Intrarea în vigoare a Noilor Coduri Penale a adus cu sine o serie de controverse şi temeri, inclusiv faptul că, aplicate la mijlocul anului judiciar, vor crea haos. Magistraţii Curţii de Apel Timişoara spun că nu s-au lovit de sincope în activitatea curentă. Pentru a ajuta presa şi, implicit, opinia publică să înţeleagă raţiunea şi concepţia noii legislaţii penale, au organizat, împreună cu Asociaţia Videovest, o masă rotundă cu tema “Provocările Noilor Coduri Penale”, punând faţă în faţă staff-ul acestei instanţe cu reprezentanţi ai presei din Timişoara.

Judecători şi ziarişti faţă în faţă

Această întâlnire între magistraţi – la care au fost prezenţi Lidia Barac, preşedintele Curţii de Apel Timişoara, Camelia Lucaciuc, vicepreşedinte al acestei instanţe, Constantin Costea, preşedintele Secţiei Penale a Curţii de Apel, Lucian Lăpădat, preşedinte al Secţiei I Civilă, Ioan Jivan, preşedintele Secţiei Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Marian Bratiş, preşedintele Secţiei a II-a Civilă, Răzvan Pătru, preşedintele Secţiei Contencios-Administrativ şi Fiscal, Cristian Pup, purtătorul de cuvânt al instituţiei, şi judecătorii Laura Bogdan, Gheorghe Bugarsky, Flavia Florenţa, Flavius Ionescu, Codrina Martin, Anca Nacu, Florentin Pârvu, Ioan Popescu şi Dana Vişoiu – şi jurnalişti, moderată de preşedintele Curţii, Lidia Barac, şi de jurnalista Brînduşa Armanca, de la TVR Timişoara, a avut în vedere, spun organizatorii, transmiterea de informaţii în vederea înţelegerii raţiunii şi a concepţiei noii legislaţii penale, înţelegerea provocărilor la care sunt supuşi magistraţii, în prezenţa noii legislaţii penale, asigurarea unui suport mediatic favorabil în tratarea în presă a cazurilor judiciare şi, nu în ultimul rând creşterea gradului de încredere a populaţiei în Justiţie.

“Este mai blând Codul Penal?” Magistraţi: “Nu”

Oficialii Curţii de Apel Timişoara susţin că, la întrebarea “Este mai blând Codul Penal?”, necunoscătorii şi nespecialiştii înclină să răspundă afirmativ. Dar că, din punctul de vedere al specialistului, al juristului, răspunsul este un categoric “nu”.

Pedepsele

Pedepsele principale pevăzute de Noul Cod Penal sunt detenţia pe viaţă (care are o durată nedeterminată), închisoarea (care poate oscila între 15 zile şi 30 de ani) şi amenda (introdusă în sistemul zilelor-amendă, pedeapsa fiind cuprinsă între 30 şi 400 de zile a câte 10 până la 500 de lei ziua). Dacă nu se plăteşte amenda, aceasta se înlocuieşte cu închisoarea (pentru rea-credinţă) sau cu muncă în folosul comunităţii (pentru imposibilitate de plată). În cazul unor infracţiuni comise pentru obţinerea unui folos material, judecătorul poate aplica, pe lângă pedeapsa închisorii şi pe cea a amenzii.

Condamnarea poate veni sub forma pedeapsei închisorii cu executare în penitenciar sau a închisorii cu suspendare sub supraveghere, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult trei ani. În acest ultim caz, termenul de încercare este cuprins între doi şi patru ani, supravegherea revenindu-i serviciului de probaţiune. Tot în acest caz, nu mai operează reabilitarea de drept, la sfârşitul termenului de încercare, şi, în plus, acest tip de pedeapsă implică şi prestarea unei munci neremunerate, în folosul comunităţii. Tot în caz de condamnare, judecătorul poate renunţa la aplicarea pedepsei pentru infracţiunile sancţionate de lege cu maximum cinci ani închisoare (caz în care aplică un avertisment) sau poate să amâne aplicarea pedepsei dacă a stabilit o pedeapsă de maximum doi ani închisoare pentru o infracţiune sancţionată de lege cu închisoarea de cel mult şapte ani (situaţie în care judecătorul acordă un termen de supraveghere de doi ani în care condamnatul trebuie să îndeplinească anumite obligaţii).

