La plecarea unui prieten

Am aflat consternați că s-a stins un bun, vechi și devotat prieten al nostru și colaborator al Timpolis-ului: Zoltan Jakab, directorul general al Azur SA Timișoara. A pierdut lupta cu o boală care intrase în viața sa cu puțin timp în urmă, dar intempestiv și galopând.

Zoli va rămâne mereu în amintirea noastră ca un om exuberant; la moartea unor astfel de suflete chiar te întrebi unde se duce, unde rămâne toată viața aia care, pur și simplu, părea că clocotește în ei?… Un om care nu a putut niciodată să spună „nu” atunci când cineva i-a cerut ajutorul. Un om devotat oamenilor pe care i-a cunoscut și care, într-un fel sau altul, au intrat și au rămas în viața lui.

Așa cum a fost legat de oameni, a fost atașat de locuri care îi poartă și îi vor purta amprenta. Azur e unul dintre acele locuri, unde Zoli și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. S-a angajat acolo ca inginer, în 1981, adică în primul an după terminarea facultății, și a nu a mai plecat. Aproape 20 de ani mai târziu, în 1999, în urma privatizării Azur și a cumpărării de către ICC Industries din New York a pachetului majoritar de acțiuni, fusese numit director general. Fabrica era, la momentul acela, într-o situație dezastruoasă: taxe neplătite către stat, salarii restante, iar procesul de producție, în colaps din cauza lipsei fondurilor. Cu o mână de oameni a pus pe picioare Azur-ul și, dintr-o fabrică comunistă aflată în pragul falimentului, a dus-o, în câțiva ani, între primele trei locuri la nivel național în industria de vopsele și la o cifră de afaceri de zeci de milioane de euro. Pentru că Zoli a lăsat acolo nu doar o mare parte a vieții sale, ci și visuri îndrăznețe și multe, multe speranțe. Unele se întrezăreau în orizontul următorilor 10 -15 ani. Nu a fost să fie…

Despre Zoli, însă, nu vom vorbi la timpul trecut. El este și va rămâne, cum spuneam, mereu în amintirea noastră.

Dumnezeu să-l ducă pe un drum lin și să-i dea odihnă veșnică!

Liliana și Dan Bardaș

Print Friendly, PDF & Email