Foto: Constantin Duma

Daniel Vighi (9 octombrie 1956 – 26 noiembrie 2022) a fost nu doar unul dintre cei mai importanți prozatori români contemporani, ci, de peste 30 de ani, un reper civic și moral. Un adversar înverșunat al comunismului și al reziduurilor sale, de orice natură, care transcend căderea regimului totalitar. Un apărător al valorilor democratice, liberale și europene. Un promotor al multiculturalismului. Un luptător pentru libertate și democrație.

E foarte greu să vorbești despre Daniel Vighi la trecut… Și pentru că plecarea lui, iminentă de o vreme, este de neacceptat pentru toți cei care l-au cunoscut, l-au îndrăgit ori l-au admirat, și pentru că era un om care însuflețea orice eveniment la care participa, prin bonomie, prin efervescență, prin optimism, prin pasiunea pe care o punea în apărarea unei cauze – publică, niciodată personală.

Daniel Vighi a fost nu doar unul dintre cei mai importanți prozatori români contemporani – rol căruia îi stau mărturie multele și importantele premii primite –, ci și un intelectual public, o conștiință civică, o voce publică onestă și lucidă. De 33 de ani, din seara de 16 decembrie 1989 – când a ieșit în stradă, la Timișoara, cu primul val de protestatari, a fost un susţinător al protestelor pentru libertate, pentru democrație, pentru stat de drept. A fost o voce a  manifestaţiilor din  martie 1990 de la Timișoara când, alături de Societatea Timișoara, printre ai cărei co-fondatori s-a numărat, a lansat Proclamația de la Timișoara, documentul programatic al Revoluției din 1989. A susținut manifestaţiile anticomuniste din Piața Universității, de la București, din aprilie-iunie 1990. S-a implicat apoi, la mijlocul anilor 90, în organizarea protestelor Alianței Civice, printre ai cărei membri fondatori s-a aflat. În anii 2000 – prin intermediul Grupului de Reformă Universitară, pe care l-a înființat, împreună cu alți profesori universitari, în interiorul Universității de Vest din Timișoara – s-a zbătut pentru reformarea sistemului universitar. În vara lui 2012 a ieșit în stradă pentru a protesta împotriva tentativei de lovitură de stat, pentru a apăra democrația și menținerea României pe linia strategică euroatlantică. Apoi, în 2017-2019 a fost o voce a mişcării Rezist. Ultimul protest la care a participat a fost în primăvara anului 2021, când Timișoara manifesta în stradă în replică la proteste anterioare declarate ca fiind împotriva măsurilor sanitare impuse de pandemie, dar care, prin lozincile scandate, violent-xenofobe, au amintit de marșurile legionare și, în egală măsură, de ultranaționalismul ceaușist. „Am venit să îmi exprim protestul faţă de xenofobie şi antisemitism, care nu sunt specifice Timişoarei, pentru a susţine valorile democraţiei, pentru a fi alături de întreg corpul medical din ţară. Libertatea pentru noi, timişorenii, a însemnat şi continuă să însemne dorinţa de a trăi în diferenţă cu toleranţă şi înţelegere. Timişoara trebuie să rămână ce a fost dintotdeauna: un standard democratic al României”, spunea, atunci, Daniel Vighi. Nu s-a implicat însă niciodată în mișcări civice pentru privilegii personale, ci doar din conștiință, la fel cum nici pentru participarea protestele anticomuniste din decembrie 1989 nu a cerut diplomă sau vreun privilegiu.

În toți anii aceștia, peste 30, s-a implicat și în recuperarea trecutului cultural și istoric al Timișoarei, fiind un apărător al valorilor central-europene și al multiculturalismului, un susținător al ne-discriminării pe criterii etnice. De altfel, a fost unul dintre membrii Societății Timișoara căruia i se datorează redactarea Punctului 4 al Proclamației care pledează pentru toleranță etnică și pentru respingerea naționalismului.

În ultimii doi ani, însă, ieșirile sale publice s-au rărit; timpul dădea semnale tot mai evidente că și-a pierdut din generozitate în ceea ce-l privea.

„Împreună cu prietenii mei, cei mai mulți dintre ei intelectuali și scriitori, am fost alături de Timișoara, orașul meu însângerat, încă din seara zilei de 16 decembrie 1989. De atunci și până azi am rămas împreună cu ei pe aceeași linie, pe care noi o numim spiritul Timișoarei, dar care e de fapt esența construcției numite Uniunea Europeană. Spiritul Timișoarei nu e un dat imuabil, așa cum s-ar putea crede. Ne revine să-l păzim, să-l cultivăm și să-l transmitem mai departe, fiindcă, pierzându-l pe el, ne pierdem pe noi înșine. Am considerat că implicarea civică face parte din datoria pe care o am față de orașul care m-a adoptat și m-a format. Mai mult, am convingerea că exemplul orașului meu e cheia pentru reușita țării mele în lumea occidentală în care se află locul nostru pentru totdeauna. Niciodată n-am fost mai convins de valorile orașului meu și ale democrației decât în aceste luni când imperialismul rus, cu barbaria, intoleranța și crimele lui, ia cu asalt teritoriile Ucrainei martirizate”, spunea Daniel Vighi în mesajul transmis, pentru a fi citit în lipsa lui la ceremonia de decernare a titlului de Cetățean de onoare al Timișoarei. Era 24 noiembrie 2022. Două zile mai târziu Daniel Vighi a plecat. Va rămâne însă în amintirea și sufletele celor care l-am iubit și apreciat și care vom duce mai departe spiritul Timișoarei, din apărarea căruia își făcuse crez și țel.

Articol publicat şi în Revista 22.