Foto: Hepta

„Campania de hărţuire a mea continuă, iar instituţiile statului par dezinteresate să-mi asculte pledoariile. (…) Sistemul din Justiţie protejează un alt sistem”, îmi spunea, într-un interviu la finalul anului 2018, judecătoarea Camelia Bogdan, după a doua suspendare a sa din magistratură. Între timp, acest magistrat specializat în combaterea spălării banilor și în recuperarea prejudiciilor foarte bine cotat internaţional, care a judecat o serie de dosare de mare corupție, de spălare de bani, evaziune fiscală, delapidare, în care a dispus confiscarea a peste 500 de milioane de euro a devenit primul judecător din România exclus din magistratură. 

Camelia Bogdan se află acum în SUA, fiind bursieră la Universitatea „George Washington”. După aflarea sentinţei de excludere din magistratură, se va înscrie în Baroul New York şi, în paralel, vrea să-şi continue studiile pentru a deveni procuror. Am vorbit, în acest interviu, despre excluderea sa din magistratură dispusă într-un dosar în care, spune, i-au fost respinse toate probele din care reieșea că nu a avut nicio vinovăție şi pe care îl va ataca la CEDO. Despre cauza care a stat la baza excluderii, un dosar greu, de spălare de bani, în care a descris tipologia unui veritabil laundromat românesc. Despre denigrările la care a fost supusă în ultimii ani, despre ameninţări şi intimidări. Despre lipsa de solidaritate pe care o resimte. Despre lipsa de preocupare a autorităţilor faţă de recuperarea averii marilor corupţi, ale cleptocraţilor.

„Banii confiscați, asta îi doare, dar asta pare că nu înţelege mai nimeni acest lucru, în România”

CV Camelia Bogdan

Este doctor în drept al Universității București, din anul 2009, titlu obţinut cu teza Incriminarea, prevenirea şi combaterea spălării banilor provenind din activităţi de crimă organizată, potrivit reglementărilor interne şi internaţionale.

A absolvit cursurile Colegiului European de Investigații Financiare, în anul 2014, primind în 2016 diploma acordată de Universitatea din Strasbourg pentru susținerea memoriului Les investigations judiciaires pendant la phase de jugement.

Doctorand internațional în regim de cotutelă al Universității din București și Universității din Strasbourg cu o teză de doctorat intitulată Recuperarea produsului infracțiunii în procesul penal francez și în procesul penal român.

Este cercetător asociat al Centrului Regional Francofon de Studii Avansate în Științe Sociale de la Universitatea din București.

Începând cu 2009, în calitate de expert al Comisiei Europene, a participat la peste 40 de conferințe internaționale sau activități de formare continuă a magistraților la invitația ori la recomandarea unor organisme internaționale cu atribuții pe componenta de recuperare a produsului infracțiunii: Banca Mondială, Comisia Europeană, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Oficiul pentru Armonizarea Pieței Interne.

În perioada decembrie 2016 – ianuarie 2018, a participat la stagii de pregătire în calitate de cercetător invitat al Institutului de Studii Juridice Avansate din Londra și al Institutului Elvețian de Drept comparat din Lausanne, în prezent fiind Fulbright visiting fellow în cadrul Universității din Florida, Center for International Financial Crimes, cu tema Fostering Efficacy in the Asset Recovery of Proceeds of Transnational Corruption.

A primit Premiul Ion Raţiu pentru Democraţie, pe 2018, decernat de Rațiu Family Charitable Foundation, din Londra, şi Centrul Raţiu pentru Democraţie, din Turda, în parteneriat cu Woodrow Wilson International Center for Scholars, din Washington.

Acum urmează cursuri universitare de Drept, la Universitatea „George Washington”, din Washington DC, SUA.

Camelia Bogdan a fost exclusă din magistratură de două ori. Prima dată, în 8 februarie 2017, în urma unei decizii a Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, pe motiv că s-ar fi aflat în incompatibilitate şi conflict de interese. În 13 decembrie 2017, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, stabilind ca judecătoarea să fie sancţionată disciplinar prin mutarea, pe o perioadă de şase luni, de la Curtea de Apel Bucureşti la Curtea de Apel Târgu Mureş, începând cu data de 15 ianuarie 2018. A doua oară a fost exclusă din magistratură în aprilie 2018 pe motiv că ar fi încălcat principiul repartizării aleatorii a dosarelor, zilele trecute Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărând excluderea ei din magistratură.

