În aceste zile se află la Senat, cu şanse mari de deveni lege, un proiect de act normativ care prevede extinderea controlului antidrog în cazul unor persoane care lucrează cu publicul şi care, „fiind sub influenţa drogurilor”, pot pune în pericol un număr mare de oameni. Dincolo de oportunitatea proiectului, este greu de imaginat cine îl va implementa, pentru că actualele structuri ale I.M.L. – singurele care au specialiştii şi aparatura necesară pentru teste de toxicologie – se află într-o criză acută de personal.
Propunere „la comun”
Peste 20 de senatori, în marea majoritatea P.S.D., printre care şi doi de Timiş – Ilie Sârbu şi Matei Suciu – semnează proiectul de lege ce urmăreşte extinderea controlului toxicologic la un număr destul de mare de persoane care, prin natura activităţii lor, pot genera pericole publice în cazul în care sunt „sub influenţă”. „Propunere legislativă privind combaterea consumului de droguri în trafic, precum şi în cazul persoanelor care lucrează în domenii ce prezintă riscuri crescute pentru siguranţa, securitatea şi sănătatea terţilor” se numeşte proiectul de lege, care a strâns până acum destul de multe avize favorabile, inclusiv de la Consiliul Legislativ – şi care prevede, printre altele, un fel de testare antidrog preliminară angajării celor din aşa-numitele domenii de risc.
Pentru că e posibil ca legea, în forma aceasta, să genereze obiecţii ale Consiliului Naţionale pentru Combaterea Discriminării, iniţiatorii precizează că „raportat la faptul că, în vederea asigurării siguranţei la locul de muncă, angajaţii trebuie să fie supuşi evaluării înainte de angajare, se specifică că (aşa apare în formularea legii – n.r.) prin această evaluare nu se va înţelege ca şi evaluarea premergătoare angajării, ci ca şi examen medical preventiv post-angajare, pe care muncitorul trebuie să îl efectueze obligatoriu înainte de a fi angajat în serviciul cu funcţia riscantă”.
Ce înseamnă „funcţie riscantă”, pentru parlamentarii iniţiatori? Lista celor care urmează a fi testaţi antidrog cuprinde şoferii de autobuze, troleibuze, tramvaie, tren, nave, piloţi de aeronave, controlori de trafic aerian, muncitori pe excavatoare, buldoexcavatoare, macarale, conducătorii auto care transportă gaze toxice, substanţe periculoase şi inflamabile şi artificii, precum şi „orice altă meserie cu risc pentru angajat şi pentru terţi”, formulare oarecum vagă şi care extinde foarte mult paleta de testare. Aceste teste vor fi făcute anual pentru toate aceste categorii, şi în cazul în care muncitorul va fi depistat pozitiv, va fi suspendat din funcţie, iar dacă refuză efectuarea testării va fi dat afară.
Potrivit proiectului, angajatorii, adică în cazul multor din aceste domenii, şefii de instituţii, vor nominaliza angajaţii care vor fi trimişi şi supuşi verificărilor periodice, „prin intermediul unui proces cazual de identificare”. Cu alte cuvinte, şeful va trebui să fie cu ochii pe angajaţii suspectaţi că „trag pe nas” sau „bagă în venă”, deşi nu are are niciun fel de pregătire în acest sens. Interesant e şi faptul că se doreşte identificarea „unor simptome sau semne clinice care pot fi corelate cu utilizarea de substanţe ce nu pot fi detectate uşor cu testele normale”, iar „în cazul suspiciunilor fondate, pentru limitarea cheltuielilor, se vor putea solicita texte toxicologice specifice, orientate spre detectarea de substanţe psihoactive ce se presupun a fi consumate de către angajat”.
Implementare deocamdată necunoscută
Culmea e că proiectul de lege dă indicaţii inclusiv cu privire la recipientele de colectare a urinei pentru testare, care trebuie să fie „de unică folosinţă, din plastic, şi să fie prevăzut cu un sistem pentru evaluarea eventualei falsificări a probei de urină ce i-a fost recoltată subiectului”, însă nu prevede cu exactitate un lucru esenţial pentru întregul proces: cine se va ocupa de realizarea acestor analize. Mai precis, în lege se spune doar că, prin decret, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Afacerilor Interne, cu acordul Agenţiei Naţionale Antidrog, va identifica „structurile sanitare competente”.
Lista nu e prea lungă, pentru că se ştie că, la nivel naţional, aparatură şi competenţe pe toxicologie au structurile de Medicină Legală. Există însă o mare problemă: şi fără acest val de analize şi certificări, peste tot în ţară, inclusiv la Timişoara, structurile I.M.L. sunt afectate de subfinanţare şi lipsă de personal.
Deşi norma minimă europeană este de doi medici legişti la 100.000 de locuitori, în România, puţine sunt judeţele în care se ajunge la o astfel de proporţie. În Timiş, de exemplu, proporţia este de 1,3 medici legişti la 100.000 de locuitori, şi în prezent, la I.M.L. Timişoara ar mai fi nevoie de cel puţin şase medici legişti pentru a se putea lucra în parametri normali, conform normelor. E greu de spus ce s-ar întâmpla odată cu obligativitatea testării toxicologice periodice pentru mii de timişeni.
În plus, conform I.M.L., sunt judeţe, de exemplu Giurgiu şi Ilfov, unde nu există laboratoare nici de toxicologie, nici de anatomie patologică. „Majoritatea serviciilor care posedă laborator de toxicologie sunt capabile să efectueze doar analize pentru determinarea alcoolemiei, întrucât sunt lipsite de mijloace de detectare a drogurilor. Alte 11 Servicii Judeţene nu au laborator de anatomie patologică şi sunt 14 care nu pot efectua nici cea mai elementară investigaţie serologică, cum ar fi cea pentru aflarea grupei de sânge”, afirmă oficialii I.M.L. Or, tocmai remedierea acestor sincope ar trebui să fie urmărită, printr-un proiect de lege, premergător extinderii controlului toxicologic la o categorie mare de populaţie.
Ultimele comentarii