L-am invitat pe Nicolae Robu, primarul liberal al Timişoarei, vicepreşedinte al PNL şi copreşedinte al ACL Timiş, la un dialog despre „furtul” de primari, pe care alianţa de guvernare încearcă să-l pună în aplicare, despre „experienţa USL”, cu reproşuri şi autoreproşuri post-factum, despre proiecte importante ale Timişoarei, unele duse la bun sfârşit sau în curs de finalizare, altele blocate pe motiv de refuz de finanţare din partea Guvernului, despre presiuni făcute de o parte a presei asupra sa, pentru a influenţa licitaţii organizate de Municipalitate, şi depsre acte de şantaj la care, afirmă, a fost supus de unii jurnalişti.

„PSD încearcă schimbarea raportului de forţe la «capitolul» primari, prin promisiuni mincinoase, presiuni şi şantaje”

Este de aşteptat ca, în curând, să fie resimţit efectul OUG prin care li se permite aleşilor locali să îşi aleagă partidul fără a-şi pierde mandatul. Pare doar o metodă de constrângere a primarilor nealiniaţi Puterii. În Timiş, aveţi cunoştinţă despre cazuri concrete?

În mod cert, emiterea acestei ordonanţe are legătură cu apropiatele alegeri prezidenţiale. PSD-ul are o anumită disperare, pe care şi-o trădează prin diversele gesturi pe care le face în ultima vreme. Disperarea provine din faptul că noul PNL, rezultat în urma fuziunii – ACL, aşa cum apare în competiţia electorală – are primari pentru un foarte mare procent din populaţia ţării. În Timiş, de exemplu, noul PNL are primari pentru mai mult de 85 la sută din populaţia judeţului. Şi, desigur, aceştia exercită influenţă, au vizibilitate în faţa comunităţilor.

PSD încearcă schimbarea acestui raport de forţe la „capitolul” primari, prin diverse mijloace, pe care le-a folosit întotdeauna: promisiuni mincinoase, presiuni, şantaje făcute faţă de primari, fie pentru a-i atrage la PSD, fie la partide-satelit ale PSD, precum partidul lui Tăriceanu.

De cazuri concrete de presiune nu am informaţii, dar de promisiuni făcute acestora am. Dar aceştia nu cred în astfel de promisiuni – sunt oameni care au deja o anumită experienţă politică şi ştiu că PSD nu-şi respectă promisiunile, că, în prag de alegeri, PSD este întotdeauna extrem de generos, dar aceste promisiuni făcute nu se materializează niciodată.

„E penibil să vii cu un partid pretins de dreapta care, în mod evident, nemascat, este un satelit al PSD”

Vorbeaţi de PLR-ul d-lui Tăriceanu. Care apreciaţi că este de fapt scopul înfiinţării acestui partid, acum?

Sunt convins că este un partid cu existenţă efemeră. În scurtă vreme va dispărea. Nu are cum să aibă audienţă. A veni cu o asemenea construcţie, mai  ales acum, când s-a constituit o puternică forţă politică de dreapta, este penibil. E penibil să vii cu un partid pretins de dreapta care, în mod evident, nemascat, este un satelit al PSD. Este evident lucrul acesta. Din toată această mişcare ar putea câştiga, eventual, Tăriceanu, căruia, aşa cum i s-a oferit funcţia de preşedinte al Senatului, i se poate oferi cine ştie ce post în continuare. Cred, însă, că nu va fi cazul… Sunt convins că vom câştiga noi alegerile. Vor mai putea fi câştigători doi – trei acoliţi, dar cei care îl urmează pe Tăriceanu nu vor avea absolut nimic de câştigat. De altfel, numărul celor care l-au urmat pe Tăriceanu este extrem de scăzut. Dincolo de declaraţiile generale, de la conferinţele de presă, aş vrea să văd şi eu lista, să ne facem o imagine. Dar, vă spun eu, nu se va da curând o asemenea listă, pentru că nu e cine să fie pe acea listă.

„Guvernul şi-a mutat banii în propria puşculiţă, trecîndu-i puţin pe la Timişoara”

O serie de mari proiecte ale Timişoarei sunt blocate, din pricina faptului că Guvernul i-a alocat, anul acesta, zero lei…

Da, exact  zero lei am primit din partea Guvernului, anul acesta, pentru proiectele Timişoarei. Oraşul are o mulţime de proiecte. Ca o paranteză, oricine poate vedea ce se întâmplă aici, de când sunt eu primar. La ora actuală avem în jur de 150 de şantiere. Finanţarea acestor lucrări este făcută fie din fonduri europene, fie, majoritatea, din venituri proprii.

