Ministerul Transporturilor făcea puţină lumină în controversata chestiune legată de finanţarea Centurii Sud a Timişoarei, menţionând că nu a primit nicio cerere de finanţare cu privire la acest obiectiv, lucru de natură să ridice semne de întrebare la nivel local, şi la Consiliul Judeţean, şi la Primăria Timişoara, dar şi la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri. O propunere legată de includerea obiectivului de investiţii în exerciţiul financiar 2014 – 2020 a fost înaintat abia zilele trecut, culmea!, de un consilier judeţean din Opoziţie.

Bucurie nejustificată

Deşi la nivel local a fost semnalată ca o victorie locală faptul că Ministerul Transporturilor a inclus în Masterplanul de Transport şi realizarea Centurii Sud a Timişoarei, acest lucru nu înseamnă mai nimic, raportat la realizarea efectivă a investiţiei, atâta vreme cât nu s-a precizat niciun un orizont de timp legat de demararea şi, evident, finalizarea investiţiei, şi nu s-a menţionat nici vreo sursă de finanţare.

Deşi de vreo doi ani, cu precădere la nivelul administraţiei judeţene, se tot pomeneşte despre repetatele demersuri legate de obţinerea finanţării pentru acest obiectiv de investiţii, Ministerul Transporturilor, ca răspuns la o interpelare a deputatului PDL Cornel Sămărtinean a explicat că la Bucureşti nu a ajuns nici o cerere de finanţare. “Până la acest moment, la nivelul Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Transport 2007 – 2013 nu a fost depusă o cerere de finanţare care să vizeze construcţia variantei de ocolire Timişoara Sud”, declara ministrul Ioan Rus.

Şi dacă la nivel local nu s-au făcut demersurile necesare pentru ca o astfel de cerere să fie realizată şi înaintată la Bucureşti, nici Ministerul Transporturilor nu a făcut vreun demers pentru a impulsiona factorii locali să colaboreze pentru realizarea unei astfel de cereri de finanţare. “În Masterplanul General de Transport, a fost realizată o analiză pentru identificarea potenţialelor proiecte pentru variante ocolitoare, care a ţinut cont de populaţia oraşelor şi de traficul de tranzit al vehiculelor grele şi uşoare. Această analiză nu a identificat nevoia de implementare a unei variante ocolitoare în partea de sud a Timişoarei. Marea parte a traficului se desfăşoară prin partea de nord, pe variant ocolitoare, care este la standard de autostradă”, menţiona Ioan Rus în răspunsul la interpelare.

Răspuns care demonstrează că oricine l-a formulat, habar nu are care e realitatea pe plan local. Un inel de centură, ca rută ocolitoare, nu poate fi 100% util atâta vreme cât nu este închis, adică complet cu toate segmentele care să permit devierea traficului greu din oraş. Or, tocmai traficul greu e responsabil pentru şubrezirea clădirilor, traficul infernal şi poluarea în creştere din Timişoara, declarată nu de mult unul dintre cele mai prăfuite oraşe europene. În totală contradicţie cu ce se afirmă în acest punct de vedere ministerial, Timişoara este poate unul dintre oraşele care are cel mai mult nevoie de această investiţie.

Poziţia Ministerului Transporturilor se bate cap în cap cu declaraţiile liderilor administraţiei judeţene, care debordează de optimism. “Centura de Sud nici nu mai trebuie să fie aprobată în masterplan, pentru că a fost aprobată anterior, și va fi pusă în proiectele care vor fi puse în achiziție anul viitor. În condiții normale, nu ar trebui să existe niciun impediment ca să nu înceapă aceste lucrări”, spunea Titu Bojin, preşedintele CJ Timiş.

Propunere pentru accesarea de finanţare, înaintată de un consilier din Opoziţie

Culmea e că şi acum o propunere legată de accesarea de finanţare nu a venit din partea conducerii CJ Timiş, ci a unui consilier din Opoziţie. “Eu am depus zilele trecute un proiect de hotărâre prin care se propune obţinerea de finanţare pentru Centura Sud a Timişoarei pe Programul Operaţional Sectorial 2014 – 2020. Rămâne de văzut dacă preşedintele CJ. Timiş îl va introduce în plen. Toate studiile arată că este obiectivul de investiţii cel mai important care trebuie realizat pe plan local. Este, de asemenea, şi cel mai avansat din punct de vedere al documentaţiei – studiile preliminare necesare demarării investiţiei fiind deja avizate de către Ministerul Transporturilor”, declară consilierul judeţean PDL Marius Martinescu.

