Senatorul P.N.L. Sorin Roşca Stănescu vrea ca şedinţa de plen de miercurea viitoare să fie consacrată dezbaterii unei propuneri făcute de preşedintele P.N.L., Crin Antonescu, vizând independenţa Justiţiei. Pentru că, spune el, trebuie văzut care sunt limitele separării puterilor în stat şi unde aceste puteri trebuie “să se controleze reciproc şi unde trebuie să se lase în pace reciproc”.
Prima reacţie, după ce îl auzi pe Crin Antonescu pledând pentru independenţa Justiţiei, este să te întrebi, retoric, dacă o fi uitat ce a făcut din statul de drept, în vara lui 2012, împreună cu Victor Ponta şi alte vârfuri din U.S.L., susţinuţi de Dan Voiculescu? Dacă o fi uitat că au călcat în picioare Constituţie şi legi, fără reţinere şi fără jenă? A doua reacţie este să te întrebi care e rolul acestei discuţii, acum? În condiţiile în care principiul separaţiei puterilor în stat ţine de legea fundamentală, căreia nu i se pot aduce modificări într-o şedinţă de plen din Parlament. Din fericire.
Cine ar trebui – în viziunea lui Crin Antonescu, a lui Sorin Roşca Stănescu, a U.S.L. în general – să lase în pace pe cine am aflat deja din proiectul de Constituţie pe care l-au gândit şi l-au votat în vară. Justiţia să lase în pace Parlamentul, pe care actuala majoritate îl vrea “for suprem”. Pentru ei nu contează că orice stat democratic se bazează pe principiul limitărilor şi echilibrelor (”checks and balances”), pe o departajare între Puteri care să nu excludă, însă, cooperarea între ele. Nu contează că, în momentul în care, prin arhitectura constituţională, una dintre Puteri este pusă deasupra altora, vorbim despre o abolire de jure a acestui principiu, despre distrugerea filonului democratic al Statului, deci despre punerea bazelor unui regim autoritar. Aşa că, în proiectul noii Constituţii, Legislativului îi sunt conferite drepturi absolute în raport cu celelalte Puteri. „Organul reprezentativ al poporului român, forul suprem (sublinierea mea – n.a.) de dezbatere şi decizie al naţiunii şi unica autoritate legiuitoare a ţării” – aşa sună definiţia rolului pe care P.N.L. îl vrea pentru Parlament. Definiţie la care majoritatea parlamentară a subscris. Acel „suprem” anunţă că va deschide calea unui Parlament autoplasat mai presus de celelalte Puteri, mai presus de Constituţie. Un Parlament care să aibă ultimul cuvânt. Indiferent de enormitatea sau ilegalitatea căreia îi va conferi titlu de lege.
Un alt amendament care duce în aceeaşi zonă, şi tot al P.N.L., adoptat şi el de majoritate, stipulează că „orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare, în urma invitaţiei scrise primite din partea acesteia, cu respectarea principiului separaţiei puterilor în stat”. Cu menţiunea că activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare. Totuşi, cum se poate “traduce” logic acest aliniat? Nu cumva prin faptul că parlamentarii, erijându-se în reprezentanţi ai diverselor instituţii ale statului, vor putea cere oricui justificări pentru activitatea desfăşurată, adică inclusiv poliţiştilor sau magistraţilor care vor avea în lucru un dosar care să-i vizeze sau care să le vizeze vreun prieten, vreun sponsor? Iar dacă aceasta nu se numeşte călcare în picioare a principiului separaţiei puterilor în stat, cum s-o putea numi?
Şi tot pentru un plus de putere, s-a recurs la o ciuntire a atribuţiilor actuale ale preşedintelui ţării. Dacă acum urmărirea penală a membrilor Guvernului, pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei, poate fi cerută de Camera Deputaţilor, de Senat sau de Preşedinte, U.D.M.R. doreşte, iar majoritatea parlamentară subscrie, ca viitoarea Constituţie să-i ia şefului statului acest drept, pentru a i-l lăsa “exclusiv” Parlamentului, care poate cere acest lucru într-o şedinţă comună a celor două Camere. În plus, noua Constituţie ar urma să oblige primul-ministru să trimită în Parlament o “cerere motivată de suspendare din funcţie” a miniştrilor vizaţi.
Aş putea paria că pe aici pe undeva va “bate” discursul din plenul viitor, despre independenţa Justiţiei.
Ultimele comentarii