Sute de clădiri istorice, în proprietatea familiilor de romi

Familia Cârpaci, care a preluat o clădire a Spitalului de Copii Timişoara, are 144 de proprietăţi

Familia Cârpaci, care a preluat recent un imobil al Spitalului de Copii Timişoara, este una dintre cele mai bogate familii de romi din oraş, având 144 de proprietăţi, majoritatea în zona centrală, autorităţile cerând sprijinul Guvernului în cazul romilor ce au cumpărat sute de clădiri din Timişoara.

 

Ciuhandu: "S-a lucrat mână în mână – notari, avocaţi, instanţe"

spital louis turcanuPotrivit reprezentanţilor Primăriei Timişoara, în oraş au fost inventariate peste 14.500 de imobile considerate istorice, construite înainte de anul 1945, iar dintre acestea 938 sunt monument istoric, conform legii. Câteva sute dintre aceste clădiri, aflate în zona centrală, au fost cumpărate de romi. Iniţial, familiile de romi au cumpărat un singur apartament, iar apoi, prin ameninţări sau şicane, au determinat familiile rămase în clădire să vândă sub preţul pieţei, anunţă Mediafax.

Conform presei locale, „romii de catifea” sau „mafia imobiliară ţigănească” au pornit, imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, o adevărată vânătoare de imobile istorice. Presa a relatat că, având ajutorul unor funcţionari din Primărie, romii sau avocaţii lor au aflat cine sunt moştenitorii cărora urma să li se retrocedeze imobile istorice în valoare de milioane de euro. Odată ce aflau numele moştenitorilor, romii îi convingeau pe aceştia să le vândă vilele sau măcar apartamente din aceste vile. După ce reuşeau să intre în imobil, se trecea la faza a doua, în care, prin diferite modalităţi, îi obligau pe proprietarii celorlalte apartamente să le vândă la preţ redus locuinţele, până deveneau proprietari pe întregul imobil, scria presa timişoreană. Cei care s-au văzut nevoiţi să-şi vândă locuinţele unor familii de romi povesteau că, în miez de noapte, se trezeau cu bătăi în uşă, cu inundaţii în casă sau chiar cu excremente pe uşa de la intrarea în locuinţă, iar în unele cazuri erau ameninţaţi sau îmbrânciţi.

Gheorghe Ciuhandu (2)Presa locală a relatat deseori despre Ionelaş Cârpaci şi Vişinel Stancu ca fiind conducătorii unor clanuri de romi care s-au îmbogăţit în timpul administraţiei fostului primar al Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, al cărui nume a fost asociat cu clanurile de romi care au acaparat mai multe străzi din centrul oraşului, în urma unor retrocedări. Fostul edil a declarat, citat de Mediafax, că de-a lungul anilor a făcut anchete interne în Primărie, având plângeri că unii funcţionari i-au ajutat pe romi să intre în proprietatea unor imobile istorice, dar că nu a obţinut niciodată suficiente dovezi pentru a-i sancţiona. Gheorghe Ciuhandu acuză că foarte multe falsuri în acte au fost făcute de funcţionarii de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, cu complicitatea unor notari sau avocaţi care au lucrat mână în mână:Au fost hotărâri judecătoreşti prin care s-au retrocedat imobile către foştii proprietari şi ăştia au vândut mai departe romilor. Instanţele nu aveau cum să retrocedeze direct familiilor de romi pentru că acestea nu aveau proprietăţi. Majoritatea cazurilor au ajuns, în final, la romi şi ei s-au intabulat. Primăria Timişoara a apărat interesele statului, mai ales în cazul spitalelor, fiind instituţii publice şi cu un regim mai special. Proprietarii, neprimindu-le imediat, intrau pe cale judecătorească în instanţe şi le câştigau. În situaţiile de acest gen, noi eram chiriaşi. Aceeaşi situaţie era la fostul Spital de Oncologie, care a fost retrocedat fostului proprietar, care apoi a vândut clădirea unei familii de romi. Eu cred, şi aceasta este părerea mea personală, că au lucrat mână în mână diverşi: notari, avocaţi, instanţe”.