Despre unele informaţii vehiculate până acum, cum că la nivelul administraţiei judeţene s-ar fi întreprins demersuri pentru includerea realizării Centurii Timişoara Sud în exerciţiul financiar 2007 – 2013 Marius Martinescu spune că sunt minciuni. “M-am interesat personal şi am primit confirmarea din partea unor responsabili ai CJ Timiş că nu s-a făcut niciun fel de intervenţie legată de Centura Sud. Acum, degeaba se laudă Bojin că s-a inclus Centura Sud în Masterplanul General de Transport. Ce înseamnă acest lucru? Nu înseamnă nimic. Masterplanul e doar un document întocmit de Ministerul Transporturilor, dar nu indică şi sursa de finanţare a proiectelor incluse”, spune Marius Martinescu.

Un obiectiv de campanie uitat

Cei care îşi mai aduc aminte de pliantele electorale distribuite de USL în Timişoara, în 2012, ştiu că închiderea inelului de centură al oraşului, pentru devierea totală a traficului greu, care să nu mai traverseze oraşul, era cap de listă, ca una dintre promisiunile asumate ce urmau a fi puse în practică rapid, după alegeri. Ulterior nu s-a mai întâmplat, însă, nimic…

Tipic pentru felul în care se mişcă lucrurile în România în ceea ce priveşte infrastructura rutieră, proiectul inelului de centură al Timişoarei a fost demarat în urmă cu… 20 de ani.

Construcţia primei bucăţi a centurii de ocolire a Timişoarei, cu trei pasaje şi cinci intersecţii, a început în 1994, când autorităţile locale au semnat un acord cu Banca Japoneză de Cooperare Internaţională, finanţatorul acestui proiect.

Potrivit Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Timişoara, valoarea totală a investiţiei pentru cei 12,6 km de la centura Timişoarei şi a şoselei Timişoara – Lugoj este de 40 de milioane de euro. În 1996 a fost realizat primul studiu de fezabilitate, lucrările propriu-zise începând abia în 2003, urmând să fie finalizate în 2004. În final, şoseaua de centură a fost construită fără pasajul de la Remetea Mare şi a avut doar două benzi, câte una pe sens, şi nu patru, cum se stabilise iniţial.

În 2008, după ce constructorul elen, care trebuia să realizeze primul tronson a abandonat şantierul, CJ Timiş a organizat o altă licitaţie şi a găsit un nou constructor pentru a relua lucrările. Licitaţia a fost câştigată de o firmă spaniolă, dar deşi trebuia să termine lucrările până în 2009, acestea nu păreau să înainteze. În acea perioadă, Banca Japoneză a dorit să verifice firma care a câştigat licitaţia, iar acest lucru a dus la o altă amânare a începerii lucrărilor, cu câteva luni. Ulterior, conform datelor de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, la 21 ianuarie 2009, a fost semnat un alt contract de construcţie a centurii ocolitoare a municipiului Timişoara, DN 6 km 549+076 – DN 69 km 6+430, cu asocierea Romstrade – Vectra, în calitate de antreprenor.

În decembrie 2009 se inaugurau cei 12 kilometri de centură ai Timişoarei. La momentul respectiv, însă, DRDP Timişoara anunţa că lucrările nu sunt încă finalizate. Abia în 2010 s-au mai realizat 1,2 kilometri de drum şi un pasaj peste calea ferată şi s-a turnat stratul de uzură. De atunci nu s-a mai întâmplat însă nimic pentru completarea investiţiei.

În Timişoara au fost readuse în discuţie lucrările de finalizare a inelului de centură, în condiţiile în care Primăria Timişoara a vorbit despre introducerea taxei de tranzit, pentru camioanele de tonaj mare care traversează oraşul.

Câţiva consilieri locali susţin însă că, atâta vreme cât inelul de centură nu este finalizat, această taxă va genera multe controverse şi contestaţii.  Municipalitatea nu se află la prima tentativă de a introduce o taxă de tranzit pentru autovehiculele de mare tonaj care tranzitează oraşul. Un prim proiect de acest fel a fost adus în discuţie în 2010, în vremea administraţiei Ciuhandu. Proiectul a fost respins atunci, contestat fiind în instanţă chiar de către Prefectura Timiş. Printre argumentele utilizate a fost invocat faptul că prevederile referitoare la taxa de tranzit au un caracter discriminator, întrucât impuneau plata unei taxe tuturor autovehiculelor de mare tonaj, mai puţin celor din Timiş.

La sfârşitul anului 2011, Curtea de Apel Timişoara a dat însă câştig de cauză, definitiv şi irevocabil, Prefecturii Timiş, în procesul în care aceasta atacase în contencios administrativ hotărârea de Consiliu Local. Anterior, Primăria Timişoara pierduse procesul legat de această hotărâre şi la Tribunalul Timiş.