A trecut 1 noiembrie, dată la care ministrul Sănătăţii anunţa că va fi adoptat pachetul de servicii de bază. Nu a fost adoptat, ci a fost anunţat un nou termen: 1 februarie 2014. Nicio justificare, nicio scuză. Ca şi când e absolut normal ca, în calitate oficială, să vorbeşti ca în faţa tarabei cu gogonele. Şi nu o dată. Pentru că aceasta este doar una dintr-un şir de promi­siuni neonorate sau amânate şi iar amânate.

Imediat după preluarea celui de al doilea mandat, început în decembrie 2012, Eu­gen Nicolăescu anunţa că va defini în scurt timp pachetul de servicii medicale de bază. Primul termen indicat a fost 30 aprilie. Au urmat altele: “sfârşitul lui mai”, “mai-iunie”, “1 – 15 iulie”, “ju­mătatea lunii iulie”, 1 noiembrie şi, iată, acum, 1 februarie 2014. Apoi, pe 1 octombrie, declara că pachetul de bază este gratuit pentru toţi cetăţe­nii, fie ei asiguraţi sau neasiguraţi. Două săptămâni după aceea, vorbea despre două pachete de bază diferite.

Un alt proiect care nu a reuşit să treacă de faza de promisiune e Legea salari­ză­rii personalului medical. Prin februarie, dl Nico­lăescu vorbea despre o nouă modalitate de plată a medicilor, care urma să intre în vigoare de la jumătatea anului. A revenit asupra termenului, indi­când altul: “sfârşitul lunii mai – începutul lunii iu­nie”. Apoi, încă unul: început de iulie. A urmat o perioadă de tăcere şi a fost anunţat un alt ter­men, “trimestrul I din 2014”.

Tot ministrul Nicolăescu a promis reorganizarea CNAS şi restructurarea Direc­ţiilor de Sănătate Publică, pentru a face economii la bugetul de stat. Pe la jumătatea lunii martie, a­nunţa un termen de 20 de zile pentru finalizarea cal­culelor privind reducerea de posturi. La foarte scurt timp, procesul de reorganizare şi restructu­rare era împins spre “31 aprilie sau, cel mai târziu, mi-am propus eu, 15 mai”. Problema a mai fost adusă o dată în discuţie la finalul lunii iulie, fără a mai fi indicat un termen.

În ciuda acestor eşecuri, Eugen Nicolăescu nu pare să se vadă ca fiind un ministru gafeur. Se vede un om împotriva căruia a fost por­nită o campanie orchestrată: “Le e frică de faptul că vreau să schimb sistemul care funcţio­nează bi­ne pentru cei care fură”. Pri­vind în urmă, la pri­mul mandat al d-lui Nicolăescu, aş spune că de vi­nă nu sunt piedicile invo­cate acum, care i s-ar pu­ne în calea reformei în sănătate. În perioada 2005 – 2008, au fost comise greşeli memorabile, ne­taxate de nimeni.

În 2007, de exemplu, s-a decis reducerea contribuţiei la sănătate cu două procente, de la 7 la 5%. Înţelegerea fusese ca acel 2% să mear­gă spre sistemul asigurărilor private de sănătate obligatorii, care să fi devenit o alternativă la mono­polul Statului. Ideea încurajării sistemului privat a fost abandonată, însă, aşa că unicul efect al acelei de­cizii a fost doar un minus de circa un miliard de euro.

Tot în primul mandat la Sănătate al d-lui Nicolăescu fost pus în aplicare Progra­mul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, care se dovedise un fiasco. Fusese o modalitate de a băga nişte bani – vreo 285 de milioane de euro – în buzunarele unor patroni de laboratoare de analize medicale, ale Poştei Române şi ale unei societăţi comerciale care distribuise 11.000 de laptop-uri pentru bunul mers al operaţiunii

Un eşec a fost şi mult lăudata Lege 157/2008, pentru recuperarea cheltuielilor făcute de bolnavi în spitale. Nu a existat nicio jus­ti­ficare pentru introducerea în această ecuaţie a pa­cientului, când circuitul banilor se putea face simplu între spitale şi CNAS.

Nu cred că majoritatea covârşitoare – actanţi ai sistemului de sănătate şi bene­ficiari – nu îl vrea schimbat, e un sistem îmbolnă­vit de subfinanţare cronică. Dacă, totuşi, dl Nico­lăescu a simţit că i se pun piedici în schimbările pe care vrea să le aducă şi care ar revigora Să­nătatea – decizii care presupun, însă, costuri po­litice deloc de neglijat – să le demaşte. Nu a fă­cut-o. Şi nici nu dă de înţeles că ar avea intenţia. Probabil, priveşte spre aceste angajamente ofi­ciale neonorate cu aceeaşi detaşare cu care a pri­mit vestea reducerii cu 54,5 milioane de lei a bu­getului Sănătăţii. Nu l-am auzind protestând. Nu l-am auzit intenţionând să demisioneze în semn de protest. Deşi în sistemul medical era, şi înainte de rectificarea bugetară negativă, o sărăcie cruntă.