Clădirea celei mai moderne tipografii româneşti antedecembriste,  Întreprinderea Poligrafică Banat, situată la zece minute de mers pe jos de centrul oraşului, a ajuns o ruină, plină de bălării, şi un loc de adunare pentru boschetari.

Camioane de “Piticot” şi “Nu te supăra frate”

Oricărui trecător care vede ruinele pline de bălării şi graffiti aflate la începutul Căii Aradului, la doi paşi de Iulius Mall şi la zece minute de mers pe jos de centrul Timişoarei, i-ar fi greu să creadă că în urmă cu 30 de ani aici funcţiona una dintre cele mai moderne şi productive tipografii antedecembriste.

Întreprinderea Poligrafică Banat, devenită după Revoluţie Helicon, a fost una dintre cele opt fabrici mari producătoare din industria jucăriilor, de dinainte de 1989. “Decreţeii” care au crescut cu jocuri de masă celebre şi foarte populare la acea vreme – „Piticot", „Nu te supăra frate”, “Păcălici”, “Animale din continente”, “Dacii şi romanii” – poate îşi mai amintesc că toate acestea purtau sigla Întreprinderii Poligrafice Banat. Pe lângă reviste, cărţi şcolare, ziare şi etichete în special pentru industria alimentară, o mare parte din producţia Întreprinderii Poligrafice Banat era centrată pe aceste jocuri de masă, pentru a căror producţie era nevoie de utilaje performante pentru acea vreme.

La mijlocul anilor `80, în urma unei investiţii masive făcute de autorităţile comuniste, Întreprinderea Poligrafică Banat a devenit ceea ce spun foştii sindicalişti că era un vârf de lance în industria tipografică.

Între 1960 şi 1989, anii de glorie ai întreprinderii, aici munceau peste 1.000 de angajaţi, dintre care 200 numai la secţia de tipărire a jucăriilor. Dacă în 1965 aici se tipăreau un milion de jocuri de masă pe an, în 1989, pe poarta fabricii ieşeau şapte milioane de jocuri, din care jumătate ajungeau la export, în Uniunea Sovietică.

Culmea e că aceste jocuri sunt căutate azi, în vremea tabletelor şi a jocurilor video 3D, de către părinţi care sunt dispuşi să dea sume mari unor colecţionari pentru a dărui copilului lor un joc “ca pe vremuri”.

Tocmai de aceea, spun foşti reprezentanţi ai Întreprinderii Poligrafice Banat, unitatea ar fi putut rezista şi azi ca una profitabilă, cu un minim ajutor de la stat.

În jos, pe panta privatizării

După 1990, odată cu mania privatizării cu orice preţ, decăderea fostei întreprinderi a fost lină, dar constantă.

Fabrica a fost privatizată, iar pachetul majoritar de acţiuni a fost preluat de un grup olandez înfiinţat în 1990 prin cumpărarea mai multor tipografii si firme de ambalare din lume.

Conform unor sindicalişti din fosta întreprindere, la privatizarea MEBO, pe cupoane, s-au vândut aproximativ 40% din acţiuni pe un preţ incredibil – aproximativ 60.000 de dolari, adică atât cât costă acum un apartament cu două camere într-un bloc comunist.

Ulterior, nu s-au mai făcut investiţii majore, foştii parteneri ai fabricii, din alte state din ex-blocul comunist au început să importe jocuri din alte ţări, iar Întreprinderea Poligrafica Banat a ajuns în pragul falimentului.

Decăderea unui alt segment de perspectivă din Timiş, cel al conservelor de legume şi fructe, reprezentat de întreprinderea Fructus, a făcut ca un alt sector important de producţie al Întreprinderii Poligrafice Banat, cel al tipăririi de etichete pentru conserve, să fie “îngropat”.

“Din punctul meu de vedere, cu un proces de restructurare şi retehnologizare, întreprinderea putea fi şi azi profitabilă, doar prin menţinerea fostelor contracte. În 1987 s-a făcut o retehnologizare masivă, Întreprinderea Poligrafică Banat fiind atunci una dintre cele mai moderne unităţi de acest tip din România”, îşi aminteşte Ioan Laslău, fost director al Întreprinderii Poligrafice Banat. Şi chiar dacă în întreprindere încă mai existau utilaje bune şi extrem de scumpe, ele au ajuns la fier vechi.

Un proiect imobiliar în aşteptare de ani buni

După închidere şi o perioadă de conservare, care a însemnat de fapt ruină şi bălării, fosta fabrică, terenul şi ce a mai rămas din clădiri au fost cumpărate de un investitor imobiliar şi revândute pentru ceea ce se dorea a fi un nou complex de retail şi spaţii de birouri. Deşi se discută despre acest proiect de prin anul 2007, paşi concreţi pentru realizarea investiţiei nu au mai fost făcuţi, în zonă accentuându-se degradarea. 

La vremea tranzacţiei, agenţii imobiliari au dezvăluit că suma oferită pentru cumpărarea celor 24.000 de metri pătraţi a fost una de ordinul milioanelor de euro, vânzarea fiind considerată una dintre cele mai mari tranzacţii imobiliare din Timişoara post-revoluţionară.

Intenţia declarată a fost ca pe locul vechii tipografii să ridice o clădire cu 14 etaje, care să adăpostească birouri şi locuinţe rezidenţiale, însă din cauza crizei economice investiţia a fost pusă pe pauză, deşi se estimează că terenul fostei tipografii Helicon valorează între 300 şi 500 de euro metrul pătrat. Între timp, clădirile au devenit “cartier general” pentru boschetari, în 2012 fiind ridicate de aici la o singură razie câteva zeci de persoane, între care şi un sugar.

Prin 2013 conducerea Primăriei Timişoara spunea că va face “inventarul dezastrului” de la fosta poligrafie, cu ajutorul unei drone. “Proprietarul este din Bucureşti, a fost notificat și vom trece la amenzi zilnice”, spunea pe atunci viceprimarul social-democrat Traian Stoia, aflat într-o perioadă a marilor proiecte şi “promisiunilor războinice”, în care amintea că există, de câțiva ani, o hotărâre de consiliu local care permite administrației locale să amendeze proprietarii de imobile cu 2.500 de lei pe zi, dacă nu-și întrețin clădirile, iar hotărârea, care nu se referă doar la monumentele istorice, nu a fost însă pusă în aplicare niciodată. Până la urmă, declaraţiile au fost uitate, deşi situaţia legată de clădirile şi terenul respectiv nu s-a schimbat într-un mod vizibil.

Anul trecut a fost depusă şi aprobată documentaţia pentru realizarea investiţiei complexului Park Plaza. Pe acest teren de aproape 23.000 de metri pătraţi se doreşte să se ridice şi una dintre cele mai înalte clădiri de locuit şi de birouri din Timişoara, cu peste 17 etaje, conform planului depus la Primăria Timişoara. Imobilul ar urma să aibă şi două nivele în subteran, pentru parcare. În proiect mai există construcţia unor clădiri de zece etaje şi amenajarea unui parc.

Nu este neglijabil în acest context faptul că în acest an Agenţia pentru Protecţia Mediului a fost de acord ca planul urbanistic zonal pentru această investiţie să fie adoptat fără aviz de mediu, motivând că “zona studiată în cadrul planului menţionat nu intră sub incidenţa articolului privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare” şi că, “luând în considerare criteriile pentru determinarea efectelor semnificative potenţiale asupra mediului, planul nu ridică probleme din punct de vedere al protecţiei mediului şi nu prezintă efecte probabile asupra zonei din vecinătatea amplasamentului studiat.” Or, ţinând cont de starea în care au fost ani de zile clădirile din zonă, precum şi de amplasamentul şi amploarea investiţiei, probabil că se impunea un plus de prudenţă şi circumspecţie din partea principalei autorităţi de mediu locale.

Rămâne de văzut cum se va concretiza noua investiţie, care, în planşele tehnice cel puţin, arată foarte bine, şi cum se va încadra în zonă cu proiectul similar demarat de Iulius Mall. Cum despre fosta poligrafie nu se mai poate vorbi decât la timpul trecut, clădirile urmând a fi probabil demolate şi utilajele fiind valorificate de mult timp la fier vechi, rămâne speranţa că în locul acesteia va apărea o investiţie utilă pentru timişoreni şi care va face ca actualul aspect al zonei să rămână doar o amintire urâtă.

BOGDAN PITICARIU

Timpolis, stiri Timisoara, helicon, stoia, primarie, intreprindere poligrafica banat, joc copii piticot, nu te supara frate