Pe parcursul ultimilor ani au existat destule situaţii în care terminarea stocurilor de sânge de rezervă din marile spitale a dus la amânarea de operaţii şi punerea de vieţi în pericol, criza de sânge rezolvându-se abia după apelurile făcute pe toate canalele mass-media şi mobilizarea populaţiei. Situaţiile de acest gen ar fi putut fi evitate printr-o bancă de sânge mare. Deşi chiar şi Timişoara era vehiculată ca unul dintre oraşele în care s-ar putea realiza această investiţie, promisiunile Guvernului legate de alocări de fonduri s-au dovedit fără acoperire şi în acest an. 

O soluţie pentru rezolvarea crizelor de sânge

Nimeni nu a stat să analizeze efectele celor câteva cazuri din ultimele luni în care criza de sânge din spitale a ajuns la apogeu. Cum e posibil ca un astfel de bilanţ să ducă la contabilizarea unor vieţi pierdute pe patul de spital, nimeni nu s-a obosit sau nu a îndrăznit să intre în amănunte. Oricum, faptul că aceste situaţii s-au înmulţit anul trecut a fost de natură să le reamintească autorităţilor de necesitatea unei investiţii promise de multă vreme – o bancă de sânge cu acoperire naţională, care să rezolve prin stocurile create discontinuităţile de aprovizionare ce le-au dat de furcă medicilor.

Cadrul legal există, înfiinţarea unei bănci de sânge fiind prevăzură în Hotărârea de Guvern privind organizarea şi funcţionarea activităţii de transfuzie sangvină, dar încă nu s-a ajuns la o concluzie clară legată de condiţiile înfiinţării unei astfel de structuri.

Promisiunile au rămas doar promisiuni şi în acest an. Cu toate că demararea unei astfel de investiţii ar fi fost de mare interes pe plan local, atât pentru faptul că Timişoara este centru universitar şi are spitale de performanţă care adună cele mai grave cazuri din vestul ţării, o criză de sânge aici având efecte devastatoare, cât şi pentru faptul că Timişul, respectiv Timişoara a fost vehiculată ca una dintre locaţiile în care s-ar putea înfiinţa îndelung promisa bancă de sânge. Deşi şanse mai mari au locaţiile propuse din centrul ţării, pentru o mai bună legătură cu toate judeţele, în varianta înfiinţării a două sau trei structuri de acest gen, Timişoara ar fi punctul central pentru zona de vest a ţării, ţinând cont şi de faptul că dispune de elicopter SMURD, chiar dacă acesta e deocamdată garat la Arad. Înfiinţarea unei bănci de sânge pe plan local ar fi un nou motiv pentru crearea unui heliport SMURD pe Aeroportul Cioca, al Aviaţiei Utilitare, mai ales că există spaţiu şi dotări în acest sens.

“Am tot făcut interpelări pe această temă pe parcursul anului trecut solicitând alocarea de fonduri măcar pentru o singură bancă de sânge. Din păcate, în bugetul Ministerului Sănătăţii pe acest an nu s-a alocat nici măcar un leu în această direcţie, în ciuda promisiunilor făcute. Aceasta deşi criza de sânge continuă în multe centre medicale, cu acutizări pentru care pacienţii plătesc preţul”, ne-a declarat deputatul Tudor Ciuhodaru. Ca medic, acesta a fost unul dintre susţinătorii fervenţi ai demarării unei astfel de investiţii, indiferent de locaţie.

Banca de sânge este considerată una dintre priorităţile sistemului medical, iar realizarea ei nu va duce doar la salvarea de vieţi, ci şi la economisirea unor fonduri importante, pentru că, pe parcursul anului trecut, din cauza crizei de sânge, pacienţii programaţi pentru operaţii au fost nevoiţi să aştepte în spital chiar şi câte două săptămâni, iar creşterea perioadei de spitalizare a însemnat pierderi de minimum 100 de euro pe zi pentru fiecare pacient. În plus, amânarea intervenţiilor a crescut riscul de complicaţii mai ales în cazul vârstnicilor imobilizaţi la pat, ceea ce ce a însemnat cheltuieli finale mult mai mari legate de asistenţa medical asigurată acestor pacienţi. În România s-a înfiinţat în 2008 doar o bancă de sânge placentar şi, culmea – există o bancă de sânge funcţională pentru câini şi pisici.

Timişoara, baza recoltărilor de sânge

În Timişoara, ultima criză de sânge a fost semnalată în luna decembrie a anului trecut, atunci când s-a apelat la o soluţie de recoltare în deplasare în centrul corporatist al Timişoarei, respectiv clădirile de birouri din Piaţa 700.  Atunci, corporatiştii timişoreni, şi mai ales cele 3.000 de persoane care lucrează în clădirea City Business Centre au fost invitaţi să doneze sânge pentru a salva vieţi. Cu această acţiune s-a reuşit să remedieze deficitul de sânge pe anumite grupe care, fără această soluţie, ar fi dus poate la amânări de intervenţii chirurgicale. Reprezentanţii Centrului de Transfuzie menţionau în acest sens că fiecare donaţie poate salva până la trei vieţi, iar donatorii primesc, în schimb, şapte bonuri de masă, o zi liberă de la locul de muncă, 50% reducere la abonamentul pe o lună la mijloacele de transport în comun, precum şi un set de analize gratuite.

