Discursul lui Donald Tusk, de la Ateneul Român, este, probabil, cel mai aplaudat, ascultat, citit şi citat discurs politic pe care l-au auzit românii în ultimii ani. Relevant, original, pliat exemplar pe context şi direcţionat spre segmente de public care, de cele mai multe ori, sunt neatinse de comunicarea politică şi, prin urmare, impasibile la mesajele transmise. Şi, în plus, l-a rostit în limba română, dovedind un profund respect pentru poporul român. E un discurs-lecţie.

În seara preluării oficiale de către România a Preşedinţiei rotative a Consiliului UE, Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, a transmis poporului român un inechivoc semnal de prietenie, de susţinere, de respect din partea Europei – Consiliul European e instituţia ce definește orientarea și prioritățile politice generale ale UE. Au văzut, astfel, şi acei români care se uită zi de zi doar în gura unor jurnalişti şi analişti de casă ai Puterii PSD-ALDE sau conectaţi, prin resurse sau interese, cu zona Kremlinului, care îi manipulează, livrându-le mesaje mincinoase, că Uniunea Europeană nu e duşmanul României, care imixtionează nepermis în treburile ţării, încălcându-ne suveranitatea şi tratându-ne ca pe slugi venite la Înalta Poartă. Au văzut că Uniunea Europeană respectă România şi le vorbeşte românilor pe limba lor – şi o face într-o limbă curată, mult mai bună decât a multor politicieni autohtoni, ajunşi prin „accidente electorale” la vârful Puterii. Au văzut că le cunoaşte şi, mai presus, le preţuieşte valorile din cultură – în discursul dlui Tusk au fost amintiţi George Enescu, Nichita Stănescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Tristan Tzara şi Andrei Pleşu – ori din sport – pomeniţi fiind Nadia Comăneci, Simona Halep şi Helmuth Duckadam –, oameni care au purtat numele României în lume, înnobilându-l. „România are puterea de a fascina și de a încânta”, ne asigură şi ne încurajează, în numele Europei, preşedintele Consiliului European.

Donald Tusk a transmis şi un semnal de respect şi susţinere pentru sutele de mii de români care, în ultimii doi ani, apără în stradă democraţia şi statul de drept: „Aș vrea să fac un apel la toți românii, să apere, în România și în Europa, fundamentele civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și Constituția. Să le apere cu aceeași hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat acele patru penalty-uri la rând (în finala Cupei campionilor europeni la fotbal de la Sevilla, din 1986 – n.r.). Atunci, și mie mi s-a părut imposibil! Dar el a reușit. Și voi veți reuși. Pe această cale, vă asigur de tot sprijinul meu.” A fost un fel de reverenţă pe care dl Tusk a făcut-o, în numele Europei, în faţa celor câteva sute de oameni care aseară se aflau nu în Ateneu, deşi unii dintre cei care au fost în stradă – Mihai Şora, Dan Grigore, Oana Pellea, Stere Gulea – sunt figuri emblematice pentru cultura română, ci în afara lui, la un miting de susţinere a parcursului pro-european al ţării şi de sprijin pentru statul de drept şi justiţia independentă. Oamenii aceştia, alături de alte sute de mii care au fost în stradă în aceşti ultimi doi ani se regăsesc în mesajul mobilizator al preşedintelui Consiliului European: „Celor care fac eforturi pentru a apăra valorile europene, libertatea și drepturile noastre, le spun: continuați lupta!”

Totodată, însă, discursul dlui Tusk a fost şi o lecţie exemplară dată acelei părţi a clasei politice de la Bucureşti cu retorică şi deprinderi antieuropene. Acestora le-a cerut respectarea legilor şi ataşament faţă de valorile europene, atenţionându-i că în joc e viitorul Europei. „Celor care, își imaginează că în Uniunea Europeană, e un semn de putere să acționezi în afara regulilor convenite și să găsești scurtături , le spun că se înșală. Este un semn de slăbiciune.”

Aseară la Ateneul Român, am ascultat, cu plăcere şi emoţie, lecţia Tusk pentru România.

Articol publicat şi în Revista 22 şi în Puterea a Cincea.