Conform unui raport al Curţii de Conturi, diabetul este o afacere extrem de profitabilă pentru multe firme de profil, care vând insulină şi consumabile pentru administrarea ei. Dacă respectivele societăţi comerciale îşi urmăresc rotunjirea profiturilor în funcţie de ofertă şi cerere, lucrurile nu sunt atât de simple în ceea ce priveşte preţurile pe care le acceptă autorităţile din domeniul sanitar. Timişul este dat exemplu „aşa nu!” cu un cost triplu faţă de unele judeţe.

Anomalii pe piaţa achiziţiilor

Într-o sinteză a rapoartelor de audit al performanţei privind unele Programe Naţionale de Sănătate derulate în perioada 2012 – 2014 la Ministerul Sănătăţii şi la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, publicat zilele trecute, Curtea de Conturi remarcă anomalii grave legate de achiziţiile realizate pentru principalele programe de sănătate, programul destinat tratamentului diabetului fiind pe primul plan.

Auditorii au realizat o comparaţie estimativă pe judeţe a costurilor de achiziţie pentru insulină şi consumabile pentru administrare ei, şi au constatat discrepanţe mari, acelaşi gen de  produs putând costa şi de trei ori mai mult în unele judeţe.

Timişul este dat ca exemplu negativ pentru preţurile extrem de mari remarcate pe unele segmente de achiziţie, raportate nu doar la alte judeţe, ci şi la media naţională. Astfel, raportul consemnează de pildă că la nivel naţional „costul mediul/bolnav/an în cadrul Programului naţional de diabet zaharat a fost depăşit cu valori cuprinse între 10,37 % şi 32,71%. În ceea ce priveşte costurile medii suportate din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru achiziţionarea seturilor de consumabile utilizate pentru pompele de insulină, s-a constatat faptul că cele mai ridicate niveluri s-au înregistrat în judeţul Timiş (Direcţia de Sănătate Publică Timiş cu 12.474,75 lei/bolnav), urmat de Direcţia de Sănătate Publică Sibiu (cu 12.300 lei/bolnav).”

Deşi poate fi considerat o pledoarie pentru centralizarea acestui tip de achiziţie (deşi s-au remarcat suficiente anomalii şi pe plan central la valori foarte mari licitate), totuşi raportul remarcă o situaţie aberantă, raportată la criza financiară invocată constant în sănătate – faptul că aceleaşi tip de consumabile şi materiale medicale poate costa şi de trei ori mai mult în Timiş decât în alte judeţe.

„Cartelul insulinei” amendat usturător

Nu este prima oară când sunt remarcate anomalii de acest gen pe piaţa produselor destinate bolnavilor de diabet. Miza în acest caz este foarte mare, din cauza numărului considerabil de români afectaţi de acest tip de afecţiune, şi creşte odată cu accentuarea procesului de îmbătrânire a populaţiei.

Relevant este faptul că, în 2008, Consiliul Concurentei a acordat una dintre cele mai mari amenzi din istoria sa, de aproape 23 de milioane de euro, pe piaţa medicamentelor, unui producător şi celor mai mari distribuitori, pentru că s-au înţeles cu privire la împărţirea portofoliului de produse pentru diabet. Consiliul Concurentei a acuzat la acea dată patru companii că şi-au împărţit ilegal portofoliul de produse pentru diabet.

A fost nevoie să treacă cinci ani de odisee judiciară pentru ca practicile neconcurenţiale să fie confirmate şi statul să încaseze o parte din amenda dată de Consiliul Concurenţei, pentru prejudicierea bugetelor programului de tratament al diabetului.

Abia în 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat câştig de cauză Consiliului Concurenţei în dosarul insulinei. A fost nevoie să treacă cinci ani, după ce distribuitorii au contestat amenda primită, pentru ca ÎCCJ să decidă că trebuie să plătească amenda, însă o sumă cu 16 milioane de lei mai mică decât cea aplicată iniţial (de 49 de milioane de lei).

„Suma nu doar că a fost confirmată în justiţie, dar a fost şi plătită efectiv, aproximativ zece milioane de euro intrând la bugetul de stat”, ne-a declarat deputatul Andreea Paul, care a realizat o teză de doctorat ce conţinea o analiză care evidenţia anomaliile de pe piaţa insulinei, şi care a constituit baza investigaţiei Consiliului Concurenţei.

