Discutată iniţial ca o ipoteză, mai mult sau mai puţin fantezistă, naţionalizarea hotelurilor rămase în paragină revine tot mai des în discuţie, lucrându-se deja la un proiect de lege. În mare parte este vorba despre unităţi hoteliere ale fostelor sindicate comuniste. În Timiş, deşi nu există hoteluri care să fi aparţinut fostelor sindicate comuniste, au rămas totuşi numeroase baze de agrement construite ”cu banii poporului”.

O ipoteză analizată la nivel ministerial

În destul de multe staţiuni balneare, montane sau de pe Litoral, turiştii pot vedea zeci de unităţi hoteliere relativ noi, cu capacităţi de cazare foarte mari, lăsate în conservare, cu un singur paznic sau chiar în ”paza Domnului”. Pe lângă ele au apărut pensiuni care profită din plin de îngheţarea activităţii acestor unităţi mari care, cu o reabilitare nu foarte pretenţioasă, ar putea asigura cazare la standarde mai mult decât decente.

O bună parte din aceste unităţi sunt ale unei structuri care, oficial, s-a desfiinţat în 1990 – Uniunea Generală a Sindicatelor din Republica Socialistă România. Construite cu banii poporului, aceste hoteluri nu au nici un statut cadastral foarte clar. De aceea, în ultimii doi ani s-a venit cu ideea ca Statul să ia înapoi toate clădirile şi bazele de  tratament care au  aparţinut fostelor sindicate comuniste. Aceste unităţi ar putea să fie reabilitate prin fonduri europene şi apoi să fie reintroduse în circuitul turistic – cu sau fără sprijinul unor privaţi care sunt cu adevăraţi interesaţi să facă turism în România.

Şi dacă până recent nu au fost reacţii oficiale în acest sens, Departamentul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de Afaceri şi Turism a precizat că analizează această ipoteză, menţionând că în prezent se află la faza de identificare şi inventariere. ”Având în vedere că la nivel naţional sunt identificate numeroase imobile care au funcţionat ca structuri de primire turistică cu funcţii de cazare, alimentaţie publică, tratament, agrement sau alte funcţii cu destinaţie turistică, şi care în prezent sunt nefolosite sau lăsate în paragină ori abandonate, considerăm că este necesară constituirea unui registru de evidenţă a acestor imobile cu menţiunea expresă a amplasării, precum şi a regimului economic şi juridic pentru fiecare dintre acestea”, spun reprezentanţii structurii guvernamentale.

Potrivit acestora, întrucât majoritatea acestor imobile sunt situate în zone cu potenţial turistic ridicat şi chiar în staţiuni turistice de interes naţional (de exemplu, Băile Herculane, Băile Govora, staţiunile din judeţul Contanţa), se impune crearea cadrului legislativ care să reglementeze la nivel naţional importanţa repunerii în valoare a acestor structuri de primire (prin reintroducerea lor în circuitul turistic).

Astfel, în prezent se lucrează la un proiect de lege care ar putea crea cadrul necesar pentru ca aceste unităţi să fie preluate şi gestionate de către stat, sau concesionate către operatori privaţi interesaţi de administrarea lor. Orice metodă legală prin care statul ar obţine bani din exploatarea acestor unităţi ar fi preferabilă actualului stadiu în care se găsesc aceste structuri hoteliere.

Recuperarea fostului patrimoniu sindical

Nu este prima oară când se discută despre recuperarea măcar parţială, de către Stat, a patrimoniului fostelor sindicate antedecembriste, care cuprindea, printre altele, 291 de apartamente, 344 de baze sportive şi de agrement, 19 cluburi sindicale, terenuri de fotbal, terenuri de tenis, popicării, vasul de croazieră „Solidaritatea”, autobuze, autoturisme, tablouri, un valoros fond de carte, un hotel şi o bază de tratament în Staţiunea Amara, un hotel şi o bază de agrement la Covasna, câte un hotel în staţiunile balneare Govora, Ocna Şugatag, Olăneşti, Predeal, Sîngeorz Băi şi Slănic Moldova. La toate acestea se adaugă un hotel şi patru vile în Vatra Dornei, două hoteluri în Băile Felix, două hoteluri în Băile Herculane, două hoteluri şi o vilă în Căciulata, două hoteluri şi un camping în Eforie Nord, două hoteluri şi trei vile în Soveja, un hotel, cu un total de 7.000 de locuri de cazare, la Năvodari, şase hoteluri şi 14 vile la Voineasa, o vila la Predeal, Ştrandul „Floreasca”, din Bucureşti, plajele aferente unităţilor de cazare de pe litoralul Mării Negre, 14 baze de tratament balnear, 35 de restaurante, baruri şi discoteci.