Circumstanţele atenuante

Potrivit Noului Cod Penal, reţinerea circumstanţelor atenuante duce la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, iar în cazul celor agravante se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, cu posibilitatea unui spor de doi ani peste acest maxim. În plus, cel care, până la primul termen de judecată, repară integral prejudiciul cauzat beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Pluralitatea de infracţiun

O noutate este că pluralitatea de infracţiuni se sancţionează mai aspru. Astfel, dacă sunt comise mai multe infracţiuni în concurs, pedeapsa rezultantă e stabilită potrivit sistemului de cumul juridic, dar cu un spor obligatoriu şi fix. De exemplu, spun magistraţii de la Curtea de Apel Timişoara, pentru pedepse cu închisoarea, judecătorul aplică pedeapsa cea mai grea şi un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, iar pentru o pedeapsă cu închisoarea şi una cu amenda, se aplică amândouă

În cazul recidiviştilor (potrivit Noului Cod Penal, primul termen al recidivei urcă de la şare luni la un an închisoare), dacă noua infracţiune este comisă după pronunţarea condamnării, la noua pedeapsă se aplică restul neexecutat din pedeapsa anterioară, iar dacă noua infracţiune este comisă după executarea pedepsei, limitele pedepsei pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.

Şi în cazul infracţiunilor continuate şi al celor complexe, intervin modificări. Aici, pedeapsa poate urca până la maximul special, la care se poate adaugă un spor de tre ani. “Infracţiunea continuată a fost regândită, fapta nemaiputând fi calificată ca atare, decât dacă este îndreptată împotriva aceleiaşi persoane vătămate”, afirmă magistraţii de la Curtea de Apel Timişoara.

Liberarea condiţionată

Cel care îşi ispăşeşte pedeapsa în penitenciar poate fi liberat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dar numai dacă şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile civile. În cazul în care a fost condamnat la închisoare pe viaţă, trebuie să-şi fi ispăşit minimum 20 de ani. Pentru condamnări mai mari de zece ani, obliatoriu trebuie să fi ispăşit treisferturi din pedeapsă. Şi doiă treimi din pedeapsă, în cazul în care codamnarea prevede închisoarea de până în zece ani. Dacă perioada rămasă de executat este de minimum doi ani, cel liberat are de executat anumite măsuri de supraveghere şi obligaţii.

Pedepse complementare

Noul Cod Penal menţine pedepsele complementare, adică interzicerea unor drepturi pe o perioadă cuprinsă între unu şi cinci ani, indiferent de cuantumul pedepsei închisorii sau al amenzii (aici putând intra dreptul de a fi ales, de a alege, de a avea drepturi părinteşti, de a purta arme, de a ocupa o funcţie, de a conduce un vehicul, de a se afla în anumite localităţi sau locuri publice, de a comunica sau de a se apropia de victimă) ori degradarea militară şi publicarea hotărârii de condamnare (într-un cotidian local sau central, pe cheltuiala condamnatului). Acestea se vor executa în cazul pedepsei cu închisoarea în penitenciar, după executarea acesteia, iar în cazul amenzii sau asl pedepsei cu suspendarea, sub supraveghere imediată după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Cauzele care înlătură răspunderea penală

Termenul de prescripţie penală pentru pedepsele cu închisoarea între 15 şi 20 ani se reduce la zece ani. Pentru infracţiunile contra libertăţii şi integrităţii sexuale faţă de un minor, termenul curge de la data majoratului acestuia. Unele infracţiuni sunt urmăribile la plângerea prealabilă a victimei (aceasta îşi poate retrage plângerea oricând, iar în caz de deces a victimei până la formularea plângerii, procurorul poate declanşa procedura din oficiu). De asemenea, alte infracţiuni sunt urmăribile din oficiu, dar victima şi autorul se pot împăca, până la citirea rechizitoriului în instanţă.

Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei

Potrivit Noului Cod Penal, graţierea nu mai are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. Termenele de prescripţie a executării pedepsei au rămas, însă, aceleaşi.

Reabilitarea

Pentru orice condamnare la pedeapsa amenzii ori a închisorii

până la doi ani sau a închisorii cu suspendare sub supraveghere se aplică reabilitarea de drept. Aceasta, însă, în cazul în care, în decurs de trei ani, condamnatul nu a mai comis o nouă infracţiune. Pentru celelalte condamnări, reabilitarea trebuie solicitată unui judecător.

