţionare a Judecătoriei Făget, raportat la volumul de activitate, este cel puţin discutabil, întrucât s-au identificat măsuri uşor aplicabile pentru eficientizarea instituţiei: reduceri sau ajustări ale schemei de personal, diminuarea costurilor cu factorul termic, prin optarea pentru combustibilul lemnos, ieftin şi uşor de procurat în zonă, în defavoarea celui lichid, care se foloseşte în prezent, şi alte măsuri ce vor fi identificate, în urma unei analize de detaliu cost-beneficiu.

În memorii se mai arăta că desfiinţarea Judecătoriei Făget ar crea cetăţenilor numeroase dificultăţi de transport, cheltuieli suplimentare adiacente, pierdere inutilă de timp, amânarea rezolvării problemelor, neîncredere în autorităţi, tensiuni şi alte neajunsuri. În prezent, competenţa Judecătoriei Făget şi a Parchetului de pe lângă această instanţă cuprinde oraşul Făget şi zece comune învecinate, împreună cu satele aparţinătoare, pe o rază teritorială de 1.447 de kilometric pătraţi şi o populaţie de aproximativ 60.000 de locuitori.

Distanţa dintre aceste localităţi şi Judecătoria Lugoj este exagerat de mare şi, inclusiv, legăturile de transport între Lugoj şi satele aparţinătoare sunt departe de a fi simplu de asigurat (distanţa între Lugoj şi Tomeşti, de exemplu, este de 61 de kilometri, Lugoj – Luncani , 67 de kilometri, Lugoj – Coşeviţa, 55 de kilometri, Lugoj – Fârdea, 59 de kilometri, Lugoj – Ohaba Română, 71 de kilometri).

“Orice soluţie de rezolvare este preferabilă aceleia desfiinţării Judecătoriei. Din acest punct de vedere, vă rugăm să luaţi în considerare, în ultimă instanţă, chiar posibilitatea înfiinţării unui sediu secundar cu activitate permanentă, măsură ce s-ar plia perfect situaţiei date”, se arăta în aceleaşi memorii.

Din câte se pare, Ministerul Justiţiei nu a fost până acum impresionat de aceste argumente, menţinând Judecătoria Făget pe lista desfiinţării.

Mai puţine instanţe, deşi volumul de muncă a crescut la majoritatea

Decizia desfiinţării a 30 de instanţe şi Parchete cu volum mic de activitate fusese anunţată de Ministerul Justiţiei, în luna februarie, deşi e vorba despre un proiect mai vechi, din 2010. O decizie luată în ciuda faptului că la majoritatea instanţelor şi Parchetelor se înregistrează o continuă creştere a volumului de muncă.

Potrivit expunerii de motive a unui proiect de lege publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei, “aceste instanţe au înregistrat constant un volum scăzut de activitate, sub media la nivel naţional, au avut un grad scăzut de ocupare a posturilor de judecători (există Judecătorii care nu prezintă atractivitate pentru opţiunile auditorilor de justiţie după absolvirea Institutului Naţional al Magistraturii şi susţinerea examenului de capacitate), condiţiile socio-economice care au condus la punerea în funcţiune nu mai subzistă, iar depopularea zonelor aflate în circumscripţia acestora au condus la o scădere a numărului de dosare înregistrate pe rolul acestora”.

Raportul a fost aprobat în şedinţa Plenului C.S.M., din 4 iunie 2013, fiind trimis ministrului Justiţiei pentru iniţierea unui proiect de lege. Potrivit Raportului privind concluziile Grupului de lucru interinstituţional pentru pregătirea sistemului judiciar în vederea intrării în vigoare a noilor Coduri, a fost propusă desfiinţarea a 30 de Judecătorii şi a Parchetelor de pe lângă acestea, precum şi rearondarea localităţilor pe care acestea le-au deservit.

Actuala iniţiativă este reluată după un proiect mai vechi al Ministerului Justiţiei, din 2010. Atunci, Ministerul Justiţiei susţinea că instanţele mici trebuie desfiinţate pentru că nu au un volum de lucru în media naţională, dar şi pentru că sunt rezultatul unui voluntarism politic de la data respectivă, care “şi-a dovedit iraţionalitatea deciziei prin faptul că aceste instanţe nu lucrează, nu au putut fi acoperite cu scheme de personal, iar cele care au volum şi personal redus au probleme atunci când sunt incidente procedurale, cum ar fi recuzările.” 

SORIN OLARU

OANA DIMA