După intenţii de vânzare, închiriere sau transformare în restaurante, turnurile de apă din Timişoara au rămas tot în conservare. Care, de fapt, nu înseamnă mai nimic.

Un statut incert

Făcea, nu demult, mare vâlvă intenţia Primăriei Timişoara de a închiria Turnul de apă din Iosefin, în vederea amenajării unui restaurant, după cum se vehicula la vremea respectivă. După un şir lung de polemici pe această temă, lucrurile nu s-au finalizat cu o concluzie clară, eventuala închiriere oprindu-se ca demers la polemicile între componenţii echipei de la vârful Primăriei Timişoara, mai precis între primarul liberal Nicolae Robu şi viceprimarul social-democrat Traian Stoia.  

Oricum, propunerea de schimbare a administrării Turnului de Apă din zona Iosefin a fost respinsă de către Consiliul Local şi, la jumătatea anului trecut, se spunea că, dacă nici parteneriatul public-privat şi închirierea în condiţii avantajoase nu conduc la niciun rezultat, atunci unele elemente din inventarul Primăriei ar putea fi şi vândute, cu argumentul că, între a lăsa ceva să se degradeze şi a se salva acel obiectiv, aducând bani la bugetul local, se optează pentru a doua variantă.

Ulterior, edilula venit cu ideea închirierii Turnului de Apă din zona Iosefin, pentru a se realiza acolo o cafenea dedicată memoriei timişoreanului Franceso Illy, de numele căruia se leagă inventarea expresorului. Nici această propunere nu s-a mai materializat.

La turnul din Fabric se caută acte

Situaţia e mai gravă la Turnul de apă din zona Fabric, unde mare parte a ferestrelor sunt sparte, acoperişul de ţiglă este deteriorat, bucăţi din el căzând în curţile vecine, iar interiorul clădirii trebuie igienizat. S-au trimis în acest sens adrese către Fost Fabrică de confecţii pentru copii „1 iunie” care, teoretic, îl are în administrare, însă deocamdată fără efect. S-a vorbit în acest context despre posibilitatea ca Primăria să-l ia înapoi, în patrimoniul propriu, însă s-a ajuns la constatarea surprinzătoare că nu se găsesc actele care certifică transferul de la Primărie către întreprinderea timişoreană. Or, fără această documentaţie, nu se poate parafa transferul imobilului înapoi în patrimoniul Primăriei, pentru că nu există o bază legală în acest sens. Aşadar, deocamdată se aşteaptă lămurirea aspectelor birocratice, timp în care starea de degradare a turnului continuă să se accentueze.

„Turnurile trebuie să rămână în patrimoniul oraşului”

Cele două turnuri de apă au fost ridicate între anii 1912-1914 de cunos­cutul arhitect Szekely Laszlo şi se află pe lista monumentelor istorice ale Timişoarei.

Istoricul Ioan Haţegan, preşedin­tele fondator al Societăţii Culturale Banatul, consideră că, dincolo de soluţiile pentru reabilitare, aceste clădiri trebuie să rămână în patrimoniu Municipalităţii: “Nu sunt primele construcţii de acest gen din ţară, dar sunt reprezentative pentru patrimoniul arhitectural al Timişoarei. Ca atare, consider că ele trebuie să rămână în patrimoniul oraşului, vânzarea nu este o soluţie, în acest context”.

Despre posibilitatea de înstrăinare a turnurilor de apă a început să se discute după ce actualul Executiv al Primăriei a solicitat Direcţiei de Patrimoniu să identifice toate clădirile aflate în proprietatea Municipalităţii care nu aduc venituri, cu intenţia să propună Consiliului Local găsirea de soluţii pentru concesionarea sau vânzarea lor. Toate aceste obiective, dintre care multe sunt monumente istorice, ar putea să fie amenajate, potrivit intenţiilor exprimate de reprezentanţii Municipalităţii, de către cei care le cumpără, urmând să fie folosite pentru servicii şi turism. Argumentul principal invocat de susţinătorii înstrăinării acestor obiective din patrimoniul Primăriei este acela că spaţiile, nefolosite, generează costuri de întreţinere mari, care grevează bugetul local.