Radiaţiile de la Poliţia Locală, neelucidate după două luni

În şedinţa de Consiliu Local din luna ianuarie Primăriei Timişoara i se solicita să verifice posibilele riscuri de iradiere radioactivă a angajaţilor Poliţiei Locale Timişoara, ţinând cont că sediul instituţiei a fost pe vremuri utilizat pentru depozitarea de uraniu. După două luni încă nu s-a primit niciun răspuns la această sesizare.

 

Sesizare fără răspuns

Au trecut mai mult de două luni de când în plenul Consiliului Local Timişoara se făcea o sesizare cu privire la pericolul radioactiv reprezentat de clădirea în care funcţionează Poliţia Locală Timişoara, amplasată pe strada Avram imbroane. Acesta ar fi fost folosit pe vremuri pentru depozitarea de uraniu. Nici până în prezent nu s-a reuşit să se realizeze un raport şi un răspuns pertinent pe această temă.

„Nu am primit niciun răspuns la interpelarea mea. M-au contactat colegi de la Politehnică, inclusiv domnul Mircea Goloşie, care a făcut această studii şi mi-a spus că în zonă sunt niveluri crescute de radiaţii, şi nu este singura zonă din Timişoara unde sunt probleme, din acest punct de vedere. Din păcate, s-a încercat să se ducă în derizoriu sesizarea. Mi s-a spus că s-a turnat beton, la amenajarea clădirii şi a parcării şi a scăzut riscul. Ideea este că pentru cei care stau acolo ore întregi chiar şi un nivel mai scăzut de radioactivitate poate fi foarte periculos pentru sănătate”, spune consilierul local ALDE Ilare Bordeaşu.  

Inginerul Mircea Goloşie, preşedintele unuia dintre puţinele ONG-uri care realizează monitorizări de radioactivitate cu echipamente de specialitate, Hobby Club „Jules Verne”, din Buziaş, spune că la clădire s-a făcut o renovare temeinică, cu reparaţii capitale, şi s-a mai redus din riscul de iradiere. „Am făcut însă măsurători şi în patru birouri şi în holul de la intrare încă sunt niveluri destul de mari de radioactivitate. La momentul reparaţiilor, s-a excavat pământ din zonă şi nu se ştie unde s-a dus, în Timişoara. Urmează să aflăm. Aici, în anii 50 se aducea minereu radioactiv de pe Valea Mureşului şi se încărca în vagoane, pentru a fi transportat mai departe, în URSS, în acele întreprinderi comune româno-sovietice Sovrom. Probabil şi acesta este unul din motivele pentru care sunt destule studii pe această temă care indică Timişoara ca fiind cel mai radioactiv oraş din Europa”, mai spune inginerul Mircea Goloşie,

În şedinţa din ianuarie a CL Timişoara se menţiona că în imobilul pe strada Avram Imbroane nr. 54, unde îşi are acum sediul Poliţia Locală Timişoara, în anii 1950-1951 s-a depozitat minereu de uraniu şi la ora actuală încă există radiaţii.

„Nu am mai auzit despre aşa ceva până acum. Noi avem datoria în astfel de situaţii să luăm toate măsurile, să facem toate verificările, încât să avem certitudinea că nu expunem sănătatea angajaţilor. Va trebui să apelăm la cineva din exterior, pentru că nu oricine are aparatură pentru asta”, spunea atunci primarul Nicolae Robu.

Până în momentul de faţă nu s-a reuşit să se clarifice, printr-o expertiză de specialitate oficială, dacă temerile cu privire la un nivel crescut de radioactivitate în acea zonă a Timişoarei sunt sau nu întemeiate.

 

Zone cu probleme aproape peste tot în Banat

Nu este prima oară când se atrage atenţia cu privire la concentraţii radioactive nepermis de mari generate de exploatările de uraniu din Banat. Conform inventarierii realizate prin măsurători precise, cu echipament de specialitate de către asociaţia Hobby Club „Jules Verne”, în Timiş mai sunt cel puţin cinci situri contaminate radioactiv, care prezintă un grad semnificativ de periculozitate pentru localnici.

Mircea Goloşie spune că situri cu potenţial radioactiv au fost identificate la Nădrag, Tomeşti-Boloşeşti, Darova, Luncani şi Fărăşeşti. Haldele sau rămăşiţele unor exploatări de uraniu din aceste perimetre îi expun încă pe localnici la doze nepermis de mari de radioactivitate.

După ani de activitate în acest domeniu, Mircea Goloşie a ajuns la concluzii şocante. În localitatea Tomeşti, de pildă, materiale din halda de steril a unei mine de uraniu abandonate au fost folosite la construcţia unor case din zonă şi la diverse lucrări de pietruire, la care acum au fost identificate valori de radiaţii mai mari decât la intrarea în mină. Conform acestuia, doar în zona Banatului a identificat 25 de astfel de mine în care s-a exploatat uraniu.

Mai grav este faptul că autorităţile centrale par să fi uitat complet de aceste amplasamente, deşi aveau obligaţia iniţierii unor demersuri complete de decontaminare şi transportare a deşeurilor la depozitul specializat de la Feldioara.

 

Print Friendly, PDF & Email