De-a lungul ultimilor ani s-a discutat nu o dată despre sistemul problematic în care se eliberează certificatele de producător, organele emitente, respectiv Primăriile, neavând, în general, nici oameni suficienţi şi pregătiţi pentru aşa ceva, nici resursele pentru a verifica sinceritatea celor care cer astfel de documente şi pe care îi regăsim ulterior prin pieţe, cu marfă de import. Exemplele nu trebuie căutate prea departe în judeţ. Şi la Timişoara, judecând după numărul de certificate de producător eliberate – peste 350 – s-ar putea crede că se face agricultură intensivă.

Lanul dintre blocuri

Judecând după felul în care dezvoltatorii de proiecte imobiliare s-au bătut în ultimii ani pentru aproape fiecare parcelă de pământ disponibilă în municipiu, este cam greu de crezut că la Timişoara se mai găseşte pământ şi pentru agricultură intensivă. Evidenţele Primăriei Timişoara confirmă, totuşi, această ipoteză stranie. Anul trecut Primăria Timişoara a eliberat sau reînnoit 359 de certificate de producător, numărul acestora fiind în creştere, în raport cu 2013.

„În baza cererilor formulate de către persoane fizice, în urma verificărilor efectuate la gospodăriile populaţiei şi în urma întocmirii proceselor – verbale de constatare, în anul 2014 s-au eliberat 170 de certificate de producător (în anul 2013, 128 certificate) şi s-au aplicat vize trimestriale în 189 de cazuri (în anul 2013, în 194 de cazuri). Comparativ cu anul 2013, modificarea numărului cererilor depuse în anul 2014 pentru eliberarea certificatelor de producător sau pentru acordarea vizelor trimestriale este nesemnificativă, numărul de certificate de producător eliberate a crescut, iar numărul de vize trimestriale aplicate a rămas aproximativ acelaşi”, comunică reprezentanţii Primăriei.

Dincolo de faptul că e greu de imaginat unde sunt terenurile necesare pentru certificarea a sute de producători, este ciudat faptul că numărul posesorilor de certificate este în creştere, ceea ce înseamnă că s-au identificat noi parcele propice pentru cultivare.

O problemă veche nerezolvată

Marea problemă locală legată de aceste certificate eliberate de Primării este cea a bişniţarilor cu „acte în regulă”. Pieţele agroalimentare din Timiş continuă să fie dominate de aceşti intermediari care, cu marfă de import, au eliminat treptat accesul la spaţii de vânzare al micilor producători. Şi în acest fel, astăzi, timişenii îşi fac cumpărături în pieţe cu preţuri unde peste 80% din marfă este de import. Acest gen de afaceri şi acapararea pieţelor agroalimentare de către importatori şi intermediari nu ar fi posibilă dacă autorităţile ar face un control eficient al modului în care sunt eliberate şi utilizate certificatele de producător, în baza cărora mulţi comercianţi vând, de exemplu, “piersici de Periam” care, de fapt, sunt aduse din Serbia sau Turcia.

În urmă cu câţiva ani, spun reprezentanţii Direcţiei Agricole Judeţene, exista la nivelul Direcţiei Agricole o comisie mixtă de control, formată din reprezentanţi ai Poliţiei, ai Jandarmeriei, ai Finanţelor, care făcea periodic acţiuni de control ce vizau certificatele de producător. Însă respectiva structură a fost desfiinţată. În mod normal, specialiştii Primăriei care emit aceste certificate ar trebui să verifice sinceritatea celor care susţin că au cultivate anumite suprafeţe cu legume şi fructe şi cer certificate de producător pentru a le vinde pe piaţă. E greu de spus însă în ce măsură se realizează aceste controale.

„Noi nu mai avem competenţe de control, care rămân la primării. S-a mers şi pe ideea, şi prin noile reglementări, de a se diversifica aceste atribuţii de control, care să fie preluate de camerele agricole, respectiv asociaţiile de producători. Poate că aşa s-ar rezolva măcar parţial problema. Nu înţeleg de ce nu s-au mai făcut acele controale cu echipe mixte, care se organizau prin 2006 – 2007 şi la care participau reprezentanţi de la o serie de instituţii cu competenţe directe în acest domeniu, inclusiv Direcţiile Agricole”, spune inginerul agronom Viorel Solomie, de la Direcţia Agricolă Timiş.