În ciuda promisiunilor că finalizarea inelului de centură al Timişoarei este „prima prioritate” a politicienilor locali, la Guvern a intrat în discuţie Master Planul pe transporturi al României tot în varianta în care finalizarea centurii municipiului este împinsă spre anii 2022 – 2023.

Centură finalizată peste şase ani ?

„Proiect de hotărâre pentru aprobarea documentului strategic Master Planul General de Transport al României” se numeşte documentul ajuns în 14 septembrie pe masa Guvernului. Un act care oficializează priorităţile în domeniul infrastructurii rutiere şi care consfinţeşte faptul că finalizarea inelului de centură al Timişoarei este o prioritate de mâna a doua, fiind împinsă, ca orizont de realizare, pe perioada 2022 – 2023.

Ceea ce înseamnă că încă şase ani traficul din Timişoara, infernal şi din cauza lucrărilor, dar şi a traficului greu care nu poate fi deviat complet în afara oraşului, va rămâne pe mai departe o sursă de nervi şi stres.

Astfel, în masterplanul ce va deveni lege, centura de ocolire rămâne pe locul cinci în ceea ce priveşte oportunitatea realizării. Cu o prioritate mai mare este considerată a fi în acelaşi document legătura rutieră dintre Timişoara şi Moraviţa (graniţa spre Serbia), dar şi modernizarea Aeroportul Internaţional Timişoara, cu un orizont de realizare pentru următorii doi ani.

„Finalizarea inelului de centură ar avea un rol semnificativ în reducerea blocajelor de trafic în Timişoara, prin posibilitate de ocolire completă a municipiului de către traficul greu. Pe Calea Buziaşului, pe Calea Lugojului această lucrare ar avea efecte vizibile. Mai gândiţi-vă şi la cei care vin de la Jimbolia şi vor să ajungă în Calea Şagului, şi care nu prea au alte alternative. Sunt localităţi mult mai mici  din Timiş, cum e Buziaşul sau Deta care au centuri ocolitoare. Este nefiresc ca la Timişoara să nu se reuşească finalizarea acestei variante ocolitoare. A fost o perioadă de declin economic, să spunem, care se finalizează însă la la un moment dat. Va urma în mod firesc o creştere economică, iar creşterea economică aduce şi o creştere a traficului. Ce se va întâmpla atunci?”, declară Nicolae Istrat, unul dintre cei mai experimentaţi ofiţeri din cadrul Poliţiei Rutiere Timiş, în prezent consilier local în Făget.

Un proiect mereu pe lista de aşteptare

Printre „proiectele nemuritoare” ale Timişoarei se numără de ani buni şi completarea inelului de centură, necesară pentru ca traficul greu să fie deviat complet, iar autoturismele aflate în tranzit să nu mai fie nevoie să intre în oraş. Din păcate, în ciuda asigurărilor care vin periodic de la Bucureşti, centura Timişoarei nu pare să treacă de stadiul de proiect “în devenire.”

Pentru a avea un inel complet, Timişoara mai are nevoie de circa 50 de kilometri de şosea, care ar face din ea un oraş cu un trafic mult mai lejer şi mult mai puţin poluat. În ciuda promisiunilor, s-au realizat doar 12,5 kilometri de centură funcţionali de la începutul anului 2010, la care s-a lucrat şapte ani. Aceasta deşi, încă de pe vremea când la Ministerul Transporturilor era Ludovic Orban, se promitea că inelul complet va fi terminat în anul 2009.  

“Şoseaua de centură a Timişoarei este o şosea de ocolire pentru traficul greu şi circulaţia de tranzit. În prezent, Timişoara are o variantă ocolitoare pe partea de nord, între Calea Aradului şi Calea Lugojului, de 12 kilometri, care a fost construită în şapte ani. Şoseaua are profil de autostradă şi are un singur tronson finalizat, în partea de nord, între DN 6 (Lugoj) şi DN 69 Arad). Pentru ca inelul ocolitor să fie complet, mai este nevoie de construcţia unei şosele care să lege Calea Şagului de Calea Lugojului, adică trebuie turnaţi 35 de kilometri de asfalt, fiind necesară construcţia a două tronsoane. Pentru niciunul dintre cele două obiective nu este asigurată finanţarea în vederea demarării procedurilor de execuţie”, se preciza într-un punct de vedere al Ministerului Transporturilor.