Schimb ilegal de „stăpâni”

Disensiuni legate de patrimoniul fostelor sindicate antedecembriste au apărut şi în Timiş, deşi aici nu au existat multe bunuri imobiliare aflate în administrarea sindicatelor mari antedecembriste. În momentul de faţă sunt identificate clar ca bunuri care au aparţinut structurilor sindicale mari antedecembriste Casa de Cultură din Lugoj şi Casa Sindicatelor, de pe strada Liviu Gabor, din Timişoara. Patrimoniul sindical mai cuprindea însă, mai multe baze sportive ale întreprinderilor de stat, construite cu fondurile sindicatelor. Problema este că multe dintre aceste baze, care acum au o valoare imobiliară foarte mare, au fost făcute prin muncă patriotică şi nu aveau acte.

Reprezentanţii unor sindicate din Timiş spun că, profitând de haosul legislativ din primii ani de după Revoluţie, respectivele întreprinderi şi-au inclus în patrimoniu şi aceste imobile, deşi nu erau ale lor. Este dat ca exemplu patrimoniul sindicatului CFR Timiş sau patrimoniul fostei întreprinderi Construcţii Montaj Timişoara, care era unul imens. Aceste clădiri au fost luate la pachet de cei care au cumpărat întreprinderile, odată cu procesul de privatizare. Aşa se face că în prezent multe dintre aceste imobile care erau ale sindicatelor sunt în proprietatea unor oameni de afaceri timişoreni specializaţi pe privatizări.

„România este singura ţară din estul Europei unde nu s-a lămurit nici acum problema patrimoniului sindical. De aceea nu s-a ocupat nimeni de investiţii, de reparaţii la multe din aceste clădiri sau baze care au rămas ale nimănui. Avem, în Timişoara, exemplul acelor baze de pe malul Begăi, care au fost realizate prin muncă patriotică. Tocmai de aceea, multe nu erau intabulate, fiind considerate proprietatea poporului muncitor”, spune Ştefan Gogoşanu, liderul Cartel Alfa Timiş.

O propunere rămasă la acelaşi stadiu

În urmă cu doi ani, în Parlament era promovată o propunere legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea spaţiilor necesare desfăşurării activităţii confederaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional. Proiectul de lege viza reîmproprietărirea sindicatelor, având iniţiatori trei deputaţi PSD: Viorel Hrebenciuc, Dumitru Chiriţă şi Aurelia Vasile.

Proiectul a rămas pe mai departe în cărţi, nefiind întrunită o majoritate pentru respingerea sa. Ideea care stă în spatele lui e că marile confederaţii sindicale ar putea primi, în folosinţă gratuită, sediile din imobilele de stat în care îşi desfăşoară activitatea şi vor avea posibilitatea să le cumpere, după şase luni, la valoarea contabilă, şi nu a pieţei.

Marile confederaţii sindicale vor fi obligate, în schimb, să utilizeze imobilele primite în folosinţă gratuită de Stat numai ca sedii în care să-şi desfăşoare activitatea şi să asigure cheltuielile de întreţinere. Guvernul nu s-a declarat de acord cu această variantă, motivând că “instituirea posibilităţii vânzării imobilelor la valoare contabilă, care de multe ori este una derizorie raportat la valoarea de piaţă, este de natură să afecteze semnificativ bugetul de stat”, şi de aceea Executivul a arătat că nu susţine iniţiativa legislativă.

Conturi pierdute

În ceea ce priveşte patrimoniul sindical antedecembrist, nelămurită a rămas şi problema conturilor UGSR, în care se strângeau toate cotizaţiile membrilor şi în care se regăseau, în Decembrie 1989, conform unor calcule recente, peste 300 de milioane de dolari, bani despre care nu se mai ştie nimic. Nu se ştie nici cum s-au împărţit aceste fonduri, nici în ce buzunare au intrat, aceste conturi fiind comparate cu cele ale celebrului Fond “Solidaritatea”, care au fost diminuate ani la rând, fără să se ştie ce s-a făcut, de fapt, cu banii.

Împărţind suma din conturile UGSR la numărul de judeţe ţării, rezultă că sindicatele din Timiş ar fi trebuit să primească drept moştenire de la UGSR cel puţin şapte milioane de dolari. Aceşti bani nu au ajuns niciodată în judeţ, spun liderii de sindicat locali.

Federaţia Sindicală “Spiru Haret” Timiş menţiona, în acest sens, că a primit, în 1990, ca moştenire de la fostele sindicate din Educaţie, de dinainte de 1989, „fabuloasa” sumă de 97 de lei, prin CEC, şi că e greu de crezut că, în condiţiile în care o bună parte din banii din cotizaţii mergeau la Bucureşti, tot ce a rămas pentru judeţul Timiş e această sumă.