De la Guvern, deci, nu am primit niciun leu. Am primit, însă, la început de mandat, în 2012, nişte bani, o sumă importantă. Era vorba, însă, despre o sumă menită să achite datoriile către Guvern. Cu alte cuvinte, Guvernul şi-a mutat banii în propria puşculiţă, trecându-i puţin pe la noi. Nu au fost bani pentru vreun proiect al Timişoarei. Acel ajutor nu a fost destinat doar Timişoarei, dar a prins foarte bine, pentru că RATT-ul şi Colterm-ul aveau datorii foarte mari către bugetul de stat. Practic, Guvernul ne-a dat bani pentru a ne plăti datoriile tot către Guvern.

Nici nu ne interesază foarte mult să primim fonduri de la Guvern pentru proiecte care prin excelenţă ţin de Municipalitate. Dar pentru obiective care nu sunt în jurisdicţia Primăriei, dar sunt de interes major pentru Timişoara – centura de sud, centura de vest, un nou racord la autostradă, Gara de Nord, clădirea Teatrului Naţional şi a Operei Române din Timişoara, care trebuie reparată, sinagoga Cetate, un spital regional, un bazin de înot olimpic, o sală polivalentă de 15.000 de locuri, Spitalul de copii – aşteptăm ca Executivul să dea atenţie şi Timişoarei. Aceste obiective ar trebui realizate de către Guvern, din banii Guvernului, Primăria nici măcar neavând legal dreptul să aloce fonduri pentru ele, excepţie făcând Spitalul de Copii. Se spune că pentru Spitalul de Copii a fost aprobată o sumă de cinci milioane de lei. Care, deocamdată, nu sunt veniţi. În momentul în care vor fi viraţi, vom face o rectificare de buget, iar eu voi avea fair-play-ul să anunţ public: „Aceşti bani ne-au venit”. Deocamdată, sunt tot la capitolul promisiuni..

Cinci milioane de lei din cât? Care e valoarea totală a acestui proiect?

În jur de 18 milioane de euro. Din care, iată, Guvernul s-a angajat, deocamdată, la un milion şi un pic de euro. Dar vreau să vină efectiv. Până acum, noi, Primăria, am cheltuit în jur de două milioane de lei, bani de la bugetul local, şi susţinem realizarea Spitalului de Copii. Chiar dacă mai mult se laudă Guvernul şi PSD-ul cu acest proiect, ei nu au niciun merit până în momentul de faţă.

Laude strategice, în scrutinuri electorale sau în perioade ce le precedau…

Da… Deocamdată, însă, ne-am putea lăuda noi – eu, ca primar, şi administraţia Municipiului Timişoara – pentru că am dat efectiv două milioane de lei pentru partea de lucrări pregătitoare realizării construcţiei.

Dacă lipsa finanţării va trena – cel puţin alţi doi ani de zile – există o alternativă financiară, pentru a nu bloca aceste proiecte?

Cu excepţia Spitalului de Copii, cum am spus, nu putem asigura noi finanţarea. De exemplu, în cazul Spitalului Regional, în principiu, noi am fi putut aplica pentru fonduri europene, numai că Guvernul, care este autoritatea de management, prin ministerele sale prin care se absorb fonduri europene, a stabilit că din fondurile care îi revin României, pentru sănătate, o sumă foarte importantă va fi gestionată direct de către Guvern, prin Ministerul Sănătăţii, pentru realizarea a trei spitale regionale la Iaşi, la Cluj şi la Craoiva – lucru aprobat de CE. Drept urmare, nu ni s-a creat nici măcar şansa de a intra într-o competiţie cu un proiect, pentru a obţine prin forţele noastre finanţarea europeană pentru realizarea acestui obiectiv.

Anul trecut, înainte de ruperea USL, cum a stat Municipalitatea Timişoara la capitolul finanţare din partea Guvernului?

Suma pe care ne-a alocat-o a fost aceeaşi: zero lei. Am primit doar acei bani despre care am vorbit şi care nu erau destinaţi niciunui proiect.

„În această toamnă vom da în folosinţă subpasajul Michelangelo”

Aţi trecut de jumătatea mandatului. Menţionaţi, vă rog, trei proiecte pe care le treceţi la succese şi trei pentru care v-aţi aduce reproşuri.

