SRI refuză să facă publică lista completă cu numele instituţiilor şi data la care fiecare dintre ele a primit informările. Instituţiile informate au învăţat lecţia cu informaţiile clasificate. Altele, refuză să răspundă. Iar CSAT, care ar putea dispune declasificarea informaţiilor respective, nu dă semne că intenţionează să o facă.

SRI menţine secretomania

La scurt timp după izbucnirea scandalului Hexi-Pharma, SRI a anunţat public că, în ultimii cinci ani, a trimis în jur de 500 de informări privind diluarea frauduloasă a dezinfectanţilor furnizaţi spitalelor – de la Președinție, Guvern, Parlament, la organe de urmărire penală şi la autorități locale. Cum unii dintre destinatari au declarat că nu au primit astfel de note şi cum au fost oferite detalii în privinţa destinatarilor, am solicitat SRI să ne comunice sunt instituţiile care au beneficiat, în ultimii cinci ani, de informări referitoare la problematica infecţiilor nosocomiale din spitalele din România şi data sesizării fiecărei instituţii în parte.

Iată ce ne răspunde SRI: „În conformitate cu obligațiile legale ce revin SRI, informațiile care fac obiectul solicitării dumneavoastră, precum și aspecte suplimentare au fost transmise Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI, instituție care a remis deja trei comunicate de presă referitoare la subiect”. Şi suntem îndrumaţi să citim comunicatele de presă.

Într-unul dintre acestea se arată că, în problematica infecţiilor nosocomiale, SRI a avut, în ultimii ani, şi acţiuni preventive, şi acţiuni de contracarare.

În privinţa acţiunilor preventive, pe durata anilor 2011 – 2016, „SRI a derulat o activitate continuă şi consecventă de informare a beneficiarilor legali din plan central şi local. Informările transmise au vizat atât chestiuni de natură strategică, cât şi probleme concrete, prin semnalări punctuale la nivel decizional-operaţional.” Astfel, se mai menţionează, în perioada menţionată, SRI a pus la dispoziţia factorilor de decizie de la nivel central (preşedinţilor României, prim-miniştrilor, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, miniştrilor Sănătăţii, altor miniştri şi responsabili din domeniul securităţii naţionale) 115 documente de informare vizând infecţiile intraspitaliceşti sau care abordează şi subiectul infecţiilor nosocomiale, iar beneficiarilor de la nivel local (prefecţilor şi preşedinţilor de Consilii Judeţene din majoritatea judeţelor ţării) 388 de documente de informare vizând acest subiect. Unele dintre aceste informări, se menţionează, au vizat inclusiv acţiuni ale SC Hexi Pharma CO SRL.

Pe linie de acţiuni de contracarare, SRI a transmis organelor de aplicare a legii 22 de documente de informare, care cuprindeau şi indicii că e vorba de comiterea de infracţiuni. „Menţionăm faptul că, în momentul de faţă, conform comunicării publice, există în desfăşurare anchete ale organelor de urmărire penală”, se mai arată în comunicat.

În ceea ce priveşte strict Hexi Pharma, SRI a transmis, în perioada 2011 – 2016, patru informări preşedinţilor Consiliilor judeţene Cluj şi Vâlcea, prefectului judeţului Cluj şi ministrului Sănătăţii. Aceste note cuprind aspecte referitoare la calitatea necorespunzătoare a dezinfectanţilor utilizaţi în unităţi spitaliceşti, inclusiv a celor furnizaţi de Hexi Pharma. „Ulterior mediatizării acestui subiect, SRI a mai transmis două informări beneficiarilor la nivel central”, spun reprezentanţii Comisiei de Control al SRI. De asemenea, SRI a furnizat organelor de aplicare a legii mai multe informări conţinând aspecte referitoare, printre altele, la favorizarea firmei ca furnizor de materiale sanitare şi acordarea de contracte preferenţiale, nerespectarea de către firmă a prevederilor caietului de sarcini şi lipsa conformităţii ofertelor, vicierea procesului de atribuire a contractelor.

Totuşi, de ce refuză SRI să facă publică lista completă cu numele instituţiilor şi data la care fiecare dintre ele a primit informările? În condiţiile în care Comisia de control parlamentar susţine că a avut la dispoziţie un inventar complet al acestor documente de informare, care cuprinde numărul de înregistrare şi data emiterii fiecărui document, subiectul informării şi destinatarii la care a ajuns fiecare informare în parte. Să nu fi fost anunţate unele instituţii? Să fie dorinţa de a proteja nişte oameni din acele instituţii, care fie au ignorat avertismentele, fie, mai rău, au pus umărul la mizeria ieşită acum la suprafaţă?