(Sursă CV: Centrul Raţiu pentru Democraţie)

Doamnă Camelia Bogdan, sunteţi primul judecător din România exclus din magistratură în baza unei sentinţe definitive şi irevocabile. Ştim că punctul de plecare a fost un dosar de spălare de bani pe care l-aţi judecat în 2016, în care aţi dispus sechestru invocând confiscarea extinsă. Concret, ce vi s-a imputat întâi de către Secţia de Judecători a CSM, iar acum de către completul de 5 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie?

Este vorba despre dosarul Ultra Pro Computers în care, în total, cu confiscările s-a ajuns pe la 150 de milioane de euro. În acest dosar am descris, în premieră în Româna, tipologia spălării de bani prin mâna judecătorului, a laundromatelor românești, şi chiar am scris în hotărâre că aceasta este cea mai tragică tipologie de spălare a banilor, deoarece deturnează justiția în acest scop.

Practic, în acest dosar am înlocuit o colegă, pe doamna Georgiana Tudor, desemnată să plece într-un stagiu de pregătire din partea Ambasadei SUA, program în care fusesem și eu, cu un an înainte  – acum, am înțeles, nici nu se mai pleacă, nu se mai desfășoară seminare de specializare a magistraților. Cum nimeni de la Secție nu a vrut să intre, am fost desemnată prin hotărâre a Colegiului de Conducere. Era un dosar în care se punea audierea martorilor, un dosar cu martori care ieșea pe fond. CEDO a spus în multiple rânduri, printre care în cauza CEDO Beraru contra României, că judecătorul care începe probatoriul, cercetarea judecătorească trebuie să fie acelaşi care dă soluția. Şi este normal să fie aşa, fiindcă tu, ca judecător, ca să dai o soluție, trebuie să ai acces la toate probele.

Am avut de-a face şi cu omul care a contribuit cel mai mult la spălarea banilor în România, domnul Laszlo Kiss, el le arăta celor care furau din țară cum să-și spele banii prin mai multe paradisuri fiscale. În cauza aceasta se punea problema să falimenteze și să rămână cu casa de pe Calea Floreasca. Au conceput planul în așa fel încât să pretindă să-și deschidă societăți în paradisuri fiscale, care să figureze cu creanțe fictive, apoi să deschidă procedura falimentului şi după aceea să transfere creanțele frauduloase unor societăți înființate în China, al căror beneficiar real era acelaşi inculpat. În aceste condiții s-a ajuns la notarul Jean Andrei care a dat consultanță schemei infracționale, i-a învățat cum să-şi spele banii. În acea cauză procurorul de caz a descris contribuția acestuia și a doamnei Lidia Seceleanu, dar nu i-a trimis în judecată, deși ei contribuiseră decisiv la operațiunile de spălare a banilor, încălcând legislația privind combaterea spălării banilor prin care notarii sunt obligați, în lumina standardelor internaționale, să raporteze operaţiunile suspecte la Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor.

Am ajuns astfel la confiscarea de la terți la care se recurge atunci când cineva fură și trece pe numele altcuiva. La confiscarea de la terți am recurs în mai multe dosare, cel mai cunoscut fiind al domnului Dan Voiculescu, acesta a furat și a trimis la fete. Am confiscate de la fete, m-a atacat la CEDO care a confirmat însă, în cauza Voiculescu contra României, că este legală confiscarea de la terți. Așa am procedat şi în dosarul lui Marian Iancu; după ce a văzut ce a pățit domnul Dan Voiculescu, cu două săptămâni înainte de a intra eu în complet, și-a făcut o societate, AE Investment, și o trecuse pe numele copilului. Când am ajuns cu Marian Iancu la CEDO, la fel a spus CEDO că este o hotărâre motivată.

