Timişoara îşi doreşte să devină Capitală Culturală Europeană în 2021, dar nu are elaborată încă o strategie culturală. Şi nici nu se ştie prea bine cum ar trebui să arate aceasta şi ce ar trebui să îşi propună.

Expunere de principii, fără referiri la soluţii concrete

Aspiraţiile Timişoarei la titlul de Capitală Culturală Europeană, în 2021, depind de un proces lung şi anevoios, în care responsabilitatea este partajată între mai mulţi factori, începând cu autorităţile publice locale şi continuând cu operatorii culturali, reprezentanţii mediului politic, ai celui de afaceri şi cei ai societăţii civile. Dacă declaraţiile de susţinere de principiu au fost făcute deja, nu acelaşi lucru se poate spune la o evaluare succintă a chestiunilor concrete şi a realizărilor de până acum.

După expunerea, zilele trecute, a impactului activităţii desfăşurate până în prezent de Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană – care a relevat, în linii mari, doar faptul că în Timişoara se vorbeşte mai mult, în ultimul an, despre aspiraţiile de a participa la competiţie –, acum a venit rândul Institutului Intercultural Timişoara să lanseze proiectul legat de etapizarea formulării strategiei culturale a Timişoarei pentru perioada 2014 – 2020. Interesul pentru acest subiect al factorilor de decizie aparţinând mediului politic sau celui de afaceri a fost mai mult decât modest: doi consilieri locali, un reprezentant al organizaţiei de seniori din Timişoara, reprezentantul unei organizaţii ce desfăşoară proiecte culturale şi reprezentanţii Primăriei.

Directorul Institutului Intercultural Timişoara, Corina Răceanu, spune că această strategie va fi elaborată de un consorţiu format din Asociaţia MetruCub-resurse pentru cultură şi Asociaţia pentru Tranziţie Urbană, costurile fiind suportate dintr-un proiect cu finanţare europeană.

Raluca Pop, preşedinte al Asociaţiei MetruCub, şi Vera Marin, preşedinte al Asociaţiei pentru Tranziţie Urbană, s-au referit în termeni extrem de generali la competenţele profesionale care le califică pentru a elabora o strategie culturală de anvergura celei de care are nevoie oraşul în perspectiva preparativelor pentru dobândirea titlului de Capitală Culturală Europeană. Asociaţia MetruCub există ca O.N.G. din 2012, iar reprezentanţii acesteia spun că îşi propun să reprezinte „o platformă de întâlnire, dezbatere şi expertiză pentru profesioniştii din domeniul cultural-artistic”, pornind, precizează aceştia într-un mod cu totul evaziv, de la premisele „recunoaşterii rolului important al artei şi culturii în dezvoltarea fiecărui individ şi a societăţii în ansamblu şi de la necesitatea unui management cultural profesionist şi a unei fundamentări obiective şi democratice a politicilor care vizează domeniul cultural”.

De profesie arhitect, Vera Marin, preşedintele celuilalt O.N.G., afirmă despre organizaţia pe care o reprezintă că este o structură de tip think-thank, cu activitate din 2001, specializată în promovarea de principii vizând dezvoltarea sustenabilă a teritoriului şi a localităţilor rurale şi urbane.

Din echipa care va participa la elaborarea strategiei, care va fi finalizată, se pare, până în toamnă, mai fac parte alături de Vera Marin, expert în planificare strategică şi planificare urbanistică, şi Raluca Pop, expert în politici culturale şi management cultural, Cristina Modreanu, specialist în artele spectacolului, animaţie şi organizare de festivaluri, Dragoş Neamu, cu competenţe în domeniul patrimoniului cultural, regenerării şi culturii urbane şi în industriile creative, Ioana Tamaş, responsabil de comunicare şi expert în politici culturale şi management cultural, Liviana Dan, expert în arte vizuale, Felicia Secoşan, consultant artistic în cadrul Filarmonicii „Banatul”, din Timişoara, membru în echipa de organizare a Festivalului Internaţional Timişoara Muzicală, şi Levente Kozma, artist şi manager cultural, cu competenţe în domeniul artei experimentale şi în new media.

Se caută o strategie care „nu trebuie să fie o listă pentru Moş Crăciun”

Viceprimarul Dan Diaconu susţine că este pentru prima dată când Timişoara îşi propune să dezvolte o strategie culturală pe termen lung, pentru un interval de zece ani. Iar despre strategie spune că  „va modela domeniul culturii din punctul de vedere al acţiunilor care vor fi întreprinse, al activităţilor culturale desfăşurate, al industriilor creative, dar şi din punctul de vedere al implicării directe a autorităţilor locale în domeniul culturii”. Însă, a apreciat el, „strategia va avea efect atunci când toţi actorii publici, privaţi, culturali vor participa la definirea ei”. Primăria poate, în acest context, al pregătirii unei strategii şi a viitoarei candidaturi, doar să faciliteze relaţionarea dintre diferiţii actori culturali.

