Poluarea din aer, inclusă de O.M.S. în categoria factorilor cancerigeni

Agenţia Internaţională pentru Cercetări asupra Cancerului, un organism specializat al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, anunţă că a inclus poluarea din aer în categoria factorilor cancerigeni.

Expunerea la poluarea din aer poate cauza cancer pulmonar

Poluare aerAgenţia Internaţională pentru Cercetări asupra Cancerului anunţă că experţii au ajuns la concluzia că există dovezi suficiente pentru a spune că expunerea la poluarea din aer cau­zează cancer pulmonar. “Ei au notat, de asemenea, o asociere pozitivă cu un risc ridicat de cancer al vezicii urina­re”, precizează I.A.R.C., într-un comu­nicat, citat de Mediafax.

Acestea sunt concluziile la care au ajuns experţii internaţionali, reuniţi timp de mai multe zile la Lyon pentru a analiza studiile realizate pe mai multe mii de persoane, monitorizate câteva decenii, a precizat medicul Dana Loo­mis, într-o conferinţă de presă organi­zată, săptămâna trecută, la Geneva. Pentru moment, datele nu au permis medicilor să determine dacă un anumit grup de persoane (femei sau bărbaţi, tineri sau persoane în vâstă) este mai vulnerabil. Însă “persoanele cele mai ex­puse (la aerul poluat – n.r.) sunt cele mai vulnerabile”, a explicat, la rândul său, medicul Kurt Straif, expert al I.A.R.C. Acesta mai spune că aerul pe care îl respirăm a fost contaminat cu un ames­tec de substanţe care cauzează cancer.

Cele mai recente date de care dis­pune I.A.R.C. arată că, în 2010, 223.000 de persoane au decedat din cauza unui cancer pulmonar asociat cu poluarea atmosferică.

Principalii agenţi poluanţi din aer care cauzează cancer

Poluarea atmosferică de origine umană, cauzată de microparticule, ozon, dioxid de azot şi metale grele, provine în special din industrie, activităţi pre­cum încălzire şi transport şi, mai ales, din arderea carburanţilor fosili, contri­buind la declanşarea cancerului.

Pe lângă riscul de cancer, efectele pe care poluarea atmosferică le are asupra stării de sănătate sunt multiple. Printre principalii agenţi poluanţi din aer se numără microparticulele, ozo­nul sa oxizii de azot.

Microparticulele sunt materii microscopice aflate în suspensie în aer. În oraş, microparticulele se fac vinova­te de înnegrirea faţadelor clădirilor.

Se remarcă PM10 (diametru mai mic de 10 microni, de 6 – 8 ori mai mici decât grosimea unui fir de păr), care provin mai ales din procese mecanice precum activităţi de construcţie, şi particulele fine (PM 2,5 – diametru mai mic de 2,5 microni), care provin din arderea lemnului şi a carburanţilor (în special de motoare diesel), dar şi vaporii industriali.

Microparticulele sunt considerate agentul poluant atmosferic cel mai no­civ pentru sănătatea umană din Euro­pa de către Agenţia Europeană pentru Mediu, care a precizat recent că 90% din locuitorii din mediul urban sunt expuşi la aceste particule dincolo de pragurile recomandate de O.M.S.

Cele mai mici particule, care ge­nerează cele mai mari îngrijorări pe plan sanitar, pătrund în cele mai pro­funde ramificaţii ale căilor respiratorii, dar şi în sânge. În plus, ele pot să conţină metale toxice precum arsenic, mercur şi nichel. În afară de cancer, expune­rea prelungită la microparticule poate să genereze astm, alergii, maladii res­piratorii şi boli cardiovasculare.

Ozonul, un agent poluant major, provine din reacţiile chimice, sub efec­tul soarelui, implicând mai mulţi poluanţi emişi în aer, precum oxizii de azot şi compuşii organici volatili, gen hidro­car­buri şi solvenţi. Vârfurile concen­traţiilor de ozon apar mai ales în pe­rioada estivală, însă vântul poate să de­plaseze acest poluant la distanţe mari de regiunea în care a fost produs. Ozo­nul este un gaz puternic şi agresiv ca­re, în concentraţii mari, corodează ma­­terialele, clădirile şi ţesuturile vii, afir­mă Agenţia Europeană pentru Me­diu. El reduce mai ales capacitatea plante­lor de a asigura procesul de fotosinteză şi, în corpul uman, antrenează o infla­mare a plămânilor şi a bronhiilor. Trans­portul rutier, agricultura, industria ma­nufacturieră se află la originea princi­palilor poluanţi care produc ozon.

Oxizii de azot – monoxidul de azot şi, mai ales, de dioxidul de azot – se formează în principal în timpul proce­su­lui de combustie, mai ales în motoa­re­le automobilelor şi în centralele ter­mice. Dioxidul de azot este cel mai nociv dintre cei doi pentru sănătatea umană. Asociat transportului rutier, el afectează mai ales oraşele. Este un gaz iritant care generează hiperactivitate bronşică, potrivit site-ului Ministerului Ecologiei din Franţa. Acest gaz creşte frecvenţa şi intensitatea crizelor de astm şi poate favoriza numite afecţiuni pulmonare la copii.

Alt agent poluant atmosferici este dioxidul de sulf produs de industrie, care se află la originea multor patologii res­pi­ratorii şi contribuie la apariţia ploilor aci­de, a benzenului care provine din arde­rea lemnului pentru încălzire. Acest gaz poate să provină şi din trans­port şi este unul dintre compuşii orga­nici vola­tili cei mai nocivi, alături de amoniac (NH3), creat din reacţia azotului cu hidrogenul.

Industria emite şi metale grele – plumb, cadmiu, nichel, arsenic şi mer­cur – care se acumulează în organism şi pot afecta sistemul nervos, funcţiile renale, hepatice şi respiratorii.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Redacţia Timpolis, timpolis@online.ro