La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a ținut acest dosar în nelucrare cu ceilalți inculpați în stare de control judiciar și abia după un an cauza a fost trimisă spre rejudecare de către Ionuț Matei despre care în epocă s-a scris că este judecătorul cămătarilor, că face parte din masonerie, din Marea Lojă Națională a României „98 Sfântul Gheorghe”, din care face parte și domnul Lucian Netejoru, șeful Inspecției Judiciare – care și-a recunoscut apartenența la masonerie –, și notarul Jean Andrei. Acesta chiar a intrat în dosarul meu, la Înalta Curte,  invocând că voia să ajute Inspecţia Judiciară la soluționarea cauzei pe fond.

Banii confiscați, asta îi doare, dar asta pare că nu înţelege mai nimeni în România; degeaba le dai condamnări, dacă nu le confiști banii: stau puțin la închisoare  și rămân cu sute de milioane de euro. Uitați ce se întâmplă în cazul domnului Dan Voiculescu şi al celor care s-au folosit de el ca să devalizeze patrimoniul fostei Securități. Este foarte trist ce se întâmplă în România!

Vă așteptați la această sentință?

Nu, dar nu mă doare soluția pronunțată în cazul meu. A fost mai mult sentimentul de nedreptate, de haos în care este Justiția din România, o țară în care am luptat foarte mult ca judecător pronunțând aceste hotărâri exemplare prin care, prin hotărâri definitive, am adus la bugetul statului român 350 de milioane de euro, hotărâri care au rămas aplaudate de CEDO. Eu contribuiam ca expert, îmi ajutam colegii, am fost la seminare – vă amintiți de seminarul APIA în care am format funcționarii în lupta împotriva corupției, în lupta împotriva fraudelor care afectează bugetul UE –, scriam ghiduri pe investigații financiare, lucram cu colegii mei. Acum, unii îmi scriu și-mi spun că nu mai există preocupări de genul acesta în lupta împotriva spălării de bani şi pentru confiscarea de prejudicii…

Concret, de ce ați fost acuzată în acest dosar?

De faptul că nu am respectat repartizarea aleatorie. Or, ca să săvârșești această abatere, trebuie să ai atribuții pe linia repartizării aleatorii. Curtea de Apel București a comunicat că nu am avut niciodată atribuții pe linia aceasta. Ar fi însemnat să merg să introduc fraudulos un dosar în Ecris, să fur un dosar, să fraudez cu metoda „coperta”, să modific parametrii de repartizare. Mie mi s-a reproșat că am luat dosarul colegei. Păi, dacă colega mea era plecată în străinătate și nu și-a preschimbat termenele din dosar, dacă eu am audiat martorii, ce ar fi trebuit să fac? Să-i dau dosarul înapoi? Am discutat, evident, problema cu colegii din conducere, cu doamna președinte Lia Savonea, cu doamna președinte de secție, cu colega mea Georgiana Tudor, când s-a întors din SUA, și care a spus că, dacă am audiat martorii în dosar, trebuie să rămân cu dosarul, conform principiilor CEDO. Toate probele din care reieșea că nu am avut nicio vinovăție au fost respinse.

Trebuie spus că domnul Jean Andrei îmi făcuse încă o dată plângere în acest dosar; înainte de ca eu să scot dosarul în pronunțare,  Inspecția Judiciară mi-a dat o soluție de clasare, constatând că am soluționat legal cauza judecând-o în continuare. Nici procurorului de caz nu i s-a părut în neregulă, nici avocaților, nici martorilor. După ce am pronunțat acest dosar, s-a pronunțat CEDO, în 2019, în cauza Antohi contra României și a constatat același lucru: ca judecător unic, dacă începi cercetarea judecătorească, trebuie să audiezi toți martorii și să faci probatoriul ca să scoţi dosarul în pronunţare. Așa au înțeles să interpreteze legea ca să scape de mine din magistratură…

În mod normal, dacă a existat la CEDO această cauză care a precedat acțiunea CSM și sentința judecătorilor de la Înalta Curte, nu trebuia să se țină cont de ea?

Ba da, la fel cum trebuia să se țină cont de deciziile CEDO Voiculescu contra României, Iancu împotriva României, unde se spusese că judecătorul care este repartizat prin Colegiul de Conducere este imparțial. Că judecătorul care audiază toți martorii, în lumina standardelor CEDO, trebuie să soluționeze dosarul. Deci, nu aveau ce să-mi reproșeze.

