Sute de timişeni se plâng structurilor de mediu de mirosurile industriale, uneori insuportabile, provenind de la ferme zootehnice sau de la deponeuri „ecologice”. În sprijinul lor, Ministerului Mediului i se mai cere încă o dată să sprijine iniţiativa adoptării şi promulgării, în regim de urgenţă, a unei Legi a mirosurilor.

Petiţii numeroase la Ministerul Mediului

La nivel naţional, continuă demersurile pentru impulsionarea Ministerului Mediului în vederea promovării unei Legi a Mirosului, plecată de la miile de petiţii pe această temă din Timiş, Braşov şi alte judeţe unde zone întregi sunt chinuite de mirosurile de la ferme de porci sau gropi de gunoi.

„În ultima perioadă, pe adresa Comisiei de Mediu a Senatului României au fost primite mai multe sesizări cu privire ia probleme de calitatea aerului legate de disconfortul olfactiv. Ca urmare, săptămâna trecută am organizat o dezbatere publică având această temă, dezbatere la care aţi trimis reprezentanţi, printre concluziile evenimentului fiind şi necesitatea unei iniţiative legislative care să rezolve aceste probleme”, se arată într-un punct de vedere oficial al Senatului, adresat Ministerului Mediului. Prin intermediul acestuia, oficialilor ministeriali li se cere să comunice datele referitoare la situaţii de disconfort olfactiv din România, care afectează comunităţi mai mari şi în a căror soluţionare s-a remarcat o situaţie de vid legislativ.

Răspunsul Ministerului Mediului, trimis zilele trecute, este edificator, raportat la Timiş. Potrivit situaţiei ministeriale, polii de miros pentru care s-au primit sesizări încep cu Timişoara sud-vest, zona Freidorf, cu 10.000 de locuitori afectaţi de „realizarea unei trepte de deshidratare avansată a nămolului la Staţia de Epurare Timişoara” – 15 sesizări, 2 controale, 2 măsuri impuse, zero amenzi.

Urmează comuna Giroc, Calea Chişodei, cu 50 de case afectate de disconfortul olfactiv de la o staţie de epurare – o sesizare, trei controale, zero amenzi.

Aceeaşi cauză este menţionată şi în zona Freidorf, din Timişoara, cu 10000 de locuitori afectaţi, şi în cazul căreia se consemnează un control, trei măsuri impuse, zero amenzi.

Nu lipseşte deponeul de la Ghizela, la care se precizează că sunt 300 de locuitori afectaţi în Ghizela, 400 la Şanoviţa, 700 la Chizătău, şi 800 la Belinţ – evidenţa Ministerului Mediului fiind de trei sesizări, trei controale, şase  măsuri impuse.

Evident, în Timişoara, sunt trei zone în care Ministerul Mediului menţionează plângeri legate de mirosuri emanate de fabricarea şi vulcanizarea cauciucului –  şi 1000 de locuitori afectaţi în Calea Aradului, 100 de locuitori în zona Selgros, 1000 în Calea Lipovei şi 100 în Dumbrăviţa. Pe această temă Ministerul Mediului ştie că s-au făcut peste 20 de petiţii şi şapte controale în urma cărora s-a dispus o singură măsură. Din nou, zero amenzi, sancţiuni complementare sau avertismente.

Lista esta mai lungă şi este de natură să sugereze că poluarea olfactivă nu este nici pe departe un moft în Timiş. Oricum, se poate observa că toate aceste cazuri au un numitor comun: lipsa sancţiunilor sau amenzilor, lucru de natură să sugereze că ar fi nevoie de o reglementare pe plan legislativ care să permite sancţionarea eficientă a abaterilor.

În ceea ce priveşte sesizările cele mai multe din zonele cele mai populate ale Timişoarei, legate de mirosul de cauciuc, Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş spune că nu s-au înregistrat sesizări pe această temă la Timişoara în acest an.

„Procesul de producţie a anvelopelor este continuu conform autorizaţiei de mediu. Referitor la miros prin autorizaţia de mediu s-a impus efectuarea de măsurători de miros. Se prelevă trei probe/zi pentru fiecare coş stabilit prin autorizaţie (câte o probă pentru fiecare schimb al programului de lucru, acoperindu-se cele 24 de ore ale unei zile). Prin autorizaţia de mediu s-a impus titularului ca în cazul depăşirii unor indicatori stabiliţi la monitorizare să notifice APM Timiş şi Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean Timiş în cel mai scurt timp posibil şi să precizeze soluţiile necesare în vederea încadrării indicatorilor de calitate în limitele impuse de legislaţia în vigoare”, ne-a transmis Georgeta Ţîţan, consilier relaţii publice la Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş.

Demersuri legislative

La sfârşitul anului trecut, după ce a fost, din nou, informat despre zecile de sesizări înregistrate constant în Timişoara, din cauza mirosurilor degajate de diverse activităţi industriale din oraş, Ministerul Mediului a transmis că ştie că Garda de Mediu a informat structurile cu competenţe despre continuitatea sesizărilor, dar că, potrivit indicatorilor oficiali, totul este în parametri.

Cu toate acestea, un grup de iniţiativă din Timişoara, format din oameni nemulţumiţi de gradul de poluarea olfactivă din oraş, a propus iniţierea unui proiect de lege privind monitorizarea şi măsurarea mirosurilor. Este vorba despre o aşa-zisă Lege a mirosului. Iniţiatorii consideră că o problemă nereglementată în România, spre deosebire de numeroase alte ţări ale UE, este disconfortul olfactiv, generat de activităţi industriale sau activităţi zootehnice, situate în vecinătatea zonelor rezidenţiale, care afectează calitatea vieţii şi sănătatea populaţiei: „Poluarea olfactivă este de cele mai multe ori însoţită de prezenţa unor substanţe sau pulberi care afectează direct sănătatea oamenilor.”