Naechitarea amenzii penale, exclusă de Noul Cod

Scopul noilor pedepse penale, afirmă Lidia Barac, este să asigure  eficienţa sancţiunii, stimulând asigurarea scopului pedepsei (care poate fi reeducarea, asigurarea unei prevenţii generale şi speciale, ocrotirea victimelor sau restaurarea valorilor sociale încălcate, inclusiv din perspectiva acoperirii prejudiciilor).

Noul Cod Penal exclude posibilitatea neachitării amenzii penale şi posibilitatea asocierii sau cumulării pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii, în cazul infracţiunilor comise pentru obţinerea unui folos material. “Statistica birourilor penale arată ineficienţa sancţiunii amenzii penale prin neexecutarea acesteia, adică prin neplată, într-un număr mare de cazuri”, spune şi judecătorul Constantin Costea, şeful Secţiei Penale a Curţii de Apel Timişoara.

Preşedintele Curţii de Apel Timişoara mai aduce ca argumente în favoarea eficienţie Noului Cod eficientizarea circumstanţelor atenuante şi agravante “dându-se relevanţă acoperirii prejudiciilor”, sancţionarea mult mai aspră a pluralităţii de sancţiuni, înăsprirea tratamentului sancţionatoriu în cazul infracţiunilor complexe, liberarea condiţionată făcută doar în contextul îndeplinirii în totalitate a obligaţiilor civile impuse condamnatului prin hotărâre judecătorească şi irevocabilă, diversificarea pedepselor complementare şi aplicarea lor indiferent de cuantumul închisorii sau al amenzii şi lipsa de efect a graţierii asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată sub supraveghere.

Şi procurorul poate cere recuzarea judecătorului şi strămutarea judecării cauzelor

Conform Noului Cod de Procedură Penală, procesul penal are patru faze: urmărirea penală (care se desfăşoară cu privire la faptă, imediat după sesizare, şi apoi cu privire la persoană), camera preliminară, care este un element de noutate, judecata (în primă instanţă şi, eventual, în calea de atac a apelului) şi executarea a hotărârii judecătoreşti definitive.

În cursul urmăririi penale, declară Lidia Barac, drepturile omului sunt ocrotite: “Măsurile preventive, măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, percheziţia, folosirea tehnicilor speciale de supraveghere vor fi autorizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, care apoi devine incompatibil să soluţioneze cauza pe fond. Acest judecător, la cererea procurorului, procedează şi la audierea anticipată a martorului, dacă există riscul să nu mai poată fi audiat ulterior în faza de judecată. Legalitatea probelor administrate şi a trimiterii în judecată sunt verificate în termen de cel mult 60 zile de la sesizarea instanţei de către un judecător în cadrul activităţii de cameră preliminară, “eliminându-se astfel posibilitatea ca mai târziu dosarul să fie returnat de instanţa de judecată la procuror”.

Magistraţii Curţii de Apel Timişoara susţin că Noul Cod de Procedură Penală stimulează celeritatea, dat fiind că a fost restrânsă categoria infracţiunilor pentru care procurorul era obligat să efectueze urmărire penală proprie. “Tribunalul nu va mai judeca căi de atac, ci de la Judecătorii şi Tribunale, hotărârile vor fi apelate doar la Curtea de Apel. Se desfiinţează Tribunalul Militar Teritorial şi Parchetul aferent. Dacă urmărirea penală este efectuată de DNA, procurorul DNA trebuie să participe la soluţionarea oricărei plângeri, cereri, contestaţii”, explică aceştia.

Potrivit noilor prevederi în materie de procedură penală, după începerea cercetării judecătoreşti, nu mai este posibilă declinarea de competenţă decât în favoarea unei instanţe superioare. Dacă un demnitar al statului este judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de exemplu, demisia lui din acea calitate nu va mai atrage schimbarea instanţei, dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu sau în cazul în care deja s-a pronunţat prima hotărâre.

În plus, acum, şi procurorul poate cere recuzarea judecătorului şi strămutarea judecării cauzelor, păstrând şi dreptul de a cere desemnarea unei alte instanţe înainte de emiterea rechizitoriului.

Măsuri alternative la preventive

Controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune nu mai sunt măsuri subsecvente arestării preventive, ci măsuri alternative la arestare. Acestea se dispun în fiecare fază procesuală de către cel care exercită funcţia respectivă, cauţiunea fiind de minimum 1.000 de lei.