Din păcate, doar Timişoara rămâne baza donaţiilor de sânge în judeţ. Oraşe precum Lugoj, Făget sau Recaş nu dispun de centre sau cabinete special amenajate pentru donarea de sânge.

Reprezentanţii centrului spun că deplasarea într-un oraş mai mic, cum sunt Lugojul sau Făgetul, trebuie făcută cu acoperirea costurilor şi doar dacă recoltatorii se întorc la Timişoara cu cel puţin 20 de pungi de sânge. Lucru care nu se întâmplă de obicei. Din cauza slabei mediatizări, sau a dezinteresului, au existat campanii în judeţ în zone precum Făget sau Lugoj, în care se prezentau doi-trei donatori, lucru care nu justifica deplasarea. De aceea, Timişoara rămâne baza pentru donaţia de sânge, aici prezentându-se în medie 100 – 150 de donatori pe zi. “În momentul de faţă nu avem probleme, există suficienţi donator, şi avem stocuri pentru toate grupele sanguine”, spune Cristina Ghiocel, directorul Centrului de Transfuzii Sanguine Timişoara.

Vârsta donatorilor trebuie să fie cuprinsă între 18 şi 60 de ani, greutatea, peste 50 de kilograme, tensiunea arterială sistolică între 100 şi 180, să nu fi suferit în ultimele şase luni intervenţii chirurgicale, iar femeile trebuie să nu alăpteze şi să nu aibă diferite afecţiuni. De asemenea, nu sunt eligibile pentru donarea de sânge persoanele care au TBC, sifilis, malarie, epilepsie sau alte boli neurologice, ulcer, diabet zaharat, boli de inimă sau boli de piele.

Schimbări necesare la nivel de mentalitate şi logistic

Pe lângă demararea investiţiilor necesare pentru banca de sânge, este necesară şi îmbunătăţirea activităţii de donare de sânge, prin centrele regionale de recoltare. În prezent, şi din cauza organizării defectuoase din sistem, doar 1,7% din populaţia României donează sânge într-un an, proporţia fiind de peste trei ori mai mică decât media europeană (6%) şi plasându-ne pe penultimul loc în Europa la numărul de donatori, înaintea Albaniei. Proporţia minimă necesară ar fi de 2,5%, şi înainte de a se da vina pe populaţie pentru faptul că nu se ajunge la acest procent trebuie identificate şi remediate hibele din sistem.

Puţinii donatori sunt descurajaţi de timpii mari de aşteptare la centrele de transfuzii, spun o serie de deputaţi care au solicitat reformarea acestui segment medical. Dincolo de facilităţile minimale oferite (pentru 450 de mililitri de sânge donaţi – 63 de lei în tichete valorice şi o zi liberă), majoritatea românilor care se duc să doneze sânge o fac din altruism, însă mulţi probabil fac cale întoarsă atunci când îşi dau seama că trebuie să aştepte ore întregi pentru o recoltare de câteva minute, din cauza insuficienţei personalului medical de la centrele de recoltare. Astfel, se doreşte să se deblocheze schemele de angajare la aceste centre, şi să se acorde o salarizare corespunzătoare personalului, care să nu mai fie tentat să plece peste hotare. Dacă personalul ar fi suficient, ar putea fi asigurate ture şi după-amiaza, cu acces pentru mai mulţi donatori, gărzi de noapte sau program la sfârşit de săptămână. Totodată, se doreşte investirea în aparatură performantă de conservare şi generatoare, pentru că o pană de curent mai lungă de 30 de minute la un centru de recoltare face ca tot sângele strâns să nu mai poată fi folosit. 

Totodată, se vor lua în discuţie eventuale facilităţi suplimentare pentru donatori, asigurate tot prin sistemul de sănătate – de exemplu pachete de analize gratuite pentru rudele de gradul întâi ale donatorilor ce fac mai multe donări în cursul anului.

Nu în ultimul rând, se doreşte alocarea unor fonduri pentru programe de informare şi educare. În acest sens, introducerea educaţiei pentru sănătate ca materie de studiu în instituţiile de învăţământ ar putea schimba mentalităţi şi ar asigura un număr mare de donatori tineri – pentru că în ţări în care se face educaţie pentru sănătate în şcoli procentul de donatori a ajuns la 5 – 6% din populaţie.

“Este nevoie de o schimbare de mentalitate, de educaţie pentru sănătate în şcoli. Şi e nevoie de îmbunătăţirea sistemului. Celui care merge şi stă cu orele la central de transfuzii îi scade entuziasmul, oricât de bine intenţionat ar fi. E nevoie de dotări mai bune şi de angajaţi mai mulţi, ca să se lucreze şi după-amiaza, şi la sfârşit de săptămână, pentru că nimeni nu se mai duce la serviciu ca să meargă să doneze sânge. Sunt nişte măsuri simple, care ar putea îmbunătăţi situaţia, până la crearea băncilor de sânge”, este de părere deputatul Tudor Ciuhodaru.

Rămâne de văzut ce se va face concret în acest sens, pentru a nu se mai vorbi despre crize de sânge. La discutarea bugetului pe 2015, pe felia investiţiilor în sistemul medical s-a menţionat, printre altele că sângele nu are culoare politică. Cu toate acestea, rezultatul a fost acelaşi: zero lei pentru demararea investiţiei.