Gheorghe Ciuhandu mai spune că a fost ameninţat de familiile de romi pe care le-a deranjat atunci când era la conducerea Primăriei Timişoara: „M-au ameninţat în fel şi chip pentru că le-am demolat case. Construiau fără autorizaţie şi erau în flagrantă încălcare a legii, dar acolo unde instanţa a decis nu prea am avut ce face. Îmi amintesc că mi-au pus la telefon, noaptea, să îmi cânte Prohodul şi apoi mă întrebau «ţi-e bine, mai trăieşti? Când m-am dus la Parchet şi am spus, mi-au zis să depun în scris”.

Fostul prefect de Timiş Ovidiu Drăgănescu: „Nici Primăria şi nici instanţele nu au verificat procurile cu care romii veneau să îşi revendice casele”

DraganescuŞi fostul prefect de Timiş, Ovidiu Drăgănescu, spune că a încercat să stopeze fenomenul, dar că nu a primit sprijin: „Nici eu nu bănuiam că sunt chiar atâtea proprietăţi, că trec de sută per clan, e stupefiant, mai ales că majoritatea nu sunt apartamente de blocuri necăjite, ci toate sunt proprietăţi din zona istorică, zonele protejate ale Timişoarei, în care locuiau vârfurile intelectualităţii oraşului, profesori, medici. Cu atât mai grav e că aceste sute de proprietăţi înseamnă sute de destine izgonite din propriile case, sute de acte de şantaj ori violenţă şi sute de eşecuri ale statului de a interveni prin instituţiile sale. Eu am încercat şi, din păcate, am fost singurul, o spun fără aroganţă, pentru că nu m-a ajutat nimeni, am fost singurul care a încercat să tragă un semnal de alarmă”.

Fostul prefect mai spune că unele instituţii nu au verificat cu atenţie actele cu care romii veneau să îşi revendice proprietăţile: „Am conştientizat la nivelul instituţiilor că în acest oraş Codul Penal este încălcat pe jumătate. După plecarea mea, au apărut doar câteva cazuri, e drept rare având în vedere complexitatea fenomenului, în care unii baştani au ajuns în faţa legii. Mă refer aici la cazul Centrului Cultural Francez, era primul caz în care unui rom care avea un fals document de la un urmaş i s-a întocmit dosar la Parchet pentru fals şi uz de fals. Aceasta pentru că nici Primăria şi nici instanţele nu au verificat acele procuri cu care romii veneau să îşi revendice casele. Încă din 1997, când eram deputat, am avut primele sesizări la cabinetul meu din partea unor cetăţeni care locuiau pe strada Trandafirilor şi care mi-au spus că e vorba de procuri false care erau folosite pentru redobândirea unor apartamente. De atunci am încercat la Ministerul de Interne, am cerut şi colegilor de la S.I.E. să verificăm prin diaspora dacă mai există persoanele respective şi dacă se poate lua legătura cu ele. Pentru Bucureşti fenomenul părea foarte îndepărtat, iar pentru Timişoara, toate persoanele care au condus vremelnic Primăria, Prefectura, Poliţia şi instanţele nu au văzut acest fenomen. Nu a existat”.

Ovidiu Drăgănescu mai spune că instituţiile locale nu s-au folosit de dreptul de preempţiune pentru a cumpăra casele care mai târziu au ajuns în proprietatea romilor. „Ce se mai poate face? Este foarte târziu, deoarece mai e puţin şi faptele vor fi prescrise. În 2007, când se împlineau cei zece ani în care nu se puteau vinde, potrivit Legii retrocedărilor, iar romii puteau merge la notar să îşi ia casele, am cerut ca Primăria, Consiliul Judeţean, Ministerul Culturii prin Direcţiile sale, să se folosească de dreptul de preempţiune. Căci până atunci, foştii proprietari şantajaţi vindeau prin procură. Toate se vindeau legal la notar, şi cu promisiune de vânzare, abia din 2007. Primăria putea atunci să meargă să îşi exercite dreptul şi am sesizat să îl folosească şi să cumpere la preţul indicat în promisiunea de vânzare. Dar nu s-a folosit de el. A fost, din păcate, o lecţie amară a instanţei pe care a dat-o instituţiei. Mi-a respins acţiunea şi mi s-au pus şi despăgubiri imense ca să mă oprească din acţiunea mea, ca Instituţie a Prefectului. Aşa că Primăria, Consiliul Judeţean, Ministerul Culturii nu s-au folosit de dreptul lor şi casele s-au vândut. Singurul lucru ce se mai poate face este să se ia toate dosarele din arhiva Primăriei Timişoara, din arhiva Judecătoriei, Tribunalului, Curţii de Apel şi să se găsească ilegalităţile. Pentru că Primăria pierdea proces după proces, pentru că «uita» să depună la timp documente la dosar. Nu ştiu cum se face, dar romii câştigau mereu cu Primăria”, a adăugat fostul prefect.

