Mersul în zig-zag al lui Crin Antonescu

Melania-CInceaRăbufneşte periodic. Atunci, pare decis să îşi părăsească tovarăşul de puci şi atentate la adresa statului de drept. Nu-l ţine mult şi drumurile li se unesc din nou. Acum pare să fi aruncat, din nou mănuşa. Dar când vrei să te impui, nu vii cu soluţii ce necesită negociere şi, eventual, bunăvoinţă, pentru a fi acceptate.

Nu e nicio lună de când Crin Antonescu şi Victor Ponta semnau un nou tratat de pace, anunţând organizarea unui referendum pe Constituţie, simultan cu europarlamentarele şi, în premieră, timp de două zile consecutiv, pentru a creşte şansele de întrunire a cvorumului. Sau, poate, fusese doar o cursă întinsă de P.S.D. lui Crin Antonescu. Să ne amintim că mişcarea aceasta venea la câteva zile după ce dl Antonescu declara, în contradicţie cu P.S.D. şi cu acţiunile comune de până atunci – că rolul U.S.L. e să garanteze statul de drept, independenţa Justiţiei şi separarea puterilor în stat. Un discurs ce avusese menirea de a ne prezenta un Crin An­tonescu delimitat de Victor Ponta. Un discurs prin care lăsa să se înţelea­gă că vrea la Co­troceni, dar nu în rol de păpuşă a P.S.D. Să luăm în calcul şi faptul că, acum câteva zile, Ilie Sârbu anunţa că referendumul va fi organizat o zi, nu două. Pare că tocmai pentru a minimaliza şansele validării Constituţiei girate de comisia condusă de Crin Antonescu.

Începutul lunii februarie ni-l prezintă pe liderul P.N.L. făcând o mişcare politică – o remaniere guvernamentală importantă, care vizează patru portofolii (Interne, Finanţe, Sănătate, Economie) şi trei miniştri noi (Klaus Iohannis, Cristian Buşoi, Teodor Atanasiu) – echivalentă cu o ţinere în şah a lui Victor Ponta. O mişcare însoţită de o declaraţie care vorbeşte de la sine despre rolul de slujnică jucat până acum de P.N.L. Executiv: “Nu vreau să ieşim de la guvernare, vrem să intrăm”. Ce l-a determinat, însă, pe Crin Antonescu să ia această decizie, care i-ar mai putea consolida poziţia în interiorul U.S.L. şi solidifica terenul electoral? Sunt mai mulţi posibili factori:

1. Realizarea că a fost, din nou, tras pe sfoară de către P.S.D., în privinţa referendumului privind revizuirea Constituţiei, organizat într-o zi, nu în două, cum se stabilise. Iar aici trebuie luat în calcul şi un posibil boicot la care PSD ar putea recurge în ultimul moment, împotriva proiectului constituţional. Un eşec va echivala cu o serioasă lovitură de imagine adusă lui Crin Antonescu şi P.N.L.-ului.

2. Abandonarea, în urmă cu câteva zile, de către şeful său de campanie, Niels Schnecker, fost angajat al Antenei 3. Şi nu e puţin lucru să te afli în situaţia de a reface toată strategia de campanie cu câteva luni înaintea zilei decisive.

3. Conştientizarea, în ceasul al 12-lea, a faptului că ministerele grele care, potrivit algoritmului reveneau P.N.L., erau de fapt în subordinea P.S.D.: Internele, cu Radu Stroe la cârmă, şi Finanţele, avându-l în vârf pe Daniel Chiţoiu – ambii părând mai apropiaţi de Victor Ponta decât de Crin Antonescu. Decizia de a-şi numi oameni de încredere, avându-l ca vârf de lance pe Klaus Iohannnis, la M.A.I. şi, în plus, ca vicepremier, e, însă, întârziată. Deja Victor Ponta şi-a subordonat de facto structuri-cheie – serviciul secret al Internelor şi Direcţia Antifraudă –, cu aprobarea tacită a lui Radu Stroe şi Daniel Chiţoiu, ultimul permiţând şi dezvoltarea încrengăturii de la ASF, favorabilă nu liberalilor.

4. Punerea în faţa unei alte dovezi că P.S.D. se pregăteşte pentru prezidenţiale: lupta lui Victor Ponta de a-şi subordona S.T.S., instituţia care coordonează transmiterea datelor din secţiile de vot către B.E.C., decizie luată imediat după demisia lui Radu Stroe de la M.A.I.

Ce a urmărit, de fapt, liderul P.N.L. prin această remaniere? Nu neapărat înlăturarea unor oameni controversaţi, care ar putea trage în jos imaginea Puterii, nici a P.N.L. O putea face până acum. În plus, a lăsat în Guvern oameni controversaţi, de exemplu, Ramona Mănescu, al cărei minister poartă, via Romatsa, responsabilitatea pentru intervenţia defectuoasă în cazul accidentului aviatic din Apuseni. Miza d-lui Antonescu nu pare să fie nici neapărat plusvaloarea adusă Executivului de Klaus Iohannis, cât impunerea în faţa P.S.D. – prin securizarea, în perspectivă electoral, a două portofolii importante care erau de facto în mâna social-democraţilor.

Klaus Johannis era un nume potrivit pentru planul lui Crin Antonescu de a plasa un ghimpe în coasta lui Victor Ponta – e suficient să analizezi reacţia de respingere venită din partea unor lideri P.S.D., mai ales a lui Ilie Sârbu. Luni dimineaţă, dl Ponta anunţa că îl propune pe primarul Sibiului în funcţia de ministru la Interne, funcţia de vicepremier urmând a fi analizată în U.S.L. Starea de incompatibilitate a lui Klaus Iohannis – pentru că este incompatibilitate, stipulată clar de Legea 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice – îl va oblige, însă, pe dl Antonescu la negocieri, adică îl va vulnerabiliza în faţa P.S.D. Or, când vrei să te impui, nu vii cu soluţii care necesită negociere şi, eventual, bunăvoinţă, pentru a fi acceptate.

Strategia aceasta a lui Crin Antonescu pare parte din acelaşi perdant drum în zig-zag pe care a pornit de vreo doi ani. În loc de ofensivă, în loc “să intre la guvernare”, va urma, probabil, o nouă declaraţie publică de achiesare la valorile P.S.D., pentru captarea (pe termen scurt) a bunăvoinţei nucleului dur social-democrat. Fără de care visul său de a ajunge la Cotroceni are şanse minime.

 

 

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS