Ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, a declarat la Timişoara că, dacă se vrea cercetare de vârf, care să conteze, atunci sunt necesare hotărâri politice cerute de logica acestei probleme: „Să manifestăm în fapte, şi nu doar în vorbe, angajamentul politic necesar pentru a susţine educaţia, formarea, învăţământul şi cercetarea.”

Prezent la Universitatea de Vest din Timişoara, la deschiderea anului universitar, ministrul Educaţiei, prof. univ. dr. Mircea Dumitru, consideră inaugurarea unui nou an de învăţământ ca fiind cel mai bun prilej pentru a reflecta asupra stării de lucruri din universităţile din România, dar şi pentru a pune un diagnostic lucid lipsurilor şi pentru a stabili noi ţinte care pot fi atinse.

„Pentru că lucrurile pot fi cunoscute mai bine prin comparaţie, poziţionarea universităţilor româneşti în ranking-urile universitare internaţionale ne oferă o imagine cantitativistă asupra performanţelor universitare în domeniul formării specialiştilor de care are nevoie societatea şi al cercetării ştiinţifice. Din cele aproape o sută de universităţi acreditate azi în România, un număr destul de mic se plasează pe poziţii care sunt identificate nominal în ranking-uri relevante precum QS World Universities Ranking sau Times Higher Education, în timp ce nicio universitate românească nu reuşeşte încă să fie prezentă în ranking-ul World Class Universities (Shanghai Jiao Tong)”, spune Mircea Dumitru. Acesta dă ca exemple Universitatea din Bucureşti, Universitatea „Babeş-Bolyai”, din Cluj-Napoca, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, din Iaşi, şi Universitatea de Vest din Timişoara, despre care afirmă că formează o grupă destul de omogenă de universităţi româneşti care, în mod constant, se plasează pe poziţiile 601 sau 701 în aceste două ranking-uri. „Ele ocupă poziţii meritorii, reuşind să se plaseze în top 500 la clasificarea pe domenii de predare şi cercetare”, declară ministrul Educaţiei.

Acesta subliniază că în aceste ranking-uri sunt evaluate în jur de 36.000 de entităţi cu rang universitar şi de cercetare, din care aproximativ 18.000 sunt universităţi comparabile ca structură şi funcţionalitate cu universităţile româneşti. „A te plasa pe poziţia 601 înseamnă a fi în primele 3-4% universităţi ale lumii. Acum, să comparăm, vă rog, bugetele de miliarde de euro sau dolari – literalmente miliarde – pe care le au la dispoziţie pentru educaţie şi cercetare primele 100 sau 200 universităţi ale lumii, cu cele 3-4% din PIB care revin, în mod real, învăţământului în România”, adaugă Mircea Dumitru.

În aceste condiţii, se întreabă ministrul Educaţiei, cum ni se mai par rezultatele acestor ranking-uri? „Vrem învăţământ modern, eficient, competitiv internaţional? Vrem cercetare de vârf, care să conteze şi care să plaseze România alături de ţări care au forţă şi impact în acest domeniu? Ei bine, atunci să luăm hotărârile politice care sunt cerute de logica acestei probleme. Să manifestăm în fapte, şi nu doar în vorbe, angajamentul politic necesar pentru a susţine educaţia, formarea, învăţământul şi cercetarea”, mai spune Mircea Dumitru.

Acesta afirmă că nu se numără printre aceia care consideră că doar statisticile sau datele cantitative reflectă adecvat realităţile instituţionale, „după cum nici nu cred că doar o infuzie de bani ar fi panaceul pentru problemele de sistem şi pentru asigurarea calităţii educaţiei şi cercetării”. Ministrul Educaţiei apreciază că „o universitate se defineşte, mai întîi de toate, prin valorile pe care le slujeşte în mod real în activitatea sa zilnică şi pe care nu doar le clamează în mari naraţiuni justificative, evocate în mod retoric, din când în când, la adunări festive”.