Realizările sunt extrem de numeroase, le poate vedea oricine. „Lista celor 80” am prezentat-o la împlinirea unui an de mandat. Nu am mai întocmit de atunci o astfel de listă, dar estimez că între timp se poate vorbi despre mai mult de 150 de proiecte concrete. Vă dau un singur exemplu: am asfaltat cu covor asfaltic 200 de străzi în Timişoara. Nu s-a făcut aşa ceva într-o mulţime de ani.

Ca realizări mai proeminente aş mai menţiona amenajarea Pieţei Bălcescu, amenajarea Pieţei Iosefin, pe tronsonul b-dul Văcărescu, între b-dul Regele Carol şi Canalul Bega, şi ridicarea clădirii Centrului de Afaceri în IT, „Incubox”. Aţi solicitat trei, am menţionat trei, deşi nu aceasta este ierarhia, neapărat. Ar fi, însă, mult mai multe care ar merita atenţie.

Proiecte majore întârziate nu avem. Toate sunt în grafic. Proiectul cel mai greu este Michelangelo, unde am schimbat toate reţelele de utilităţi. Iar în acea intersecţie sunt prezente reţelele magistrale pentru nouă utilităţi. În subteran a fost o lucrare extrem de complexă, pentru care a fost alocată cam jumătate din suma destinată proiectului. E aproape gata, totuşi: a fost amenajat podul, se poate circula pe axa nord – sud, iar în perioada imediat următoare, adică în maximum două săptămâni, se va putea circula şi pe bretelele care vor lega Aleea Ripensia de b-dul Coposu, spre BRD, respectiv, dinspre BRD, pe b-dul Coposu, către Podul Michelangelo, iar un pic mai târzisu se va putea circula şi pe breteaua care leagă b-dul Pârvan, dinspre UVT, cu str. Cluj. Va rămâne de finalizat numai partea subterană, iar eu garantez că, în această toamnă, vom da drumul la circulaţie şi prin subteran.

Nu ştiu de ce şi prin ce mecanism s-au lansat o sumedenie de zvonuri cu referire la acest subpasaj, când, de fapt, lucrările au decurs exemplar, până în momemtul de faţă. Nu trebuie să uităm că, la mijloc, am avut o iarnă, când firmele de construcţii îşi trimit personalul în şomaj tehnic. Să nu uităm nici că, anul acesta, au fost foarte multe zile cu ploaie, timp în care nu se poate lucra pe şantiere de tipul acesta. Apoi, au apărut o serie elemente neprevăzute – când s-a săpat în subteran, s-a constatat că unele reţele de utilităţi nu erau acolo unde se presupunea că sunt, altele nu existau ori s-au găsit unele care nu figurau în niciun document. În pofida acestor aspecte care au pus probleme, suntem cu un foarte mic decalaj faţă de graficul iniţial, iar în această toamnă vom da în folosinţă subpasajul Michelangelo.

„O parte a presei, plătită de PSD sau de oameni cu influenţă care susţin PSD, face o presiune continuă asupra Primăriei Timişoara, în privinţa licitaţiilor”

Se împlinesc, zilele acestea, trei luni, de la acea şedinţă extraordinară a Consiliului Local, percepută ca un blitzkrieg eşuat al PSD. Intenţia social-democraţilor de a schimba majoritatea în Consiliul Local şi pe viceprimarul liberal are cumva legătură cu ceea ce aţi declarat dumneavoastră, în vara anului trecut: „Eu nu pot să-mi permit să semnez contracte de parteneriat public-privat pe baza discuţiilor dintr-o comisie de negociere, doresc să se facă o licitaţie (…), nu vreau ca într-o bună zi să fiu pus să dau cu subsemnatul”? Au existat presiuni, directe sau indirecte, asupra dumneavoastră, pentru a semna un proiect ori pentru a interveni în cazul unei licitaţii?

În prima parte a mandatului meu, în diverse formule, am simţit că se aşteaptă înlocuirea unei clientele – care exista pe lângă Primăria Timişoara – cu o nouă clientelă. Modul meu de abordare şi renumele pe care îl aveam de la Politehnică au descurajat orice încercări deschise, tranşante de a fi influenţat în această direcţie. Apoi, am avut grijă să declar public – aşa cum m-aţi şi citat – că, niciodată, absolut nimeni nu va fi favorizat în niciun demers în relaţia cu Primăria. Eu nu mi-am asumat, cu voia electoratului, această funcţie, ca să schimb o clientelă cu altă clientelă, ci ca să fac altceva pentru Timişoara decât s-a făcut, să las urme pozitive în urma mea şi să părăsesc această funcţie cu aceeaşi onoare pe care am avut-o când am preluat-o. Eu am mulţi ani în spate de activitate de ordonator de credite, de gestionat de sume foarte mari, iar în toţi aceşti ani nu am fost pus nici măcar în situaţia de a plăti o amendă, datorită corectitudinii cu care am procedat.

Spuneţi că au fost presiuni la începutul mandatului dumneavoastră. Totuşi, din această acţiune a PSD de a schimba majoritatea în Consiliul Local şi viceprimarul liberal al Timişoarei se înţelege că au persistat unele tensiuni, că cineva avea nevoie de o majoritate care să răspundă „prezent” anumitor solicitări. Aveţi informaţii că, în perioada următoare, vor fi pregătite, cu dedicaţie, pentru prieteni politici sau sponsori de partid ceva proiecte?

Nu vreau să mă hazardez în declaraţii câtă vreme nu am nişte dovezi concrete. Ceea ce pot să văd, însă, este că o parte a presei, plătită în mod clar de PSD sau de oameni cu influenţă care susţin PSD-ul – lucru cunoscut, de altfel –, face o presiune continuă asupra Primăriei Timişoara, în privinţa licitaţiilor. La noi, însă, totul e transparent, lista tuturor firmelor câştigătoare e pe site-ul Primăriei. Ba chiar voi decide să se prezinte şi ordinea în care s-au prezentat la licitaţie, pentru toate licitaţiile care au avut loc de când sunt eu primar – am cerut deja să mi se întocmească un asemenea material – şi se va putea vedea că, într-adevăr, câştigă cel mai bun. Criteriul selecţiei la aceste licitaţii desfăşurate electronic este preţul. Am recurs la această modalitate pentru a nu putea interveni nimeni, nici măcar primarul, presupunând că ar vrea. Primarul Robu, însă, nu va vrea niciodată. Cu supărările unora, cauzate de aşteptările lor…

Totuşi, era clar că aţi căzut în dizgraţia foştilor colegi de alianţă guvernamentală, încă din vara anului trecut, când, de jure, USL mai era funcţională. Şi, sigur, se născuse întrebarea de ce?

Aşa cum am mai spus, nu vreau să fiu concret, pentru că nu aş putea susţine cu probe concrete, dar aşa cum aţi dedus, au fost aşteptări înşelate, deşi îi atenţionasem pe toţi că nu voi fi niciodată partizan, că voi crea corectitudine în jurul meu. Nu am promis nimănui nimic, niciodată.

Dar vă reamintesc ce campanie s-a dus împotriva mea, în perioada în care aveam termene la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în procesul pe care l-am avut cu ANI. Ce campanie se ducea în interiorul Primăriei, în ziare, în care se acredita ideea că, peste nu ştiu câte zile, eu voi părăsi postul. Mereu mi se propovăduia sfârşitul prematur al mandatului. Am fost boicotat în toate felurile în Primărie, dar m-am descurcat, cel puţin la vot, în Consiliul Local. De ce? Pentru că nu se putea veni – aşa cum nu se poate veni nici acum – cu un vot împotrivă la nişte proiecte care sunt evident pentru Timişoara.

„Nu mă pot irosi şi în dispute de justiţiar”

Îmi amintesc că, tot în vara anului trecut, declaraţi că aţi fost şantajat de „jurnalişti mercenari”: „Vor bani de la mine, aşa cum primesc de la alţii (de exemplu, 3.000 euro pe lună, ca să dau un exemplu concret la care ştiu şi cine plă­teşte, şi cine încasează)!” De ce nu le-aţi făcut plângere penală? Aţi rezolva problema şi, în plus, aţi contribui la asanarea acestei bresle, mai ales că nu sunteţi singurul care aduceţi în discuţie şantajul de presă…

Eu sunt omul care s-a concentrat întotdeauna pe a produce rezultate în ceea ce face. Am produs rezultate ca profesor universitar, ca prorector şi ca rector al Universităţii Politehnica şi vreau să produc rezultate ca primar. Nu mă pot irosi şi în dispute de justiţiar cu unii care chiar ar merita să lupte cineva împotriva lor. Aşa, nu mi-ar mai rămâne energie, timp, nervi – cum am acum – pentru a mă ocupra de proiectele pe care le am. Las în seama altora să facă ordine. Sunt de acord cu dumneavoastră că este extrem de important să fie cinste şi corectitudine. Dar, subliniez, nu sunt împotriva finanţării presei, să nu fiu greşit înţeles.

Vorbeam despre şantaj. Un act ce implică o plată, dar ilegală. În astfel de situaţii nu mai vorbim doar despre încălcarea deontologiei profesionale, ci despre o faptă penală.

