Poluarea cu praf este nefastă şi în concentraţii mici

praf timisoaraO expunere prelungită la praf are un efect nefast asupra sănătăţii chiar şi atunci când concentraţiile rămân în limita normei stabilite de Uniunea Europeană.

 

Autorul studiul în urma că­ruia s-a ajuns la această conclu­zie spune că rezultatele suge­rează că efecte nefaste impor­tante asupra sănătăţii se produc chiar şi cu concentraţii de par­ticule de praf (PM2,5) cu mult sub limita fixată de U.E. pentru calitatea aerului, adică o con­centraţie me­die anuală de 25 de micro­grame pe metru cub de aer.

PM2,5 sunt cele mai fine microparticule, cu un diametru sub 2,5 microni, adică mărimea unei bacterii. Acestea sunt cele care generează cele mai multe preocupări pentru sănătate, fiindcă dimensiunea pe care o au le permite să pătrundă mai uşor şi mai profund în plămâni.

Acest studiu, finanţat de U.E. şi publicat de revista medi­cală britanică The Lancet, se bazează pe datele a 22 de an­chete de tip prospectiv, efectua­te în 13 ţări europene, care au permis observarea a 367.251 de persoane pe o perioadă medie de aproape 14 ani, anunţă Me­diafax.

Din acest studiu reiese că o variaţie relativ mică a poluării cu PM2,5 antrenează un risc semnificativ pentru sănătatea celor care sunt expuşi. „Studiul evaluează că, pen­tru fiecare creştere de cinci mi­­crograme pe metru cub a con­centraţiei de PM2,5 pe an, ris­cul de muri dintr-o cauză na­turală sporeşte cu 7%”, ex­pli­că The Lancet. Această dife­renţă de poluare cu cinci micro­grame pe metru cub se observă între o axă urbană foarte frecventată de maşini şi un loc situat la dis­tanţă de tra­fic, precizează coor­donatorul studiului, olandezul Rob Bee­len, de la Universita­tea din Utrecht, în Olanda.

Rezultatele acestui studiu, care s-a concentrat pe diferite clase de particule în suspensie, arată că expunerea pe termen lung la cele mai fine particule reprezintă o ameninţare pentru sănătate, chiar şi atunci când concentraţiile sunt cu mult sub limitele impuse de Uniunea Europeană.

Directiva europeană pri­vind calitatea aerului, din 2008, a impus statelor membre un plafon mediu anual de 25 de micrograme pe metru cub, în timp ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit o limită de zece micrograme pe metru cub. „Asocierea între expunerea prelungită la PM2,5 şi decesele premature rămâne semnifica­tivă”, precizează The Lancet.

Cercetătorii au constatat un nivel anormal de mare al mortalităţii în rândul bărbaţilor în raport cu cel al femeilor legat de poluarea cu PM2,5.

Acest studiu nu a încercat să determine dacă poluarea cu PM2,5 ar avea vreo consecinţă asupra reducerii speranţei de viaţă, dar „analizele precedente au arătat că pentru riscuri simi­lare (…), speranţa de viaţă poate să scadă cu câteva luni”, anunţă Rob Beelen. Acesta mai spune că, deşi nu pare a fi mult, populaţia trebuie să fie con­ştientă că toată lumea este ex­pusă la un anumit nivel de po­luare a aerului şi că aceasta nu este o expunere voită.

În octombrie, O.M.S. şi agenţia sa specializată, Centrul Internaţional de Cercetare pri­vind Cancerul, au inclus polua­rea din aer în categoria facto­ri­lor cancerigeni. În afară de can­cer, o expunere la parti­cule poa­te antrena astm, alergii, boli res­piratorii sau cardio­vas­culare.

Print Friendly, PDF & Email