Să te întrebi pe ce linie va merge dl Antonescu dacă, în toamnă, va ajunge pre­şedinte? Sau să te întrebi dacă va mai ajunge candidat? Există un mare “dacă” în ecuaţie, în ciuda noului "tratat de pace".

Liderul PNL a luat prin surprindere când a de­cla­rat, în urmă cu câteva zile, că rolul USL trebuie să fie acela de a garanta statul de drept, independenţa Justiţiei şi separarea puterilor în stat. A fost un discurs ce avusese menirea de a ne prezenta un alt Crin An­tonescu, delimitat de Victor Ponta. Un discurs prin care îşi schimba atitudinea şi faţă de prerogativele preşedintelui, lăsând să se înţelea­gă că vrea la Co­troceni, dar nu în rol de păpuşă a PSD.

A fost un discurs care a intrat, însă, în coliziune frontală cu cel din trecutul lui ex­trem de recent. Să fi uitat ce a făcut din statul de drept, în vara lui 2012, împreună cu Victor Ponta, susţinuţi de Dan Voiculescu? Să fi uitat că, în toamna lui 2012, după ce DNA anunţase că Liviu Dragnea este urmărit penal în dosarul “Referen­dumul”, a trecut la intimidarea procurorilor şi, alături de Victor Ponta, sfida, solidarizându-se, prin autodenunţ, cu un urmărit penal? Să fi uitat că în decembrie 2012, se declara “deplin solidar” cu mi­niştrii Hellwig, Pop şi Silaghi, declaraţi incom­patibili de către ANI, şi la fel de solidar cu Dan Mi­halache, ex-secretarul general adjunct al Guver­nului, care l-a numit pe preşedintele ANI “jigodie frustrată”? Să fi uitat că în vara lui 2013, parlamen­tarii PNL, sub atenta-i privire, au gândit  şi votat, într-o sfidare a echilibrului puterilor în stat, un proiect de Constituţie care ar trebui să transforme Parlamentul în “for suprem”? Să fi uitat că, în toamna lui 2013, a consimţit ca, la discursul premierului chinez în Parlamentul României, să fie înlăturat drapelul U.E., într-un gest de sfidare făţişă la adresa partenerilor europeni? Să fi uitat de “mar­ţea neagră” din decembrie 2013? Şi e o listă de de­rapaje care nu are pretenţia de a fi exhaustivă…

Nu, nu a uitat. Dar e subjugat de disperarea de a ajunge la Cotroceni. Pentru a­cest vis, s-a lansat în con­stante derapaje de la democraţie, e capabil să-şi schimbe radical declaraţiile de la o zi la alta, e dis­pus să fie umilit cu promisiunea unei (iluzorii, se pare) posturi de om de paie la Cotroceni. Pentru că acesta este statutul prevăzut pentru preşedin­tele României în proiectul de Constituţie gândit şi votat de USL, pe care Puterea vrea să-l impună printr-un gră­bit re­ferendum, suprapus peste europarlamentare.

Să te întrebi pe ce linie va merge dacă, în toamnă, va ajunge preşedinte? Sau să te întrebi dacă va mai ajunge candidat? Există un mare “dacă” în ecuaţie, în ciuda noului tratat de pace – ce pare să fie parte din strategia PSD. Care nu are nevoie de scandal şi cu PNL înainte de europarlamentare. Care nu-şi asumă în faţa elec­toratului ruptura USL, aşteptând un moment de despărţire “amicală”, după europarlamentare. Care îl ademeneşte pe liderul PNL cu o invitaţie la un joc de imagine unilaterală – referendumul pentru Constituţie, cu un prag de 50% + 1 – în ale cărui şanse de izbândă nu crede, altfel nu s-ar fi dat de ceasul morţii să scadă pragul la referendum la 30%. Un joc echivalent cu îngenuncherea publică a d-lui Antonescu. E, totuşi, greu de crezut că PSD îi va tolera recenta lepădare, sfidările pe care i le-a adus în 2013 şi îl va susţine până în toamnă.

De altfel, nu e sigur nici că dl Antonescu va fi susţinut de PNL. Nemulţumirile în partid sunt mari la adresa sa, după ce a obligat partidul la mari compromisuri. Să convieţuiască cu balastul comunist şi cu vexaţi turnători dovediţi ai fostei Securităţi – şi să mai şi spună public că îi este bine. Să calce în picioare separaţia puterilor în stat. Să îşi ia angajamentul că va pune umărul la desfiinţarea unor instituţii democratice ale sta­tului: CCR, DNA, ANI. Să saboteze democra­ţia. Să fie parte la ironia grobiană la adresa unor repre­zentanţi ai Cancelariilor occidentale. Să accepte, iată, un rol de preşedinte de paie, pe care chiar dl Antonescu îl dezavuase public cu câteva zile înainte, atunci când se autodeclarase, pentru 48 de ore, apărătorul statului de drept. Nu e sigur că liberalii vor accepta alinierea în continuare în spatele lui Crin Antonescu. Dacă nu vor continua aceeaşi politică „Jos Băsescu!“, dar sub o altă baghetă, în contextul în care s-ar lipi de PDL. Circulă demult zvonuri potrivit cărora aripa nemulţumiţilor liberali ia în calcul detronarea d-lui Antonescu, după europarlamentare, şi prezentarea drept candidat pentru Cotroceni a lui Călin Popescu Tăriceanu.

Aş spune că e prea târziu şi pentru o schimbare de discurs din partea d-lui Anto­nescu, şi pentru un pariu că el va fi candidatul USL la prezidenţiale.