Am avut stat paralel?

Nu este pentru prima dată când, în ultimii ani, în spaţiul public apar informaţii ce duc spre interferența în Justiţie a SRI. Acum, sunt lansate acuzaţii ce duc spre ipoteza că, la un moment dat, ar fi funcţionat un stat paralel. Dată fiind gravitatea lor, trebuie să ne intereseze, întâi, dacă sunt reale.

 

Un fost ofiţer SRI, Daniel Dragomir, care ocupase o funcţie importantă la vârful instituţiei, a lansat, zilele acestea, acuzaţii dure la adresa acestui serviciu de informaţii şi a DNA, acuzaţii de încălcare a legilor şi a Constituţiei. Că, în anii trecuţi, unele rechizitorii ale DNA ar fi fost întocmite nu de procurori, ci de ofiţeri SRI. Că generalul Dumitru Dumbravă – cel care vorbise în presă despre câmpul tactic ca despre ceva firesc şi legal – ar fi sprijinit anumiţi judecători să ajungă în poziţii influente în acest câmp tactic, adică în anumite complete de judecată. Că există ofiţeri acoperiţi în Justiţie. Că oameni din SRI – şi aici l-a nominalizat pe fostul şef operativ al instituţiei, generalul Florian Coldea – ar fi ordonat arestări. Deci, acuzaţii grave, dacă se dovedesc reale.

Sunt voci în spaţiul public care le-au aruncat deja în derizoriu, înainte ca ele să fie verificate oficial şi, confirmate sau infirmate. Unele voci, pe motiv că acuzaţiile vin de la un om cu probleme judiciare, Daniel Dragomir fiind cercetat penal într-un dosar instrumentat de DNA şi în unul mai recent, “Black Cube”, instrumentat de DIICOT. Alte voci, pe motiv că, dându-le atenţie, se face jocul unei coaliţii a penalilor, fiind astfel periclitată lupta anticorupţie şi afectată imaginea a două instituţii ale statului. Instituţii în care, unii refuză să accepte ipoteza, ar putea fi şi oameni care abuzează de putere, de funcţii şi derapează de la lege şi de la regulile statului de drept, în numele căruia este dusă şi susţinută şi lupta anticorupţie.

E firesc, ca voce în spaţiul public, să te întrebi de ce fostul ofiţer SRI Daniel Dragomir face aceste dezvăluiri abia acum şi nu le-a făcut cât a lucrat în acelaşi sistem cu oameni pe care, azi, îi acuză de abuzuri? Să te întrebi de ce nu le-a denunţat legal, nu într-o emisiune tv,  unde a detonat în direct o bombă mediatică de anvergură, şi asta, exact în perioada în care DNA este în controale dispuse de la vârful Ministerului Justiţiei? Pot fi luate în calcul mai multe ipoteze:

  1. De exemplu, aceste dezvăluiri pot fi efectul unei răzbunări – nu este exclusă o consistentă doză de subiectivism din partea d-lui Dragomir, ba, e chiar plauzibilă, dată fiind situaţia lui judiciară.
  2. Pot fi, de asemenea, efectul unui război subteran între facţiuni ale SRI, prin care se încearcă eliminarea din joc a unor oameni de care nu mai e nevoie sau care au încălcat nişte reguli ori înţelegeri. Aşa cum, după scandalul Ghiţă, afost forţată tragerea pe linie moartă doar a lui Florian Coldea. Deşi e greu de crezut că nimeni din SRI nu a avut informaţii, de ani şi ani, despre concediile pe care acesta le făcuse cu Sebastian Ghiţă – într-o primă fază, “doar” om de afaceri abonat la contracte cu SRI şi membru în Comisia de control al SRI –, nici despre bairamurile la care cei doi – şi nu doar ei – se distrau, deşi, între timp Sebastian Ghiţă devenise şi parte a unor dosare penale, nici despre întâlnirile conspirative la care avea acces Ghiţă.
  3. Poate fi vorba despre o detonare controlată a unei bombe mediatice şi despre o încercare de fructificare politică a unor minusuri ale “Binomului”. Subiectul îi vine mănuşă actualei Puteri ai cărei exponenţi la vârf se află în război deschis şi asumat cu conducerea DNA şi, în general, cu toţi cei care susţin anticorupţia care le-a afectat interesele şi imaginea şi le ameninţă libertatea. Politizarea acestui subiect, folosirea lui pentru reglările de conturi ale Puterii cu oameni indezirabili din Justiţie reprezintă un risc.

Pe de altă parte, nu este firesc, ca voce în spaţiul public, să ignori astfel de acuzaţii. La gravitatea lor, persoana care le lansează şi scopul cu care o face devin elemente secundare. Extrapolând, e ca în cazul unui denunţ. Niciun procuror nu va refuza vreodată un denunţ, pe motiv că cel care îl face e imoral sau a comis fapte ilegale. Iar dacă aceleaşi voci din spaţiul public care au aplaudat astfel de denunţuri – ba chiar, doar în baza lor, au lipit etichete de genul “corupt”, “hoţ”, “infractor” – ar fi normal să nu ignore nici aceste acuzaţii şi să ceară verificarea lor. Altfel, dau dovadă de partizanat, de operare cu dublă măsură, de fariseism.

În plus, e normal să privim cu atenţie spre acest subiect şi pentru că nu este pentru prima dată când, în ultimii ani, în spaţiul public apar informaţii ce duc spre interferența în Justiţie a SRI. E adevărat, fără să fi fost nici măcar clarificate. Declarația şefului Direcţiei Juridice a SRI, generalul Dumitru Dumbravă, care spunea, prin primăvara lui 2015, că instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii, nu a fost lămurită nici până azi. CSM, garantul independenței Justiției, a decis că nu a fost afectată independenţa Justiţiei – în ciuda opiniei contrare a asociaţiilor de magistraţi – și a refuzat să desecretizeze informaţiile transmise de SRI, ca răspuns la această problemă. Lucrurile nu sunt clare nici în privința „acoperiților din Justiție”. Aducerea problemei în atenția publică, tot în primăvara lui 2015, a fost urmată, în ciuda presiunilor publice şi mediatice, de luni de tăcere din partea CSAT. Când la începutul anului 2016, anunţa, în sfârşit, că în Justiţie nu sunt „acoperiți”, șeful Cancelariei prezidenţiale de la acea vreme, Dan Mihalache, declara că CSAT nu are, de fapt, capacităţi proprii pentru “a umbla după ofiţeri acoperiţi”…

Dacă acuzaţiile lansate acum de Daniel Dragomir – care duc spre ipoteza funcţionării, la un moment dat, a unui stat paralel –, se confirmă, e foarte grav. Şi trebuie luate măsuri. Pentru că un serviciu de informaţii e doar o instituţie-pilon în arhitectura de securitate a statului, nu o instituţie căreia i se permite poziţionarea deasupra altora şi acumularea de putere ilegală. Pentru că un serviciu de informaţii cu oameni la vârf scăpaţi de sub control poate deveni periculos pentru statul de drept şi pentru democraţie. Şi pentru că o instituţie parte a sistemului de Justiţie nu are voie să ajungă să fie folosită în interesul unor oameni cu funcții sau influenţă în serviciile secrete. Dacă, în schimb, aceste acuzaţii nu sunt reale, oamenii menţionaţi se pot întoarce, în Justiţie, împotriva lui, pentru declaraţii mincinoase. Rămâne de văzut dacă o vor face.

 

Articol publicat şi în România Liberă şi în Puterea a Cincea.

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS