Distrus de furia comuniştilor şi transformat, succesiv, în Gospodărie Agricolă de Stat, cămin de bătrâni şi orfelinat, Castelul Banloc aşteaptă încă să i se mai ofere o şansă. Salvarea mai e posibilă doar dacă României îi va fi aprobată finanţarea, din fonduri UE, a unor astfel de proiecte de patrimoniu.

Speranţe

Un castel care, până în 1947, îi slujea drept loc de odihnă principesei Elisabeta a Greciei, sora Regelui Carol al II-lea, ajuns într-o stare avansată de deterioare, aşteaptă de ani buni o şansă. Care, însă, a întârziat să apară.

Pentru Castelul Banloc, una din puţinele posibilităţi de a-şi redobândi aspectul de odinioară ar putea fi accesarea de fonduri europene, este de părere primarul comunei Banloc, Cornel Toţa. Chestionat asupra perspectivelor pe care le-ar putea avea castelul, primarul spune că nu autorităţile locale se ocupă de această problemă, că, din 2008, aceasta fiind concesionat de Mitropolia Banatului. „A fost aici, nu demult, noul mitropolit, ÎPS Ioan. S-a făcut, ca să zic aşa, un inventar, o trecere în revistă a situaţiei actuale. Şi a zis că o să se ocupe”, spune Cornel Toţa. Adăugând că situaţia de până în acest moment a fost destul de dificilă, întrucât nu s-au putut obţine fondurile necesare pentru reabilitare. Primarul este, însă, ceva mai optimist cu privire la modul în care vor evolua lucrurile. Pentru că „din septembrie am înţeles că or să se primească bani pentru monumente”. Şi, mai spune Cornel Toţa, investiţia care ar trebui făcută este de ordinul milioanelor de euro, sumă de care, din resurse proprii, nici reprezentanţii Mitropoliei Banatului şi nici cei ai autorităţilor publice locale nu au cum să dispună. Primăria va investi, însă, fonduri de la bugetul local în amenajarea celor aproape două hectare din parcul fostului Domeniu Banloc, care acum îi aparţin.

Parcul, care a fost declarat rezervaţie, este populat cu arbori şi arbuşti ce aparţin unor specii rare. Acestea sunt parte din cele aproape 100 de exemplare de odinioară, printre arborii de esenţă locală şi exotică din parc numărându-se chiar şi o specie ocrotită, şi anume pinul de Banat.

Parte din domeniu, retrocedat Prinţului Paul

În ceea ce priveşte situaţia la zi a revendicărilor ce au vizat castelul şi părţi consistente din fostul Domeniu Banloc, Cornel Toţa afirmă că prinţul Paul de România (Paul Lambrino – n.r.) a obţinut, la capătul unor procese care au durat mulţi ani, 50 de hectare de teren arabil, în posesia cărora ar urma să intre, şi 214 hectare de pădure. „Nu a obţinut, însă, castelul, deşi l-a solicitat. Şi nu a obţinut nici orezăria şi pescăria pe care le ceruse”, adaugă primarul.

Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural: „Până acum, Comisia Europeană nu a aprobat finanţarea”

Am solicitat informaţii referitoare la posibilitatea de a fi obţinute fonduri pentru reabilitarea Castelului Banloc şi de la directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural Naţional Timiş Sorin Predescu. Acesta spune că vechiul castel se află pe lista monumentelor de clasă A şi că instituţia pe care o conduce a înaintat deja un proiect vizând reabilitarea acestui obiectiv şi a altor zece, către Institutul Naţional al Patrimoniului, organism aflat în subordinea Ministerului Culturii.

„Nu am primit încă niciun comunicat oficial legat de acest obiectiv. Reprezentanţii INP se duc la obiectiv, propunerile sunt analizate şi, în momentul în care se ia o decizie, abia atunci aceasta ni se comunică nouă”, declară Sorin Predescu.

Potrivit informaţiilor oferite de acesta, pentru exerciţiul financiar 2007 – 2013, care urmează să se încheie în 31 decembrie 2015, România nu a primit bani pentru partea de patrimoniu arhitectural:„Nu s-au primit bani, pentru că nu au fost solicitaţi, aşa că tot ceea ce s-a reuşit în acest domeniu s-a făcut pe proiecte de reabilitări reţele sau de pavări. Pentru actualul exerciţiu financiar, 2014 – 2020, România a cerut, şi sperăm să primim bani, de la UE, pentru partea de patrimoniu. A fost solicitată linie de finanţare, dar până în acest moment, din câte ştiu, Comisia Europeană nu a aprobat această linie directoare a noastră”.

Am căutat să obţinem informaţii şi de la reprezentanţii Mitropoliei Banatului cu privire la demersurile întreprinse după preluarea, în concesiune, a Castelului Banloc şi despre preparativele pentru eventuala accesare, în perspectivă, a unor fonduri europene. Până la momentul închiderii ediţiei, reprezentantul Departamentului Patrimoniu din cadrul Mitropoliei Banatului, consilierul Timotei Anişorac, nu a putut fi contactat pentru a oferi răspunsuri la întrebările noastre.

Un trecut amprentat de pecetea nefastă a regimului comunist

Construit de către contele Lázár Karátsonyi, în jurul anului 1793, pe temeliile unei vechi clădiri ridicate, se pare, în 1759, Castelul Banloc, împreună cu parcul care îl înconjoară, a fost vândut, în 1935, de un descendent al familiei Karátsonyi, contele Imre Keglevich-Karátsonyi, pentru ca acesta să îşi poată stinge nişte datorii.

Astfel, castelul a ajuns în proprietatea principesei Elisabeta a Greciei, sora regelui Carol al II-lea, care s-a ocupat de renovarea întregului complex, conferindu-i amprenta personalităţii sale şi a sensibilităţii sale estetice. O parte dintre decoraţiunile originale ale castelului, însă, au impresionat-o pe noua sa proprietară într-o asemenea măsură, încât acestea au slujit apoi, se pare, drept sursă de inspiraţie pentru realizarea Palatului Elisabeta din Bucureşti.

Evocând aspectul castelului şi impresionantul domeniu care îl înconjura, într-un articol publicat în presa vremii, în august 1939, părintele Ioan B. Mureşianu menţiona faptul că o parte din frumuseţea Banlocului era dată de parcul său, populat cu numeroase specii de plante rare, aduse, unele dintre ele, tocmai din America, şi de castelul despre care, mai scria acesta, avea zidurile realizate într-o linie gotică îndulcită, cu vârf de săgeată ascuţită.

„La răscrucea aleilor veghează statui şi inscripţii lapidare romane, dăltuite în primele decenii după cucerirea Daciei, luate de la Sarmisegetuza, după cât mă lămureşte un studiu german de paleografie. Printre liniile de brazi, stă legat în cercuri şi cu rănile cimentate, unul din cei 100 de acaţi, aduşi din America sub Maria Thereza(1740 – 1780). Castelul îşi ridică zidurile cu linie gotică îndulcită, cu vârful de săgeată ascuţită, în faţa parcului. A fost zidit pe temelii bătrâne, în 1783. […] Sunt adăpostite aici o sumedenie de antichităţi, tablouri rococo, preţioase picturi în miniatură, sculpturi în marmoră, executate de celebri sculptori italieni şi o frumoasă colecţie de arme. O curiozitate deosebită o prezintă colecţia de caricaturi, mumia adusă din Egipt şi un arc de care se leagă o întreagă poveste…" , este citat, preluându-se o consemnare din 7 august 1939, din ziarul „Dacia”, părintele Ioan B. Mureşianu.

În arhive sunt citate, de asemenea, mărturii ale vârstnicilor din comună, care vorbeau despre existenţa, pe domeniul castelului, a impunătoarei Porţi Andrássy, situată la capătul unei alei lungi de aproape 500 de metri, străjuită de pini. Poarta ar fi fost numită astfel după numele Carolinei Andrássy, soţia contelui Eugen (Jenõ) Karátsonyi, nume pe care localnicii l-au adaptat, denumind drumul care ducea înspre poartă „Drumul Andraşului”.