Ei par să nu ţină cont de faptul că Justiţia se face în interes public, cel puţin aşa scrie în lege. Care ar fi soluția în viziunea lor? Să intru în sală, să audiez toți martorii prezenți din acel dosar și, eventual, dacă vrea colega, să-i mai audieze sau să mai cheme martorii încă o dată? Știți ce înseamnă să aduci un martor în justiţie? Credeți că justițiabilii sunt la cheremul Justiției, că pot fi puși oricum şi oricând pe drumuri? Nu există un minim sentiment de etică, de răspundere, asta m-a surprins în această cauză în care s-au încălcat standardele de respectare a drepturilor omului…

Spuneţi că în acest dosar a fost sesizată CCR cu câteva excepții de neconstituționalitate, în privinţa cărora nu s-a pronunţat. E legală emiterea unei sentinţe înainte de răspunsul CCR pe excepţiile invocate?

Eu am cerut suspendarea procesului până la pronunțarea CCR.

La noi, în materia inspecției judiciare, CSM funcționează ca o instanță de judecată, adică dacă audiezi un martor trebuie ca judecătorii care îl audiază să soluționeze fondul. În cazul meu, nici nu am știut de ce nu au fost doamna Ghenea, doamna Savonea, la ultimul termen a lipsit colegul din primă instanță de la Timișoara – despre doamna Andreea Kiss am aflat ulterior că lucrează la Cluj cu avocata domnului Voiculescu, doamna Varga şi care a venit la audieri de Paştele catolic, deci e un model  de „profesionalism” în ceea ce priveşte abnegaţia în darea mea afară din magistratură. La nivel de CSM, toți erau profesori de procedură civilă și au spus că nu se respectă Codul de Procedură Civilă. Dreptul la un proces echitabil inter alia, nu a fost aplicabil în fața CSM, deşi este o instanţă de judecată.

• Citiţi şi: Judecător Camelia Bogdan: „Campania de hărţuire a mea continuă, iar instituţiile statului par dezinteresate să-mi asculte pledoariile”

În al doilea rând, am mai sesizat CCR, și s-a admis, cu abaterea despre care v-am spus. Mi s-a imputat că nu am respectat regulamentul și că am aplicat direct standardele CEDO. Asta este o altă abatere din legea prinvind statutul magistraților.

Și am mai sesizat CCR pe lipsa prescripției în cazurile împotriva magistraților, deoarece dacă eu aș fi săvârşit vreo infracțiune, până acum s-ar fi prescris. În cazul magistraților se consideră că pot aplica o sancțiune după cinci-șase ani de zile, în cazul meu, după șase ani. Dacă eram infractor, scăpam prin prescripție.

Am mai sesizat CCR și pe problema judecătorilor de la ÎCCJ care soluționează aceste cauze şi care trebuie să fie ei înșişi specializați în materia răspunderii disciplinare. Or, la noi fiecare interpretează după ureche legea. Eu m-am dus cu certificat pe rule of law semnat de a Francis Fukuyama, de la Stanford, aveam cele mai prestigioase burse din SUA, sunt lider în materie pe rule of law, am primit premii internaționale pentru democrație, pentru ceea ce ține de stat de drept și vin niște judecători care nu participă la seminarii de formare, care nu învață în școală răspunderea disciplinară a magistraților, care nu se preocupă de independența justiției, dar știu să dea din pix. Dacă simt nevoia să vadă dacă legea este neconstituțională, trebuia să aștepte până se pronunță CCR. Dar darea mea afară din magistratură s-a făcut pe repede înainte. Sentimentul meu este că în România nu există răspundere, este păcat că aceste instituții care au atribuții pe rule of law și care sunt chemate să verifice independența magistraților nu o fac.

Și dacă CCR va accepta aceste excepții de neconstituționalitate invocate, ce se întâmplă cu dosarul?

Trebuie să accepte reviziuirea, adică judecarea de la zero. Dacă acţiunea este însă la comandă, nu se știe dacă se admite revizuirea, aşa cum cere legea…

„Sunt suspendată ilegal de patru ani, deși am mai câștigat la CEDO”

Aţi anunţat deja că veţi face plângere la CEDO. Dacă veți câștiga, ce se întâmplă cu sentința?

