Agenția Națională de Integritate a constatat existența conflictului de interese de natură penală, precum și posibila sâvârşire a infracțiunii de folosire, în orice mod, de informații ce nu sunt destinate publicității, în cazul lui Ioan Cojocari, secretarul Primăriei Timișoara. Ani de zile, Primăria a refuzat, chiar şi la solicitarea Curţii de Conturi, să comunice numele notarilor cu care a încheiat contracte, modalitatea în care au fost aleşi notarii şi, nu în ultimul rând, sumele cheltuite pentru serviciile notariale, deşi obligată să facă publice informaţiile care ţin de cheltuirea banului public.

Servicii notariale de peste 70.000 de euro, date ilegal

Potrivit Agenției naționale de Integritate, în perioada 2007 – 2011, Primăria Municipiului Timișoara, prin Serviciul Juridic, subordonat direct secretarului Primăriei Ioan Cojocari, a încheiat 36 acte notariale cu Biroul Notarilor Publici „Cojocari Paula & Tomuş Aurelia”, cabinet notarial în cadrul căruia fiica acestuia este notar. Pentru legalizarea actelor notariale, Primăria Timişoara a plătit suma de 274.029.7 lei, echivalentul a circa 70.264 de euro, reprezentând plățile onorariilor și taxelor notariale.

În felul acesta, spune A.N.I., Ioan Cojocari a încălcat prevederile art. 253 aliniat 1 din Codul Penal, potrivit cărora „Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material […] pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani”.

De asemenea, au rezultat și indicii privind posibila săvârșire a infracţiunii de folosire, în orice mod, de informații ce nu sunt destinate publicității, prevăzute de prevederile art. 12, lit. a și b din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora „Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale; folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii”.

Având în vedere cele de mai sus, Agenția Națională de Integritate a sesizat organele judiciare competente, în vederea verificării indiciilor privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253¹ din Codul Penal al României, precum și a infracțiunii de  folosire, în orice mod, de informații ce nu sunt destinate publicității, prevăzută de art. 12, lit. a) și b) din Legea nr. 78/2000.

Reprezentanţii A.N.I. mai spun că Ioan Cojocari a fost informat despre declanșarea procedurii de evaluare, precum și despre drepturile de care beneficiază – de a fi asistat sau reprezentat de un avocat şi de a prezenta date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris. Tot A.N.I. mai spune că acesta a depus la dosarul de evaluare un punct de vedere, în exercitarea dreptului la apărare.

Ioan Cojocari , în 2011: „A.N.I. m-a verificat şi nu a găsit nimic”

Refuzul Primăriei de a furniza informaţiile solicitate legate de serviciile notariale achiziţionate nu este în­tâm­plător. De altfel, reprezentanţii Primăriei Timişoara au spe­cificat într-un răspuns înaintat Redacţiei TIMPOLIS, în toamna lui 2011, că „ac­tele notariale cu privire la care dumneavoastră solicitaţi in­formaţii au fost comunicate şi verificate de către organele de control legale”, însă au „uitat” să specifice care a fost rezul­tatul acestor verificări.

În urma unui control de­rulat în 2010 la Primăria Timişoara, de către Corpul de Control al Primului-ministru, a reieşit că o parte din actele notariale încheiate sunt sus­ceptibile din punct de vedere al unui element legat de con­flictul de interese. „Potrivit informaţiilor din presa locală (interviurilor acordate de secretarul Primăriei) majori­tatea acestor acte notariale sunt încheiate la biroul notarial al fiicei unui funcţionar care are în subordonare Serviciul Juridic”, se specifica în ra­portul de control.

Reprezentanţii Corpului de Control al Primului-ministru apreciau că a existat „un interes patrimonial la în­che­ierea acestor acte reprezentat de onorariile şi taxele înca­sate”. În acest sens, au cerut informaţii de la Serviciul Ju­ridic al Primăriei care, spe­cificau inspectorii Corpului de Control, a pus la dispoziţie evidenţa actelor notariale pentru perioada 2007 – 2009. Deci, de această dată, infor­maţiile legate de serviciile notariale achiziţionate nu au mai fost „clasificate”. În urma verificărilor s-a ajuns la con­cluzia că, în decurs de doi ani, au existat zeci de acte no­tariale în cazul cărora se sus­pecta conflictul de interese, valoarea totală estimată fiind de aproximativ 200.000 de lei.

Deşi au recunoscut că această manieră de a achizi­ţiona servicii notariale nu este în regulă, reprezentanţii Cor­pului de Control al Primului-ministru ne-au transmis că problemele identificate nu prezentau indiciile elemen­telor constitutive ale unor infracţiuni, motiv pentru care raportul de control nu a fost transmis către organele de urmărire şi cercetare penală.

Agenţia Naţională de In­tegritate a deschis, însă, o anchetă pe tema contractelor notariale atribuite de Primă­rie.

Se­cretarul Primăriei Timişoara, Ioan Cojocari, susţinea, la vremea respectivă, că ancheta A.N.I. a fost finali­zată, dar că nu s-a găsit nimic ilegal. „Au venit cei de la Agen­ţia Naţională de Integritate, m-au verificat şi nu au găsit absolut nimic. Şi Curtea de Conturi  a găsit totul în ordine. Primăria nu a lucrat cu un singur notar, iar contractele cu valori mari s-au repartizat la alţi notari. Pentru valori mici, gen o mie de euro, nu trebuie organizate nici licitaţii, nici cereri de ofertă. De nu ştiu câtă vreme sunt atacat pe acelaşi subiect, fără ca struc­turile de control abilitate să găsească nimic în neregulă”.