„În cazul meu, în urma analizei pentru teza de doctorat a practicilor anticoncurenţiale, am descoperit un periculos şi costisitor cartel pe piaţa românească a insulinei, care lovea în bolnavii de diabet şi în bugetul public de sănătate. L-am prezentat Departamentului de Politici Publice şi Sociale al Preşedinţiei. Consiliul Concurenţei a demarat după o săptămână o investigaţie, iar în anul 2008 a stabilit cea mai mare amendă, până la acea vreme, împotriva unui cartel pe piaţa românească. Consiliul Concurenţei stabilea în anul 2008 o amendă de 22,6 milioane euro. Au urmat contestaţiile, procesele şi în final executarea efectivă. Am cerut recent aceste informaţii oficiale. S-au încasat la buget efectiv peste 45 milioane de lei, în urma cazului pe care l-am deconspirat, adică circa 10 milioane de euro recuperaţi la buget. Aşadar, se poate”, a precizat Andreea Paul la tribuna Camerei Deputaţilor.

Perspective neliniştitoare

Acest gen de anomalii de pe piaţa achiziţiilor produc efecte semnificative prin proporţiile pe care le presupun. Dacă la nivel naţional numărul cazurilor de diabet este în creştere, nici Timişul nu face excepţie.

Ultima raportare statistică înregistrată la Centrul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Timişoara arată că în evidenţele centrului sunt mai mult de 16.000 de pacienţi diagnosticaţi cu diabet zaharat şi peste 25.000 de fişe de pacienţi afectaţi de această boală.

În urmă cu câţiva ani se remarcau în vestul ţării aceleaşi anomalii legate de tratamentului dibateului, când se preciza că statul pare să uite că, pe lângă medicaţie, diabeticii au nevoie de efectuarea unor teste, chiar zilnice, pentru monitorizarea bolii. Aceste teste — aparatele propriu-zise (glucometre) şi testele de glicemie care se folosesc la aceste aparate (denumite bandelete) — nu sunt gratuite. Mai mult, se remarca faptul că bolnavii timişeni de diabet plătesc pentru aceste bandelete de trei ori mai mult decât se plăteşte în Ungaria, pentru bandelete produse de exact aceleaşi firme.

Situaţia era remarcată de Cristian Buşoi pe atunci deputat PNL de Timiş, care făcea în urmă cu cinci ani şi o interpelare pe aceasta tema, în care menţiona că „în Ungaria există pe piaţă bandelete şi glucometre, care au costuri echivalente de aproximativ 50 – 60 de ron, 50 de bucăţi, ceea ce înseamnă un preţ de trei ori mai mic faţă de preţurile de comercializare a acestora in România”. Astfel, dat fiind diferenţa de preţ, bolnavii de diabet din vestul ţării începuseră să practice un nou tip de turism, cel medical-farmaceutic.

Odată cu integrarea în UE, ar fi trebuit să niveleze preţurile, lucrurile au rămas tot aşa. Ca răspuns la problema diferenţei mari între preţul bandeletelor în Timiş şi cel practicat în Ungaria, Ministerul Sănătăţii preciza că apără comerţul şi libera circulaţie a mărfurilor: „Legislaţia română în domeniul dispozitivelor medicale nu prevede şi nici nu se pot introduce în conţinutul acesteia prevederi legate de preţ controlat de stat pentru aparatură şi produse medicale. Legislaţia este o transpunere a directivelor europene în domeniul dispozitivelor şi introducerea prevederilor de preţ ar constitui o barieră în calea liberei circulaţii a mărfurilor”.

O piaţă în creştere

Probabil că recentele anomalii legate de piaţa achiziţiilor de produse destinate bolnavilor de diabet sunt vor fi ultimele, tocmai din cauza tentaţiilor de acumulare a unor profituri uriaşe obţinute ilegal sau imoral. Potrivit Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice prevalenţa diabetului zaharat în România, respectiv numărul de cazuri raportate la o sută de locuitori, este de 11,6 la sută, ceea ce situează ţara pe locul doi în Europa, după Turcia, care are o prevalenţă de 14,85 la sută.

Conform unui studiu al SRDNBM, 1.752.000 de români au diabet, iar alte trei milioane de persoane suferă de prediabet, urmând să dezvolte această boală în următorii zece ani dacă nu iau măsuri pentru a-şi proteja sănătatea.

Studiul a fost realizat pe cele opt regiuni istorice ale României, în zona de sud a ţării, în care au fost incluse judeţele Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi Ialomiţa, înregistrându-se cele mai mari probleme, prevalenţa diabetului zaharat fiind de 13,39 la sută.

Urmează în topul naţional judeţul Ilfov, cu o prevalenţă de 12,79 la sută, urmat de regiunile nord-est cu o prevalenţă de 12,38 la sută, sud-vest cu 12,1 la sută, nord-vest cu 11,69 la sută şi sud-est cu 10,44 la sută.

La polul opus sunt Ardealul, cu o prevalenţă de 9,99 la sută şi Banatul cu 8,2 la sută.