Sursă foto: Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara

Valuri de teorii conspiraționiste, de mesaje covido-sceptice, anti-vacciniste inundă spațiul public, îndeosebi mediile de socializare, chiar și în această perioadă a pandemiei, în care numărul infectărilor, cel al bolnavilor ajunși la Terapie Intensivă, cel al morților au atins cifre record. Am selectat câteva dintre ele și am căutat răspunsul unui medic specialist, aflat de peste un an și jumătate în linia întâi a luptei împotriva covid-19, timp în care a tratat sute și sute de pacienţi.

Am vorbit cu doctorul Virgil Musta, șeful Secției de Boli Infecțioase de la Spitalul de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie „Victor Babeș” din Timișoara, nu doar despre o parte dintre aceste teorii, ci și despre cauzele care au dus la cifrele alarmante înregistrate în România și procentul de nevaccinați afectați de forme severe ale bolii, despre factorii care favorizează acutizarea bolii, despre tratamentul covid ori despre imunitatea dată de vaccin și cea dobândită prin infecția cu Sars-Cov2.

„Psihicul are un rol important în evoluţia bolii”

CV Virgil Musta

A absolvit, în 1984, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, din Timişoara, specialitatatea Boli Infecţioase. Din 2003 este doctor în Ştiinţe medicale.

Din 1998 este medic primar boli infecţioase la Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş”, din Timişoara, şi, din 2003, şef lucrări la disciplina Boli infecţioase în cadrul UMF Timişoara.

Domnule doctor Virgil Musta, Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş” din Timişoara, la fel ca alte spitale din țară, este arhiplin cu pacienţi covid, ceea ce nu s-a întâmplat în valurile anterioare ale pandemiei. Ce este diferit – la nivel de contagioziate, de simptomatologie, de evoluţie a bolii – în infectările cu tulpina Delta a Sars-Cov2 faţă de infectările cauzate de celelalte tulpini?

În primul rând tulpina Delta are o contagiozitate de 70-80%, ceea ce înseamnă că din zece contacți opt se îmbolnăvesc, faţă de tulpina alfa care a avut o contagiozitate de 40-50% şi tulpina iniţială 20-30%. Aceasta face ca un număr foarte mare de persoane să se îmbolnăvească în timp scurt, sufocând spitalele şi secţiile de terapie intensivă. Ca simptomatologie se pare că manifestările digestive sunt mai frecvente, iar ca evoluţie, tulpina delta afectează şi copiii, care din păcate pot face forme severe, iar la adulţi evoluţia spre formele severe este mult mai rapidă.

Ce presupune un caz grav şi care sunt factorii care favorizează acutizarea bolii?

Formele severe sunt cele cu saturaţii de oxigen mici, în care afectarea pulmonară depăşeşte 50%, sindromul inflamator este intens şi apar şi tulburări de coagulare. De obicei se însoţesc de o „furtună de citokine” (o inflamaţie sistemică, periculoasă, declanşată de un răspuns imunitar hiperactiv – n.r.). Factorii care favorizează apariţia acestor forme sunt vârsta peste 65 ani, bolile cardiovasculare, diabetul, obezitatea, bolile cronice pulmonare hepatice şi renale, neoplaziile etc.

Deseori am observat că persoanele anxioase, care prezintă insomnii şi care nu au crezut în boală, evoluează spre epuizare imunologică şi agravarea clinică. Sunt convins că psihicul are un rol important în evoluţia bolii.

Care este rata de supravieţuire la ATI?

Nu cunosc aceste date. Sigur le găsiţi printre datele statistice oficiale.

În acest val 4 al pandemiei s-au înregistrat şi mai multe decese decât în valurile anterioare ale pandemiei. Din ce cauză credeţi că a atins România cifre alarmante?

Din cauza faptului că am avut un număr foarte mare de cazuri în timp foarte scurt şi majoritatea dintre pacienţii cu forme severe ajung prea târziu la spital. Rata mare a deceselor este cauzată în primul rând de faptul că avem o rata mică de vaccinare şi apoi din cauza faptului că puţini mai sunt dispuşi să respecte măsurile de prevenţie, adică distanţarea socială, purtarea măştii corect şi igiena foarte bună a mâinilor. Aş putea sintetiza astfel: lipsa de responsabilitate şi solidaritate.

