Cea mai dezbătută carte francofonă a anului, „Ordinea de zi”, a lui Éric Vuillard, va fi lansată oficial, în prezența autorului, la Timișoara.

Autorul Éric Vuillard, laureatul Premiului Goncourt 2017, se va afla în România, în perioada 27 septembrie – 1 octombrie, pentru a-şi lansa volumul Ordinea de zi şi a se întâlni cu cititorii. Evenimentul este organizat de Institutul Francez din România şi Editura Litera.

Lansarea la Timișoara va avea loc sâmbătă, 29 septembrie, de la ora 17, în Aula Magna a Universităţii de Vest. Cartea va fi prezentată de profesorul universitar, scriitorul şi criticul literar Vasile Popovici, evenimenul fiind moderat de scriitorul Robert Șerban.

Cartea va fi lansată şi la Bucureşti, în 28 septembrie, şi la Iaşi, în 1 octombrie.

Născut în 1968, la Lyon, Éric Vuillard este un scriitor și cineast francez. A fost recompesat cu nenumărate premii literare, iar în 2017 a primit premiul Goncourt pentru Ordinea de zi (L’ordre du jour, Actes Sud 2017), tradusă și publicată în foarte scurt timp pentru cititorii români de către Editura Litera.

Romanul prezintă întâlnirea secretă, din 20 februarie 1933, dintre douăzeci și patru de mari industriași germani și oficiali naziști de rang înalt veniți să ceară sprijin financiar  pentru Partidul Național-Socialist, înaintea alegerilor legislative. Satisfăcuți de perspectivele care li se oferă, magnații își deschid larg pungile, gest care va avea consecințe cumplite pentru întreaga lume.

Pe 12 martie 1938, anexarea Austriei este în curs, o zi menită să rămână în istorie; jurnalele de știri înfățișează o armată motorizată în mișcare, o forță teribilă, inexorabilă. În spatele propagandei țesute cu talent de Goebbels se desfășoară însă un surogat de Blitzkrieg, căci panzerele se defectează unul după altul pe drum. Adevărata istorie a Anschlussului este departe de imaginea cunoscută îndeobște. Nu tăria de caracter sau hotărârea nestrămutată a unui popor aduc victoria, ci o combinație între intimidare și cacealma.

Prin acest volum, Éric Vuillard avertizează cu privire la pericolul orbirii voite și amintește că, în ultimă instanță, cel mai rău deznodământ nu este inevitabil.