Scandalul aleşilor USL cu probleme de inte­gri­tate este din nou în toi, după puseul înregistrat în august. Semn că baronii şi baroneţii locali ai Puterii pun presiune pe şefii de la Bucureşti, ştiind că aceşti şefi vor depinde de ei, anul viitor, la alegeri. Rezol­varea problemei, în accepţiu­nea lui Crin Antonescu, este amnistierea con­flictului de interese, iar în ceea ce priveşte in­compatibilităţile, “un recurs în interesul legii”, solicitat ministrului Justiţiei. Deputatul P­NL Alina Gorghiu plusează: “Nu cred că putem să mai tergiversăm o situaţie atât de nefirească, fără precedent, periculoasă, în sensul adminis­traţiei şi bunului mers al administraţiei în con­tinuare şi nu cred că putem să adoptăm poli­tica struţului”, cu referire, evident, la atitudi­nea de până acum a premierului.

Care e situaţia nefirească invocată? Una gonflată artificial, pentru a lăsa fal­sa impresie a unui iminent “blocaj adminis­trativ”. Pentru că una ar fi să vorbeşti despre 50 de primari identificaţi în realitate de ANI ca fiind în stări de incompatibilitate în legătură cu apartenenţa lor la diverse regii autonome sau asociaţii de dezvoltare intercomunitară – întrucât aceştia fac obiectul scandalului. Şi al­ta este să creezi isterie prin cifra de “peste o mie” – cât avansa vicepreşedintele Asociaţiei Comu­nelor  şi cât invocă diverse voci din USL – cifră care include şi cazuri de conflict de interes, şi incompatibilităţi, şi cazuri de averi nejustifi­cate. Şi să îţi exprimi apoi temerea faţă de “un blocaj administrativ”.

Când în august câţiva aleşi USL, cu probleme de integritate, s-au trezit mârâ­ind la ANI, te-ai întrebat cine şi de ce are intere­sul să-i arunce într-o luptă sterilă? Că era evi­dent acest aspect. Au fost cel puţin trei aspecte care înclinau balanţa spre ipoteza că toţi cei care se autovictimizează şi atacă ANI sunt manipulaţi să recurgă la atitudinea aceasta.

1.Cei care pozează în victime nu aveu niciun motiv nou care să le fi provocat isteria. Ştiau că au proces. Ştiau pentru ce sunt cercetaţi. Niciunul nu putea invoca faptul că nu a cunoscut legea. Şi, oricum, necunoaşterea legii nu absolvă de răspundere.

2. Toţi ştiau că nu au nicio şansă ca, pentru ei, lucrurile să se mai schimbe în favoarea lor, chiar şi în varianta în care, la presiune, Legea de funcţionare a ANI ar fi modificată. Nicio lege nu se poate aplica retroactiv.

3. Portavocile unora dintre ei – de la niveluri superioare ale administraţiei locale, personaje care au un cuvânt de spus în politica de cadre a partidelor –, ştiau, de asemenea, că legea nu are efect retroactiv, la fel cum ştiau de procesele pe care mulţi dintre aleşii cu probleme de integritate le aveau înainte de a fi puşi pe liste electorale eligibile.

De ce i-au pus pe liste, în condiţiile în care finalul este previzibil? Nu cumva pentru a-i putea controla, în schimbul unor promisiuni în van de rezolvare a problemei? Atunci, în august, premierul se văzuse prins ca în menghină. Ar fi ieşit prost indiferent de decizia luată. Dacă ar fi acceptat modificarea legii, asumându-şi eliminarea unor prerogative din atribuţiile ANI, ştia că decizia se va reflecta negativ în următorul Raport MCV şi că risca dinamitarea relaţiilor cu UE. Şi, în plus, risca să fie arătat cu degetul ca ar­ti­zanul unei noi amânări pen­tru intrarea Ro­mâniei în Spaţiul Schengen. Da­că ar fi respins făţiş ideea – şi nu neapărat din cauza unor re­ţineri cauzate de moralitate –, şi-ar fi dinamitat relaţia cu baronii şi baroneţii locali, de care depinde anul viitor, la vot. Aşa că găsise soluţia de avarie : “Vreau să vedem ce se întâmplă pe final şi după aceea ne pu­nem cu toţii la masă, şi cu Ministerul Justiţiei, şi cu ANI, şi cu toţi ceilalţi, cu Parlamentul, să vedem care e so­luţia”. Asta deşi, cu puţin timp înainte, Minis­terul Justiţiei se exprimase clar. Şi a dat aviz ne­gativ proiectului de lege iniţiat de Liviu Drag­nea, care scotea din regimul incom­pa­tiblităţii calita­tea primarilor de membri în con­siliile de admi­nistraţie ale unor regii şi ser­vicii deconcentrate.

Ofensiva declanşată acum de PNL poate duce spre două ipoteze: 1. Crin An­tonescu este în aceeaşi situaţie cu Victor Pon­ta, având aleşi incompatibili care, anul viitor, la alegeri, dacă nu le va fi rezolvată problema, se vor răzbuna. Răzbunare care se va reflecta la urne. 2. Crin Antonescu joacă “parşivel”. Ştie că Victor Ponta nu poate face nimic pentru a-i salva pe incompatibili, pentru că şi-ar asuma riscuri prea mari. Dar mai ştie că în ochii ple­bei cu carnet de membru de partid el pare omul care poate face orice, dacă vrea. Iar dacă nu-i va salva – deşi PNL insistă, iată –, înseamnă că se leapădă de ei. Ceea ce-l va costa. Şi, poa­te, îl va costa în favoarea d-lui Antonescu.

Deci, grea decizie pentru d-l Ponta. Iar 2014 se apropie.