La rândul său, Corina Răceanu declară că instituţia pe care o reprezintă şi-a propus să elaboreze în perspectivă apropiată un catalog al ofertanţilor culturali din regiune şi să înfiinţeze un Observator Cultural, în parteneriat cu Universitatea de Vest din Timişoara şi cu Institutul Cultural Francez.

Strategia culturală a Timişoarei va fi structurată, au precizat preşedinţii celor două O.N.G.-uri, după un model participativ. „Cultura nu e un domeniu autonom şi independent” – spune Raluca Pop, insistând însă asupra faptului că domeniul cultural poate aduce beneficii economiei locale şi regionale, dar şi în ceea ce priveşte incluziunea socială. „Cultura este un firesc în viaţa unui oraş şi al unei comunităţi”.

Reprezentanţii celor două O.N.G.-uri au insistat asupra faptului că „Guvernul nu livrează cultură cetăţenilor, ci doar oferă condiţiile necesare pentru ca aceştia să îşi creeze singuri propria cultură şi propriul spaţiu de expresie”. Avertizând asupra riscurilor pe care le poate genera o slabă implicare a autorităţilor statului în finanţarea culturii: „Gustul publicului tinde către chestiuni populiste, aşa încât cultura poate deveni populistă, dacă nu are susţinere. Instituţiile statului intervin în mod calificat în crearea de cultură”. Raluca Pop a relevat şi faptul că planificarea strategică presupune adecvarea relaţionării dintre acţiunile administraţiei publice şi nevoile concrete.

La rândul său, Vera Marin declară că rolul echipei de experţi culturali, mai spune ea, este mai degrabă acela de a realiza cartarea resurselor culturale locale, de a analiza potenţialul, oportunităţile şi riscurile şi de a avea rol de facilitatori, şi nu de decidenţi. „Strategia nu trebuie să fie însă o listă pentru Moş Crăciun”, atenţionează Vera Marin, care spune că documentul final trebuie să reflecte chestiuni concrete cu referire la cine, când, cum şi cu ce resurse va duce la îndeplinire obiectivele asumate în cadrul strategiei.

Consilier local: „Când pornim la un război, nu putem porni la drum doar cu Statul Major”

Prezent la dezbatere, consilierul local P.D.L. Simion Moşiu a avertizat că demersului de identificare a direcţiilor strategice menite să poziţioneze Timişoara pe lista oraşelor cu şanse la titlul de Capitală Culturală Europeană îi lipseşte ancorarea în realitate şi concreteţea, precum şi implicarea factorilor de decizie din mediul politic şi de afaceri. „Când pornim la un război, nu putem porni la drum doar cu Statul Major”, afirmă Simion Moşiu, referindu-se la faptul că la dezbaterea de luni de la Primărie nu a participat niciun reprezentant al mediului de afaceri şi niciun parlamentar local, pentru că, spune el, „Bucureştiul nu are aşteptări de la Timişoara decât în perioade electorale”.

Acesta apreciază că Timişoara trebuie promovată, însă nu doar declarativ, ci trebuie întreprins mult mai mult decât simpla enunţare a ţelului, mai cu seamă în condiţiile în care „există oameni de afaceri de aici care şi-au găsit parteneri în Africa” şi, din pricina dezinteresului pe care autorităţile îl manifestă faţă de destinul cultural al oraşului. „La Timişoara, cultura se face cu buldozerul”, mai spune consilierul democrat-liberal, făcând referire la recenta relocare a stăvilarului descoperit pe şantierul City Business Center din zona Pieţei 700.

Simion Moşiu acuză şi că oferta muzeistică a Timişoarei este extrem de săracă şi că oraşului îi lipsesc un Muzeu al Artei Moderne şi un Muzeu al Tehnicii, deşi de numele Timişoarei se leagă o serie de premiere notabile. Şi, a mai subliniat Simion Moşiu, strategia culturală a oraşului trebuie să nu ignore beneficiile concrete pe care cultura le poate genera, pentru că, atenţionează acesta, „la Sibiu, la un leu investit, s-au scos şapte lei”. Atenţionând asupra faptului că sunt finanţate la nivel local şi judeţean sute de proiecte culturale care nu au impactul urmărit în cadrul acestui proiect.

În replică, consilierul local P.N.L. Radu Dimeca, membru al Asociaţiei, a opinat, evaziv, că sunt necesare, în conturarea strategiei culturale, „input-uri din foarte multe zone, ce ţin de domeniul cultural, dar şi de domeniul buget-finanţe”.