Voi avea, de asemenea, deschisă calea revizuirii. Dar eu la CEDO am atacat și suspendarea mea de către CSM; am fost suspendată, în acest dosar, printr-o hotărâre dată de un complet din care a făcut parte şi domnul Tudorel Toader, hotărâre care a fost semnată în calitate de președinte de complet de doamna Ghenea, dar semnătura nu aparținea acesteia – vă amintiți că ați și scris un articol la vremea aceea –, iar atunci am cerut la Înalta Curte comparația semnăturii. Nu s-a luat în calcul cererea mea și am deschis acțiune la CEDO. CEDO a sugerat Statului român să ne împăcăm, dar nu am făcut nicio negociere cu Statul român. Sunt suspendată ilegal de patru ani și, pe lângă aceasta, nu am primit salarii, nu am primit drepturi de asigurări sociale, deși am mai câștigat în cauza Camelia Bogdan împotriva României, unde CEDO a decis că, dacă nu există o cale de atac împotriva suspendării, este o problemă. Eu atacasem per se și suspendarea. Acum, în această hotărâre, pot să antamez nelegalitatea procedurii și, dacă CEDO mai transmite o nouă întrebare Statului român, atunci nu trebuie să mai aștept până în motivează judecătorii supremi hotărârea de excludere din magistratură, ci am calea directă în baza noii hotărâri a CEDO.

• Citiţi şi: Judecătoarea Camelia Bogdan, exclusă pentru a doua oară din magistratură, se luptă cu morile de vânt din Justiţie

După o vreme de la pronunţarea celebrei sentinţe în dosarul ICA, aţi primit ameninţări, s-a încercat intimidarea dumneavoastră, v-a fost violată corespondenţa de serviciu. A răspuns cineva în faţa legii pentru aceste situaţii?

Nu… Făcusem plângere la DNA inclusiv pe ceea ce ţine de recuperarea prejudiciilor în cazul domnului Dan Voiculescu, deoarece preşedinta Tribunalului Bucureşti, Laura Andrei, i-a dat, pe Legea 544/2001, privind liberul acces la informaţii de interese public, relaţii din Cipru care îi veniseră cu titlu confidenţial. Era clar că şi-a mutat banii şi a transferat – şi am şi arătat intervenind în falimentul Grivco cum anume şi-a transferat banii din Cipru în Anglia.

La DNA – şi, în general, la Parchete, la Parchetul General – nu a existat o minimă preocupare pentru recuperarea fondurilor din patrimoniul fostei Securităţi. Pentru recuperarea celor 4,4 miliarde de dolari care figurau în raportul canadienilor, aceşti bani au rămas la dispoziţia oligarhilor din România; în continuare, ei fac jocurile, îşi trafichează influenţa. În România, un judecător poate fi cumpărat, poate fi propulsat într-o funcţie de conducere neştiind limbi străine, neavând cunoştinţe din legislaţia internaţională. Este strigător la cer!

„Trebuie neutralizată cleptocraţia”

Aţi judecat o serie de dosare de mare corupţie, de splălare de bani, care vizau activitatea ilegală a unor oameni foarte influenţi. A încercat vreunul dintre ei să vă cumpere clemenţa, tăcerea?

Nu, la mine nu se ajungea cu astfel de propuneri.

După ce mi-au deschis corespondenţa la Bucureşti, ca să afle domnul Grădinaru cum anume a ajuns în presă o hotărâre în care pronunţasem arestarea domnului primar Sorin Oprescu, mi-era teamă şi chiar am întrebat-o pe doamna preşedinte de secţie, Luminiţa Crâştiu, dacă, în condiţiile în care în lipsa mea s-a intrat în biroul meu, solicitând informaticianului să-mi verifice corespondenţa – ar fi în stare cineva să-mi bage ceva între paginile Codurilor. Mi-a zis că nu se pretează la aşa ceva, deci un cod de onoare exista…
Revenind la întrebare: au existat însă umilinţe la care am fost supusă, prin fundaţia Facias, prin domnul Cuivică; au făcut adrese la toate organizaţiile la care mi-am desfăşurat activitatea. Ultima dată au scris la Universitatea din Indiana şi la Cambridge. Oamenii însă şi-au dat însă seama că nu le pot da crezare. De altfel, şi în ţară am câştigat procesul cu Crescent, chiar a doua zi după ce am fost exclusă din magistratură.

