Sursă foto: Spitalul „Victor Babeş” Timişoara

Un studiu realizat, în premieră naţională, la Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie “Dr. Victor Babeș” Timișoara arată cifre îngrijorătoare: mai mult de jumătate din cadrele medicale aflate în linia întâi a luptei împotriva covid suferă de un grad ridicat de epuizare profesională şi personală, iar un procent similar suferă de extenuare emoţională.

250 de angajați ai Spitalului de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie “Dr. Victor Babeș” Timișoara, care lucrează  în linia întâi a luptei împotriva covid-19, au participat, în lunile februarie şi martie, la un proiect-pilot în România care vizează evaluarea epuizării lor fizice și a stresului profesional.

Studiul a demonstrat că 56,37% dintre medicii, asistentele medicale, infirmierele, brancardierii şi restul personalului chestionat au un nivel mediu sau ridicat de burnout, adică epuizarea profesională atât fizică, cât și psihică. În ceea ce privește extenuarea emoțională, aceasta se regăsește în cazul a 55,88 la sută dintre participanții la studiu. 67,16 la sută dintre angajații Spitalului „Victor Babeș” au declarat că au un grad ridicat de stres, iar 64,22 resimt îngrijorare, faptul că niciodată nu au timp pentru ei, oboseală şi lipsa odihnei. Un semnal de alarmă este legat de gradul de anxietate. În urma cercetării, s-a constatat o creștere a anxietății, nivelul acesteia ajungând la 34,80 la sută.

„Pe lângă datele statistice care, într-adevăr, sunt îngrijorătoare, de exemplu, 9,31% la sută dintre cei chestionați au și un anumit grad de depresie. Ceea ce trebuie remarcat sunt răspunsurile la itemii cu cele mai ridicate cote: nu mă simt odihnit, mă simt la limita puterii, sunt secătuit emoțional, am prea multe lucruri de făcut. Sunt doar câteva dintre exemplele date de colegii mei. De asemenea, unii colegi au explicat că sunt marcați de numărul mare al pacienților care au pierdut lupta împotriva covid în secția ATI, dar și de virulența cu care lovește aceste cumplit virus. Alții au evidenţiat dramatismul cazurilor pe care le-au tratat. Nu în ultimul rând, un factor important al burnout-ului este munca aproape continuă care ajunge, uneori, la 10-12 ore pe zi, dar și faptul că cei mai mulți dintre colegii mei nu reușesc să se detașeze de problemele de la spital nici acasă. Astfel se explică cotele ridicate obţinute şi remarcăm nerespectarea conceptului de echilibru ȋntre muncă şi viaţa personală” , explică Diana Biriș, psiholog clinician-psihoterapeut la Spitalul de Boli Infecțioase și „Victor Babeș” Timișoara.

Daniela Biriş, psiholog clinician. Sursă foto: Spitalul „Victor Babeş” Timişoara

S-a urmărit, de asemenea, găsirea unor soluții pentru îmbunătățirea calității vieții, dar și a stării psihoemoționale a celor care lucrează în acest spital.

„Studiul a arătat ceea ce, din păcate, am bănuit în momentul în care, împreună cu colegii mei, am decis să realizăm acest proiect, unic de altfel în România. Un grad ridicat de epuizare profesională, dar și personală. Ceea ce lasă urme adânci. Noi nu am putut să ne luăm prea multe zile libere în ultimul an, pentru că era nevoie de fiecare dintre noi. Cum să fi plecat când secțiile erau pline, când oamenii erau în suferință? Ne-a marcat fiecare etapă a acestei pandemii. Nu mai vorbim de gradul ridicat de afectare a calității vieții care, însă, nu este doar în spital, ci fiecare dintre noi îl simte”, spune prof. dr. Cristian Oancea, managerul Spitalului „Victor Babeș” Timișoara.

Dr. Cristian Oancea, managerul spitalului. Sursă foto: Spitalul „Victor Babeş” Timişoara

Acesta anunţă că studiul va fi transmis Ministerului Sănătății şi se declară convins că poate fi aplicat la orice altă unitate sanitară aflată în lupta anti-covid. „Mai mulți colegi din țară ne-au cerut ajutorul și le vom pune la dispoziție studiul, dar și chestionarele, pentru a putea să realizeze și ei o analiză a stării de epuizare”, mai spune Cristian Oancea.

În urma studiului, mai spun oficialii spitalului, au fost gândite și urmează să fie puse în aplicare o serie de măsuri care privesc acordarea unor zile libere, a concediilor de odihnă restante, dar și realizarea unor întâlniri periodice. „Întâlnirile periodice reprezintă una dintre cele mai importante măsuri pe care vrem să le punem în aplicare în perioada imediat următoare. Este foarte important să vorbești cu oamenii, să le asculți frământările, să vezi ce îi preocupă și cum îi poți ajuta. O altă abordare o reprezintă strategiile de coping centrate pe problemă (de exemplu, surse care sunt sau pot deveni factori stresori) şi strategii de coping centrate pe emoţii (de exemplu, identificăm stresul perceput de către personalul din instituţia noastră, gestionarera şi controlul emoţiilor, mecanisme şi mijloace de gestionare a stresului etc.). Nu în ultimul rând, vom încerca să îi ajutăm să găsească un echilibru între viață personală și cea profesională”, adaugă Dana Biriș.

Managerul spitalului, Cristian Oancea, mai spune că este avută în vedere reorganizarea muncii pe fiecare compartiment și creșterea schemei de personal. „Suntem mult prea puțini. Ne-au ajutat și vreau să le mulțumesc rezidenților și studenților care au venit alături de noi în ultimele luni. Au lucrat atât în secția de Terapie Intensivă, cât și în zona de triaj. De asemenea, avem colegi transferați de la alte unități sanitare care au vrut să ne ajute. Cu toate acestea, există un deficit de personal pe care vom încerca în perioada următoare să îl acoperim”, mai spune medicul Cristian Oancea.

Burnout sau epuizarea profesională reprezintă o stare de epuizare atât fizică, cât și psihică, ce apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oameni, este definiţia dată de psihologul Herber Freudenberger. Acesta a identificat existența acestui sindrom. Această stare poate duce nu doar la epuizare emoțională, ci și fizică, la depersonalizare și la scăderea performanțelor profesionale.