Deşi a primit suficiente reclamaţii de la timişoreni, Primăria Timişoara continuă să opteze pentru toaletele ecologice amplasate pe spaţiul public, ca rezolvare a lipsei toaletelor publice, dispărute treptat din peisaj. Acum, devizul de plată pentru toalete va creşte, odată cu suplimentarea contractului cu toalete, care vor „împrospăta” aerul pe porţiunile reabilitate de pe malul Begăi.

O soluţie neinspirată

Timişoara nu este singurul oraş mare care optează pentru soluţia toaletelor mobile amplasate pe domeniul public, pentru a rezolva lipsa toaletelor publice clasice, în special în zona centrală.

Totuşi, toaletele de acest tip din oraşele europene sunt mai mari, închise ermetic, au, de obicei, un acces pe bază de monede şi sunt foarte bine igienizate şi dotate, având inclusiv apă curentă diontr-un rezervor propriu. Cu totul altfel stau lucrurile cu cutiile de plastic poziţionate în Timişoara, în locuri în care, mai ales pe timp de vară, lipsa unor igienzări dese duce la o mulţime de reclamaţii şi sesozări la Primărie.

Totuşi, Municipalitatea timişoreană pare să rămână fidelă acestei soluţii. Pentru că pe 26 iunie expiră vechiul contract, intenţionează să-l reînnoiască, prin proceduri de achiziţie publică, cu majorarea contractului, cauzată de poziţionarea unor astfel de toalete de-a lungul pistelor de  biciclişti de pe malurile Begăi, ceea ce înseamnă că, dacă nu vor fi igienizate des, conceptul de ieşire la aer curat, s-ar putea schimba în zonă…

Nu mai puţin de 28 de astfel de toalete vrea să amplaseze Primăria, pe o parte şi pe alta a malurilor Begăi, iar caietul de sarcini specifică faptul că „pentru asigurarea condiţiilor zilnice de igienă a toaletelor ecologice situate  de-a lungul pistelor de biciclişti, din cadrul programului Reabilitarea infrastructurii publice urbane a malurilor Canalului Bega, întreţinerea şi curăţarea acestora se va face o dată pe săptămână, iar în perioadele  cu  temperaturi ridicate, de maxim trei ori pe săptămână.” Or, din experienţa trecută, igienizarea o dată la o săptămână, chiar dacă presupune, conform aceluiaşi caiet de sarcini, inclusiv parfumarea pereţilor, va face ca, după două – trei zile de la ultima igienizare, aerul din preajma respectivelor tolate să fie irespirabil.

O dovadă în acest sens e şi mulţimea de plângeri adresate Primăriei de către cetăţeni sau chiar asociaţii de locatari deranjate de amplasarea acestor toaletele în preajma imobilelor lor, şi igienizarea care, în unele locuri şi perioade, a lăsat de dorit.

„Au mai existat nemulţumiri ale unor cetăţeni legate de amplasarea, dar mai ales, de igienizarea acestor toalete, care pe timp de vară ar trebui să se facă o dată pe zi, sau chiar de două ori pe zi. Probabil că s-a apelat la această soluţie şi pentru că toaletele publice s-au închis pe rând, sau s-au «privatizat», transformându-se în altceva”, spune preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Locatari, Petru Olariu.

Foarte puţine toalete fixe

În momentul de faţă, în Timişoara sunt doar 11 wc-uri publice administrate de Primărie: în Piaţa Unirii, în Piaţa Traian, Parcul Botanic,  Piaţa Ţepeş Vodă, Parcul Central, strada Ciprian Porumbescu, strada Iuliu Maniu, Parcul Uzinei, Parcul Carmen Sylva, Parcul Copiilor  şi Parcul Rozelor. În 2010 activitatea de curăţenie a wc-urilor publice din Timişoara a fost delegată către Administrarea Domeniului Public SA, care acum a ajuns în subordinea societăţii Drumuri Municipale.

Compartimentul Spaţii Utilitare al Primăriei susţine că se ocupă de aprovizionarea cu materialele de curăţenie şi igienizare şi că informează Serviciul Tehnic despre defecţiunile apărute, în vederea remedierii acestora.  11 toalete publice la un municipiu de 300.000 de locuitori reprezintă foarte puţin, şi unele sunt deschise după un orar cel puţin interesant. În aceste condiţii, timişorenii sau turiştii aflaţi sub presiune se îndreaptă către toaletele magazinelor, ale instituţiilor publice sau private. Când acestea sunt închise sunt alese tufele ori zidurile din oraş.