Arestul la domiciliu, măsură preventivă, poate fi dispusă doar un judecător, timp de 30 zile în cursul urmăririi penale, sau pe durată nedeterminată, în cursul judecăţii.

Arestarea poate fi dispusă numai în patru situaţii (fugă, influenţare martori, presiuni victimă, altă infracţiune), iar pe motivul pericolului pentru ordinea publică o persoană poate fi arestată numai în cazul în care este suspectată că a comis infracţiuni foarte grave enumerate expres de lege. Măsura se ia pentru 30 zile, cu posibilitatea prelungirii, fără a depăşi, însă, 180 de zile în cursul urmăririi penale, respectiv jumătatea maximului special (dar fără a depăşi cinci ani) în faza de primă instanţă.

Cu excepţia reţinerii, care poate fi dispusă dacă sunt indicii temeinice sau probe care să fundamenteze o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea faptei, pentru celelalte măsuri sunt necesare neapărat probe. În plus, doar împotriva reţinerii se poate face plângere la procuror, împotriva celorlalte măsuri făcându-se numai contestaţie la judecător.

Forme restrânse ale procesului

În faza de urmărire penală, pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în şapte ani închisoare, între procuror şi inculpat se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei, dacă inculpatul recunoaşte fapta, acceptă încadrarea juridică şi se declară de acord cu cuantumul pedepsei şi cu modul de executare propuse de procuror.

Există şi posibilitatea ca procesul să se desfăşoare în formă simplificată: în faţa instanţei, pentru orice infracţiune, în afară de cele sancţionate cu detenţiune pe viaţă, inculpatul poate recunoaşte învinuirea şi să accepte ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, caz în care ăi sunt reduse cu o treime limitele de pedeapsă legale.

Nesancţionarea inculpatului

Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în şapte ani, procurorul poate decide în anumite condiţii să renunţe la urmărirea penală, dacă nu există interes public, dispunând ca inculpatul să îndeplinească anumite obligaţii.

Dacă dosarul ajunge, totuşi, în faţa instanţei, aceasta poate decide renunţarea la aplicarea pedepsei aplicând un avertisment dacă pedeapsa legală este până în cinci ani. Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în şapte ani şi dacă pedeapsa stabilită este amenda sau închisoare de cel mult doi ani, judecătorul poate constata vinovăţia inculpatului şi îi poate acorda un termen de doi ani în care el să îndeplinească anumite obligaţii, iar la finalul perioadei va decide dacă va mai aplica pedeapsa.

Tot ca măsură de urgentare a procesului, dacă urmărirea penală sau judecata în primă instanţă durează mai mult de un an, respectiv în apel durează mai mult de şase luni, se poate face contestaţie cu privire la durată la judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv la instanţa ierarhic superioară.

Simplificarea căilor de atac

Noul Cod de Procedură Penală înlătură calea de atac a recursului, astfel că sentinţele pronunţate în primă instanţă vor putea fi atacate doar cu apel. Hotărârea astfel pronunţată, afirmă magistraţii, este definitivă şi se pune în executare. Numai pentru cinci motive, care vizează doar legalitatea, poate fi exercitată calea extraordinară de atac numită recurs în casaţie, care se soluţionează de ÎCCJ. Noul Cod mai prevede ca şi căi extraordinare contestaţia în anulare (pentru vicii de procedură, nelegală constituire sau compunere a completului, lipsa asistenţei juridice) şi revizuirea (pentru aspecte noi, ivite ulterior pronunţării hotărârii definitive, inclusiv declararea ca neconstituţionala a textului de lege pe care s-a întemeiat hotărârea definitivă sau statul român a fost condamnat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului), care se depune numai la instanţă. Un proces poate fi redeschis numai la cererea persoanei condamnare în lipsă, dacă nu a ştiut de proces.

Executarea pedepsei închisorii poate fi amânată sau întreruptă numai în caz de boală gravă care nu poate fi tratată nici în sistemul penitenciar, nici sub pază permanentă în sistemul civil, dar numai în cazul în care lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol pentru ordinea public, şi caz de graviditate sau dacă persoana condamnată are copil mai mic de un an. Din noul Cod de Procedură Penală a fost eliminat cazul privind considerentele familiale sau de la locul de muncă.