Instituţiile informate au învăţat lecţia cu informaţiile clasificate

În paralel am solicitat câtorva instituţii – DNA, Parchet General, DIICOT, Guvern, Ministerul Sănătăţii, Prefectura Timiş, Consiliul Judeţean Timiş şi Direcţia de Sănătate Publică Timiş – să ne comunice câte informări pe această temă au primit de la SRI, în ultimii cinci ani, data primirii lor şi decizia luată, având în vedere un răspuns de tipul „dispunerea unei verificări” sau „sesizarea organelor de cercetare penală”.

DNA transmite că nu are în competenţă infracţiuni care pun în pericol sănătatea publică ori infracţiuni cauzatoare de moarte şi menţionează că conţinutul sesizărilor, indiferent de felul acestora (sesizări din oficiu, plângere sau denunţ) nu poate reprezenta criteriu statistic de gestionare a datelor referitoare la cauzele penale instrumentate.

Parchetul General nu a răspuns la această solicitare, deşi, azi, a expirat termenul legal de maximum 30 de zile, în care legea îl obliga să o facă.

DIICOT răspunde că „în conformitate cu prevederile art. 12 al. 1 lit. 1 din Legea 544/2001, informaţiile solicitate de către dvs. se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor.”

Guvernul oferă următorul răspuns: „Nu deținem informații cu privire la numărul documentelor de informare transmise de SRI pe domenii  de activitate şi nici la eventualele măsuri întreprinse. Documentele de informare ale SRI, vizând aspecte din domeniul securității naționale, sunt (pot fi) – sublinierea mea – clasificate potrivit legii și se comunică numai beneficiarilor legali cu mențiunea «personal – confidențial». După consultare, informările se restituie SRI de către beneficiarul legal, în plic sigilat, fără ca alte persoane să aibă acces la conținutul acestora”. Observăm că este invocat, şi de către Executiv, conţinutul notelor primite de la SRI. Or, noi nu am solicitat acest lucru.

Ministerul Sănătăţii transmite că “Biroul de Presă al MS nu deţine astfel de informaţii. Informările de această natură sunt transmise prin căi speciale direct către persoanele autorizate a avea acces la informaţii clasificate”. Asta, deşi noi trimisesem solicitarea de informaţii nu Biroului de Presă, ci ministrului Sănătăţii care era, în perioada respectivă, premierul Dacian Cioloş.

Pe plan local nu s-au primit informări

Prefectura Timiş comunică faptul că “informaţiile solicitate nu se află în baza de date a instituţiei”.

Un răspuns asemănător îl dă şi Consiliul Judeţean Timiş, transmiţând că în evidenţele instituţiei nu au fost identificate înregistrări ale unor documente emise de SRI pe această temă.

Direcţia de Sănătate Publică Timiş nu a răspuns solicitării de informaţii, deşi, azi, a expirat termenul legal de maximum 30 de zile, în care legea o obliga să o facă.

Traian Băsescu: „Numai un stat criminal ar secretiza informații care afectează siguranța cetățeanului”

Este foarte ciudat secretul acesta păstrat – deşi, după răspunsul standard, pare impus – în jurul informărilor SRI. Mai ales că nu am solicitat detalii din rapoartele de informare, interesându-ne doar instituţiile care au primit astfel de informări şi data la care le-au primit. Informaţii care ar fi putut dovedi, la o adică, fie dezinteresul reprezentanţilor unora dintre ele faţă de această problemă, fie, poate, chiar implicarea lor. Nu e rolul SRI de a remedia disfuncţionalităţi în sistemul medical şi de a lua măsuri acolo unde există derapaje de la lege, rolul său fiind de a informa autorităţile, lucru pe care spune că l-a făcut, dar pe care, iată, nu-l dă semne că îşi doreşte să-l probeze.

În plus, după cum declară fostul preşedinte Traian Băsescu, în acest caz nu ar mai trebui invocat secretul de stat: „Atunci când sunt informații de interes public, care afectează siguranța cetățeanului, SRI nu se poate prevala de secretul de stat. Numai un stat criminal ar secretiza informații care afectează siguranța cetățeanului, dacă are aceste informații.” Fostul şef al statului a mai spus că CSAT ar trebui să dispună declasificarea informaţiilor respective, regula fiind ca cel care secretizează să dispună şi desecretizarea. A fost, recent, o şedinţă a CSAT. Niciun cuvânt, însă, despre declasificarea informărilor pe care SRI spune că le-a făcut, de ani de zile, către instituţii abilitate să fi luat măsuri pentru a nu se ajunge aici.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.