Apelul unor medici disperaţi

Melania CIncea iulie 2011Într-o oglindire corectă a realităţii, citatul din “Infernul” lui Dante Alighieri – “Voi ce intraţi, lăsaţi orice spe­ranţă!” – ar putea sta pe frontispiciul multora dintre spitalele din România. Ceea ce se întâmplă acum în multe unităţi spitaliceşti din ţară frizează absurdul şi, în egală măsură, provoacă spaime. Atitudinea autorităţilor faţă de această stare de fapt le transformă spaimele în angoa­se tuturor celor care ar trebui să beneficieze de serviciile sistemului sanitar, celor care intră într-un spital cu ultima speranţă pitită într-un colţ de suflet.

Ministerul Sănătăţii anunţă, zilele acestea, că a declanşat o anchetă la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti, după ce în presa locală fusese publicată o scrisoare atribuită unui medic chirurg care acuză lipsurile cu care se confruntă acest spital şi, totodată, dezinteresul autorităţilor. E uşor de dedus că ancheta nu-i va da dreptate. Începe, de altfel, sub auspicii care ridică mari semne de între­bare: managerul spitalului coboară până la a-l acuza pe acest om că a făcut afirmaţiile “într-o stare psi­hică şi fizică nefavorabilă”.

Episodul acesta aminteşte de unul petrecut în noiembrie 2010, la Timi­şoara, când un medic de la Institutul de Boli Cardiovasculare lansa presei un apel disperat, similar cu al chirurgului Dan Oprea, din Plo­ieşti. “În poziţia de şef de Secţie Chi­rurgie Car­diovascuală Timişoara, nu pot con­tinua acti­vitatea chirurgicală fără materiale asigurate de către spital şi nu pot cere pa­cien­ţilor un efort financiar pe care majoritatea dintre ei nu şi-l permit, şi asta în ciuda legii”, spunea, atunci, prof. dr. Marian Gaşpar, de la Institutul de Boli Cardiovasculare, după ce spitalul îşi întrerupsese activitatea chirur­gica­lă, inclusiv cea de urgenţă, din cauza lipsei materialelor necesare intervenţiilor chirur­gicale. O situaţie ţinută, însă, sub tăcere, la vremea respectivă, atât de către Casa Judeţeană de Asigurări de Să­nătate, cât şi de către Ministerul Sănătăţii şi ieşită la iveală numai când, disperat de lipsa de reacţie şi ante-factum, şi post-factum a autorităţilor, dr. Gaşpar sesiza mass-media. E de amintit doar că un by-pass coronarian presupune din partea pacientului o cheltuială de aproximativ 5.000 de euro. Şi, ca şi când în ţara salariului de 200 de euro, nu era suficientă această situaţie ab­surdă, există încă una: legea le interzice pa­cienţilor să-şi cumpere aceste materiale sani­tare. În atare situaţie, ce-i rămâne de făcut unui medic angajat într-un spital desprins par­că din opera kafkiană? Să continue să opereze şi să accepte astfel de intervenţii chirurgi­ca­le? Să ridice din umeri, nepăsător, în faţa bol­navilor pentru care mâine poate fi mult prea târziu? Să decidă, în funcţie de venitul pacien­tului, cine poate sau cine are dreptul la o nouă zi? Să încurajeze clandestinitatea pentru a salva vieţi? Să aibă vieţi pe conştiinţă?

Situaţia aceasta, care se poate repeta oricând, la orice alt spital din ţară, este imaginea în oglindă a stării mai mult decât precare în care a ajuns sistemul de sănătate din România. Oficialii din Sănătate nu sunt, însă, deranjaţi de această realitate, ci de demascarea ei.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS