Acum, mai mult decât oricând, dat fiind pericolul care pândeşte dinspre Est, avem nevoia certitudinii apartenenţei la UE, şi a certitudinii unei Europe unite. Acum, mai mult decât oricând, nu are nimeni – nici state, nici Europa – nevoie de o exacerbare a naţionalismului. În România, însă, alianţa PSD-UNPR-PC joacă exact această carte. De ce? Pentru cine?

Mai sunt câteva zile până la data la care românii îşi vor desemna noua garnitură de europarlamentari. Cu unele excepţii, venite mai cu seamă dinspre formaţiuni de dreapta mici sau nou create, în campanie dezbaterile cu publicul nu au gravitat în jurul temelor ce privesc şi interesul european – accesul României în Schengen, şomajul, creşterea economică, dependenţa de resursele energetice din Federaţia Rusă, gazele de şist, apropierea Republicii Moldova de UE, viitorul Comisiei Europene etc. etc. Nu s-a discutat nici despre viziunile privind UE, despre politicile şi instituţiile acesteia. Nu s-a încercat insuflarea către populaţie a sentimentului de apartenenţă la UE, deşi era necesar, dată fiind pe de o parte scăderea încrederii populaţiei în UE, după 2007, iar pe de alta, propaganda, mediatică şi politică, făcută în ultimii ani împotriva UE şi a unor personalităţi europene. Nu am auzit, de asemenea, ca polemicile între candidaţi să aibă ca motiv aceste teme.

În plus, a ieşit în evidenţă un „detaliu” distonant şi, raportat la actuala conjunctură geopolitică, generator de mari semne de întrebare. Alianţa care, potrivit intenţiei de vot, anunţă că va da cel mai mare număr de parlamentari (PSD-UNPR-PC) a avut, în această campanie pentru alegeri europene, mesaje pur naţionaliste – „Mândri că suntem români!” şi „România puternică în Europa!”. Tot pentru atingerea filonului naţionalist, a recurs şi la folosirea unui brâu cu motive folclorice, ce duce cu gândul la portul popular, element al identităţii noastre naţionale. Asta, deşi Parlamentul European nu reprezintă interese naţionale, ci interesele cetăţenilor UE. Suplimentar, alianţa PSD-UNPR-PC a venit cu mesajul: „Trimitem la Bruxelles oameni mândri că sunt români, care vor apăra România”. Un mesaj ce pare nu doar că intenţionează să speculeze temerea şi dezacordul populaţiei eurosceptice – sentimente accentuate de recesiunea prelungită a economiei comunitare –, ci şi că vrea să insufle ideea că oamenii simpli sunt în pericol, că trebuie apăraţi în faţa instituţiilor, a regulilor europene.

Astfel de mesaje (mai cu seamă, cel privind nevoia de „apărare a României”) trădează un reflex naţional izolaţionist şi inoculează ideea că UE, această entitate supra-naţională, este, de fapt, o ameninţare la adresa suveranităţii naţionale. Un astfel de mesaj nu numai că nu are legătură cu ceea ce trebuia să transmită acest scrutin, ideea de europenitate, nu de românism, dar pare o continuare voalată a mesajului anti-european cu care lideri ai acestei alianţe ieşeau în public, în vara lui 2012, ca purtători de mesaj ai altei alianţe, USL, revoltându-se, chipurile în numele poporului, împotriva „dictatelor” impuse de Bruxelles şi sugerând că România are statut de „colonie a UE”. Totuşi, de ce este jucată cartea naţionalismului, în Europa?

Probabilitatea de a vorbi despre o gafă a echipei de PR a alianţei PSD-UNPR-PC este extrem de mică, mai ales că e o campanie girată de însuşi preşedintele Socialiştilor Europeni şi actual preşedinte al Parlamentului European, Martin Schulz, prezent în România la lansarea acesteia. Care, astfel, a girat implicit declaraţiile cu iz antieuropean făcute de colegi de-ai săi din PSD, sprijinul pe care dl Ponta îl dă, cu confirmare publică, baronilor corupţi, sfidând nu doar popor şi instituţii ale statului pe care îl reprezintă, ci şi instituţii europene care ne-au cerut eficienţă în lupta cu marea corupţie, dar şi încălcarea statului de drept, deşi respectarea lui e unul dintre principiile fondatoare ale UE.

Dacă nu e o greşeală de PR, pentru cine se pregăteşte alianţa PSD-UNPR-PC – cu girul Socialiştilor europeni – să joace, în UE, cartea naţionalismului? Şi, nu în ultimul rând, pentru ce? Preambulul a fost făcut, recent, de preşedintele Camerei Deputaţilor, social-democratul Valeriu Zgonea: „Data de 25 mai este o bătălie de viziuni şi de strategie (…) în interiorul UE”. O schimbare de viziune şi de strategie despre care alianţa PSD-UNPR-PC nu se consideră datoare cu explicaţii nici în faţa României, nici în faţa UE.