„Nici un virus nu omoară direct, ci el produce în organism modificări care pot duce la moarte”

Care este, de fapt, cauza decesului unui bolnav afectat de Sars-Cov2? Sunt voci sceptice – acelea care nu cred în gravitatea acestei boli şi care susţin că, de fapt, virusul nu ar fi letal –, care spun că aceşti pacienţi mor din alte cauze, ceea ce ar fi dus la decizia autorităţilor ca acestora să nu li se facă autopsia… Ce aţi răspunde unor astfel de afirmaţii?

Nici un virus nu omoară direct, ci el produce în organism modificări care pot duce la moarte. În cazul infecţiei cu Sars CoV-2, acest virus declanşează o inflamaţie intensă şi tulburări de coagulare care pot afecta în primul rând plămânul, dar şi inima, sistemul nervos, rinichii, pancreasul etc. Leziunile declanşate de virus în aceste organe pot cauza moartea. În ceea ce priveşte decizia autorităţilor de a nu face necropsie, aceasta are legătură cu scăderea riscului de contaminare a personalului medical care lucrează în aceste departamente, dar necropsii se fac în alte ţări şi cauzele de deces se cunosc, prin modificările biologice şi imagistice întâlnite la aceşti pacienţi.

„Nu lipsa medicamentelor este cauza numărului mare de persoane în stare critică, ci întârzierea în diagnostic şi în prezentarea la spital”

Se vorbeşte în spaţiul public – cu preponderenţă în grupurile care instigă la nerespectarea normelor sanitare şi la refuzul vaccinului –, despre o criză a medicamentelor antivirale, inclusiv în spitale care, spun aceştia, ar fi generat de fapt numărul mare de pacienţi în stare critică. Se confirmă criza de medicamente?

La nivelul spitalului unde lucrez am avut permanent medicamente. Chiar dacă lipsea un medicament, aveam înlocuitor din aceeaşi clasă de medicamente. Nu lipsa medicamentelor este cauza numărului mare de persoane în stare critică, ci după cum am spus, întârzierea în diagnostic şi în prezentarea la spital, comorbiditățile importante pe care populaţia noastră le are – din cauza unei educaţii medicale precare şi a lipsei de prevenţie şi, în primul rând, din cauza lipsei de prevenţie a bolii prin măsuri specifice şi nespecifice. În toate ţările civilizate accentul se pune pe prevenţie.

O altă idee care circulă în spaţiul public este aceea că tratamentul pentru covid-19 administrat în spitale ar trebui să fie făcut public, pentru a fi cumpărat la liber din farmacii. Totuşi, tratamentul administrat în spitale poate fi luat automedicaţie?

Tratamentul efectuat în spitale este public, deoarece Protocolul naţional de tratament al infecţiei Sars/CoV-2 a apărut în Monitorul Oficial. Trebuie doar să ştii şi să doreşti să-l găseşti. În ceea ce priveşte tratamentul, cu mici excepţii, medicamentele cu care se tratează infecţia Sars-CoV-2 se găsesc în farmacii, dar bineînţeles nu este firesc să se poată lua ca automedicaţie, ci doar la prescripţia medicilor.

„Instituţiile care avizează utilizarea medicamentelor nu recomandă utilizarea Ivermectinei în infecţia Sars-CoV-2”

Controversatul tratament cu Ivermectină este adus în discuţie, în grupuri antivacciniste, ca miraculos în tratarea covid-19. Ce e cu medicamentul acesta? Se confirmă informaţia, care circulă pe reţelele de socializare, că producătorul ar fi pus la dispoziția autorităţilor din România câteva mii de doze pentru realizarea unui studiu clinic?

Nu cunosc acest aspect. Cine este interesat să facă un studiu clinic trebuie să solicite aprobarea ANMDM (Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România – n.r.), nu se vine doar cu nişte medicamente pe care vrei să le donezi. Ivermectina este utilizată în studii clinice în unele ţări, dar aceste studii nu susţin în momentul de față eficacitatea acestui medicament, motiv pentru care FDA (Food and Drug Administration / USA – n.r.), CDC (The Centers for Disease Control and Prevention / USA – nr.), EMA (European Medicines Agency – n.r.) şi NIH (The National Institutes of Health / USA – n.r.), instituţiile care avizează utilizarea medicamentelor pentru anumite afecţiuni, nu recomandă utilizarea Ivermectinei în infecţia Sars-CoV-2. Ea este autorizată doar pentru anumite afecţiuni parazitare.

„Unele medicamente trebuie administrate cu recomandări stricte şi cu monitorizare în timpul administrării, deci numai în spital”

Ce presupun tratamentele cu anticorpi monoclonali – Favipiravir, Arbidol, Tocilizumab? De ce nu se găsesc în farmacii?