Drama Castelului Banloc a început o dată cu instalarea, în România, a regimului comunist. Atunci, principesa Elisabeta a fost silită să renunţe la proprietatea sa, fiind transportată, în august 1947, la Bucureşti, cu o garnitură de tren formată din câteva vagoane. Imediat după alungarea Elisabetei, angajaţii domeniului au fost alungaţi şi ei, iar parcul a fost vandalizat, în vreme ce încăperile castelului, mai cu seamă arhiva şi biblioteca, au fost arse.

Potrivit unor mărturii ale ultimului administrator al domeniului, inginerul Petru Botiş, consemnate pe pagina de internet Banaterra, rezultă că, la doar câteva zile după alungarea principesei Elisabeta de la Castelul Banloc, aici ar fi avut loc întâlniri de taină ale unor lideri comunişti din România, Bulgaria, Uniunea Sovietică şi Iugoslavia.

Ceea ce e cert este că, după preluarea castelului de către reprezentanţii regimului comunist nou instalat, acesta a devenit, pe rând, sediu al Gospodăriei Agricole de Stat (1950 – 1956), apoi sediu al Ocolului Silvic (1956 – 1958), pentru ca, ulterior, el să găzduiască o casă de bătrâni (1958 – 1964) şi, apoi, un orfelinat (1966 – 1983). În urma unui schimb imobiliar între Inspectoratul Şcolar şi Leagănul de copii, castelul a devenit apoi sediu al şcolii cu clasele I – X din localitate.

Potrivit unor surse locale neoficiale, în anii '90 ar mai fi putut fi văzut, în cabinetul directoarei şcolii din Banloc, un candelabru somptuos, din fostul Salon Verde al castelului, în vreme ce, potrivit aceloraşi mărturii, o teracotă construită în stil Rococo ar fi rezistat trecerii timpului, până la cutremurul din 12 iulie 1991.

Parcul ce înconjura castelul adăpostea numeroase statui reprezentând madone, dar şi un ansamblu alcătuit din cinci coloane unite între ele prin arcade frânte, formând, astfel, un pavilion-belvedere, care purta numele de Glorieta şi care era numit de localnici drept „Cinci-picioare”.

Potrivit mărturiilor în imagini, vechea clădire a fost construită în stil Renaissance, iar pe faţada sudică imobilul avea plasat, drept unic ornament, un blazon realizat din piatră al familiei Karátsonyi. Acesta a fost păstrat, de altfel, şi după ce castelul a devenit proprietatea principesei Elisabeta. Acelaşi blazon era intarsiat, de altfel, şi în zidul clădirii morii de orez de la Topolea, situată tot pe Domeniul Banloc, unde a fost, de asemenea, păstrat după preluarea proprietăţilor de către principesa Elisabeta, fiind dat jos şi aruncat, cel mai probabil, în sifonul morii, după anul 1948, este consemnat pe o pagină de Facebook intitulată Castelul din Banloc, care reuneşte o serie de imagini grăitoare şi de alte mărturii ale trecutului. Potrivit aceleiaşi surse, în proximitatea morii de orez, exista şi cea mai veche orezărie din ţară, care fusese amenajată pe malurile Bârzavei, încă din anii 1805 – 1806, de către familiile Dercin, Bolay, Limon şi Arisz. Orezăria a fost, ulterior, extinsă, în vremea conţilor Karátsonyi.

În ceea ce priveşte faţada dinspre nord a Castelului Banloc, aceasta ar fi reunit elemente de decoraţiune realizate în diferite stiluri, de la ferestre de pod de formă barocă, până la elemente de feronerie de secol XVIII, printre care o seamă de lampadare, realizate din fier forjat, amplasate în fiecare dintre colţurile curţii interioare, pe care era menţionat şi anul realizării lor, 1793.