A fost o afirmaţie pe care eu am făcut-o atunci, de faţă cu mai multe persoane, la adresa cuiva care recurgea la un astfel de comportament.

După acea declaraţie, au mai fost presiuni de genul acesta?

Nu. După ce am reacţionat şi s-a văzut că nu sunt un tip pe care să îl bată vântul şi că îmi pot păstra credibilitatea în faţa cetăţenilor, în pofida acelor campanii mediatice, a încetat orice demers de această natură la adresa mea.

Apoi, cetăţenii mă vor judeca după ceea ce se vede în urma mea, în oraş. Dacă în oraş se văd realizări – şi eu zic că au apărut deja foarte multe şi mai sunt încă multe altele care vor apărea –, atunci mă vor aprecia. Dacă totul va fi la nivel de vorbe, nu voi primi acea apreciere, indiferent de ceea ce ar spune frumos despre mine cineva sau altcineva.

„PNL a fost prea credul, iar PSD a fost premeditat incorect”

Să facem un exerciţiu de imaginaţie: ne aflăm în ianuarie 2011. Aţi mai accepta să faceţi parte din USL?

Nu, nu, nu mai vreau nicio astfel de experienţă. Trebuie să spun, însă, că, atunci când a fost creată USL, a existat o anumită logică a lucrurilor. A fost un context în care, din păcate, preşedintele Băsescu şi aparatul care îl urma au procedat de o manieră care nu te putea lăsa pasiv ca om politic. Însă proiectul USL a eşuat lamentabil. Una a fost ceea ce ne-am propus să facem –, iar eu am crezut sincer că USL s-a constituit tocmai ca să facem acele lucruri anunţate public – şi alta a fost ceea ce am făcut. Odată ce am câştigat alegerile, concentrarea a fost înspre a da satisfacţie unei noi clientele, înspre acapararea de putere de către PSD, înspre marginalizarea PNL şi nicidecum preocuparea nu a fost să onorăm promisiunile făcute, să implementăm proiectele pe care le-am propovăduit. Din păcate. Pe mine m-a nemulţumit profund lucrul acesta, încă destul de devreme, când mi-am dat seama că am fost înşelaţi, că am intrat într-un proiect care avea alte obiective decât cele care erau expuse la vedere, dar din loialitate faţă de ceea ce avea bun acel proiect, am încercat ca, din interior, să-mi aduc aportul ca el să se materializeze în partea sa bună. În momentul în care am văzut că lucrurile chiar nu merg deloc, am devenit partizanul ideii de ieşire din USL.

Ce vă reproşaţi dumneavoastră, PNL, în urma acestei alianţe în care aţi intrat? Ce le reproşaţi celor din PSD?

La adresa PNL, există reproşul că am fost prea creduli şi că nu am reacţionat mai devreme, atunci când am văzut cum se concepe noua structură a Guvernului şi cum se împart prerogativele la nivelul Guvernului. Ar fi trebuit să fim mai perspicace şi să ne dăm seama că, de fapt, PSD are alte obiective decât cele pe care le-am declarat împreună ca obiective ale USL. Şi ar fi trebui să reacţionăm spunând un „nu” categoric. Iar dacă nu am fi reuşit să ne impunem punctele de vedere asumate, atunci să părăsim mai devreme USL.

PSD-ului îi reproşez că a fost total incorect, premeditat incorect. De la bun început nu a mers pe ideea de loialitate faţă de acest proiect USL, ci l-a exploatat şi s-a folosit de noi, de PNL, pentru a acapara puterea şi a o folosi în interese de partid şi, respectiv, de grupuri de interese.

„Mi-ar plăcea să aud mai des enunţată ideea că România îşi respectă parteneriatul strategic cu SUA”

Raportându-ne la experienţele şi la informaţiile pe care le aveaţi ca partener al PSD, iar după ruperea USL, la deciziile şi declaraţiile luate de PSD, aveţi impresia că oameni influenţi de la vârful PSD doresc o schimbare a strategiei naţionale?

Nu am dovezi că ar exista o astfel de strategie, dar m-a îngrijorat faptul că, până zilele trecute, nu am văzut o luare de atitudine tranşantă, în consonanţă cu poziţia UE, a SUA, vizavi de situaţia din Ucraina. Zilele trecute, a fost o primă luare de poziţie în regulă, aş spune. Mi-ar plăcea, însă, să aud mai des enunţată ideea că România îşi respectă parteneriatul strategic cu SUA şi îl va respecta, că România va fi membru loial şi important al UE, că România este şi va fi membru loial al NATO.