Vedeţi, confuzia din întrebare o are probabil majoritatea românilor, dar medicină nu se face pe mediile de socializare, deși unii cred că la fotbal şi la medicină se pricepe toată lumea…

Am omis să precizez că am preluat o altă întrebare care circulă în aceleași grupuri de care aminteam.

Favipiravirul, Arbidolul nu sunt anticorpi monoclonali. În terapia infecției cu Sars-CoV2 există mai multe categorii de medicamente care se utilizează antivirale, antiinflamatorii, imunomodulatorii, anticoagulante terapie ajuvantă şi simptomatică. Unele dintre aceste se găsesc în farmacii, altele trebuie administrate cu recomandări stricte şi cu monitorizare în timpul administrării, motiv pentru care se utilizează numai în spital.

„Faptul că în unele spitale se utilizează doar oxigen sunt poveşti”

O altă afirmaţie lansată în spaţiul public a fost că bolnavii covid în stare gravă ar fi fost „trataţi” în unele spitale doar cu oxigen. Sau că – altă teorie – oxigenul afectează de fapt plămânii. Care este rolul administrării de oxigen şi când se recurge la această terapie?

Terapia cu oxigen este dovedită ca fiind terapie salvatoare de viaţă, fără de care persoanele cu forme medii, severe şi critice de boală nu ar putea supravieţui. Faptul că în unele spitale se utilizează doar oxigen sunt poveşti, deoarece în această situaţie nu s-ar mai interna nimeni în spital deoarece, oricum, marea majoritate a persoanelor bolnave se tratează acasă (automedicaţie) cu o serie de medicamente, de multe ori, din păcate, greşit.

Care este procentul de nevaccinaţi în rândul bolnavilor internaţi în stare gravă la Spitalul „Victor Babeş” din Timişoara? Dar în cazul deceselor?

90% dintre pacienţii în stare gravă internaţi în Spitalul „Victor Babeş” din Timişoara sunt nevaccinaţi, iar dintre cei ce decedează, procentul este de 95%.

„În medie, imunitatea prin vaccinare este de durată mai lungă şi mai intensă decât cea dobândită prin boală”

Fac din nou recurs la mesaje lansate de voci covido-sceptice, anti-vacciniste care  afirmă că îmbolnăvirea unei persoane vaccinate dovedeşte ineficacitatea vaccinului anti-covid. Cât durează imunitatea dobândită prin vaccin şi cât durează cea dobândită prin îmbolnăvire? Vă întreb pe de o parte pentru că au fost lansate, şi din punct de vedere, pledoarii anti-vaccin, iar pe de alta pentru că au fost pacienţi care nu au dezvoltat anticorpi suficienţi prin trecerea prin boală și s-au reinfectat.

Este dovedit că, în medie, imunitatea prin vaccinare este de durată mai lungă şi mai intensă decât cea dobândită prin boală. Cea mai bună imunitate o au cei care au trecut prin boală şi apoi s-au vaccinat sau cei care au făcut  trei doze de vaccin. Este adevărat că atât cei vaccinaţi, cât şi cei trecuţi prin boală se pot infecta, dar statistica arată că cei care s-au vaccinat fac în mod excepțional forme severe de boală; la cei care au trecut prin boală, în schimb, a doua îmbolnăvire poate fi mai gravă pentru că adaugă leziuni la leziunile rămase din prima îmbolnăvire.

Reţinerea în faţa vaccinului covid e dată, în cazul unora, de teama de reacţii adverse pe termen mediu şi lung – le exclud pe cele ridicole de genul sterilităţii pe trei generaţii ori al creşterii solzilor pe piele… S-au înregistrat până acum reacţii adverse apărute la săptămâni sau luni de la vaccinare, între care să există o corelare clară cu vaccinul? Pe termen lung, care sunt posibilele reacţii adverse luate în calcul de producătorii de medicamente?

Da, sunt posibile reacţii cu evoluţie pe termen mai lung, după vaccinare, dar sunt foarte rare, spre deosebire de riscul mare de evoluţie sever dacă nu eşti vaccinat şi ai comorbidități. Ca să nu mai vorbim de simptomele şi bolile cu care poţi rămâne după infecţia cu virusul Sars-CoV2 care constituie aşa numitul Sindrom post-covid şi cu care poţi rămâne o viaţă întreagă.

Interviu publicat și în Puterea a Cincea.