Ca să îşi recupereze credibilitatea – mai ales că vrea să intre în OCDE –, România trebuie să eradicheze corupţia. Pentru asta trebuie neutralizată cleptocraţia. Or, la noi, e clar că nu este o prioritate recuperarea averii corupţilor. Trebuie să lucrăm la nivel internaţional pentru ca aceste sancţiuni globale pe care le vedeţi dumneavoastră în Rusia să fie extrapolate prin sancţiuni globale împotriva cleptocraţiei. La nivel de Uniune Europeană chiar s-au adoptat rezoluţii pentru combaterea corupţiei prin astfel de sancţiuni sau chiar prin privat action – există în unele state mecanisme prin care ONG-urile se preocupă de recuperarea prejudiciilor în astfel de cazuri. În Marea Britanie, de pildă, există un Credit Prosecution. Sau se deschid anchete de către case specializate de avocatură şi există posibilitatea de a merge în instanţă şi de a cere recuperarea averilor cleptocraţilor, care trebuie recuperate din ţările unde îşi mută ei banii. Dar dacă nu eşti educat la standarde internaţionale, nu ai nicio şansă să te lupţi cu cleptopcraţia.

În ultimii patru ani, de când Secţia pentru Judecători a CSM a decis, pentru a doua oară, excluderea dumneavoastră din magistratură, aţi fost ameninţată?

Mi-a fost denigrată reputaţia în modul despre care v-am zis. Dar cum nu am mai stat în România, m-am simţit destul de sigură venind în SUA.

„Sfatul meu este să strângeţi rândurile, e important sentimentul civic”

Cu ce vă ocupaţi acum?

Cred că vă amintiţi că am fost selectată pentru o poziţie foarte prestigioasă în cadrul FMI,  în echipa de conducere al Legal Department, pe care însă nu am obţinut-o. Am obţinut însă o bursă prestigioasă din partea Universităţii „George Washington” şi de la Fundaţia Raţiu. Aşa că acum sunt la facultate, la Universitatea „George Washington” şi vreau să mă înscriu în Baroul New York. Nu-mi pusesem această problemă până zilele trecute, ziceam că revin în România… În paralel, mi-aş dori să continui facultatea încă doi ani, să pot deveni procuror. În timp, cred că acesta este drumul: să devin cetăţean american  şi să accesez slujbele la nivel federal care se deschid doar cetăţenilor americani.

Dacă la CEDO veţi câştiga din nou, dacă se va rejudeca dosarul şi veţi avea câştig de cauză, luaţi în calcul să reveniţi acasă?

Eu fac tot ce ţine de mine, dar pentru justiţia făcută de oameni nu pot fi pe deplin sigură.

Aş vrea doar să se ştie că, dacă nu există teamă faţă de lege, pot exista consecinţe. Există mai multe tactici prin care poţi atrage atenţia că nu se respectă legea: name of shame este una dintre aceste tactici, adicăţş trebuie spuse lucrurilor pe nume. La noi, în România, nu a prea existat societate civilă: eu am fost crucificată în ţară, dar nu am mai simţit atât de tare efectele pentru că nu am mai stat acolo. Dar să dai afară un magistrat pregătit care a confiscat 500 de milioane de euro şi a adus la bugetul de stat sume imense din prejudicii, care rezistă la condiţii de stres, la cereri de sancţionare în cascadă din partea Inspecţiei Judiaciare, a ANI, a SIIJ, a „distinşilor” domni infractori, iar acest lucru să nu genereze un val de solidaritate îmi accentuează sentimentul că munca mea nu este apreciată în România. Pe viitor, sfatul meu este să strângeţi rândurile, e important sentimentul civic. Fiecare, din rolul lui în societate, trebuie să pună umărul, altfel, România se scufundă şi ca nivel de trai, şi ca percepţie.

Interviu publicat şi în Puterea a Cincea.