Autorităţile locale cer ajutor de la Guvern

Viceprimarul Timişoarei, Traian Stoia, declară că Primăria verifică acum modul în care mai mulţi romi au ajuns să fie proprietari ai unor case istorice, în acest sens autorităţile cerând ajutor de la Guvern: „Nu este vorba neapărat numai de romi, ci de casele care s-au luat şi nu s-a respectat legea. Sunt clădiri luate şi de blonzi cu ochi albaştri. Romii au luat cât au putut, samsarii au luat ce au putut. Romii au ocupat zona centrală, clădiri de importanţă istorică, de multe ori au intrat în ele cumpărând un apartament la subsol şi demisol, apoi au cumpărat apartamentele la preţuri total nerealiste, prin diferite metode. Noi continuăm ce am început. Facem controale şi aşteptăm rezultate. De altfel, fac controale de şapte – opt luni, să văd cum au intrat în posesie. Controalele le facem cu sprijinul celor din Primărie, am cerut inclusiv Secretariatului General al Guvernului şi avem sprijin de la cel mai înalt nivel”.

De asemenea, directorul Direcţiei Fiscale din Primăria Timişoara, Adrian Bodo, susţine că romii, la fel ca alţi timişoreni, îşi plătesc impozitele: „Între 85 şi 90 la sută dintre contribuabili îşi achită an de an impozitele la Direcţia Fiscală. Romii nu au un alt comportament decât ceilalţi contribuabili”.

Clanul Cârpaci – 144 de proprietăţi în Timişoara

Una dintre cele mai bogate familii de romi din Timişoara este familia Cârpaci. Potrivit unui document al Direcţiei Judeţene de Finanţe Timiş, familia Cârpaci are 144 de proprietăţi, majoritatea în zona centrală a oraşului, pe bulevardele C.D. Loga, Take Ionescu şi Mihai Viteazu, pe Calea Dorobanţilor şi Splaiul Tudor Vladimirescu, dar şi pe strada Mihai Eminescu.

Astfel, Vladimir Cârpaci, zis „Pipi”, care la începutul lunii noiembrie a evacuat Secţia de Pneumologie şi Laboratorul Spitalului de Copii din Timişoara, are nu mai puţin de 37 de proprietăţi în Timişoara. El are 19 clădiri de locuit, 17 terenuri intravilane, un garaj şi 14 parcări. Bărbatul, în vârstă de 38 de ani, are proprietăţi pe bulevardul Mihai Eminescu, pe strada Cluj, pe strada Paris, pe Splaiul Tudor Vladimirescu şi pe Calea Dorobanţilor. Spre exemplu, casa de pe Bulevardul Mihai Eminescu deţinută de Vladimir Cârpaci este acum în reparaţii, nefiind într-o stare foarte bună, iar la unele încăperi lipsesc ferestrele.

La rândul său, un alt membru al acestei familii, Nonu Cârpaci, are 17 proprietăţi, dintre care şase clădiri de locuit, şase terenuri intravilane şi cinci subsoluri sau anexe. Pe b-dul Loga la nr. 33, el are un teren de 100 de metri pătraţi, o clădire de peste 100 de metri pătraţi, cu subsol, demisol şi două etaje. Proprietarul a renovat casa în anul 2009, iar odată cu renovarea a tăiat mai mulţi copaci din faţa proprietăţii. La acea vreme, prefectul de atunci Ovidiu Drăgănescu a tras un semnal de alarmă în acest sens, însă nimeni nu a intervenit. Acum, aproape întreaga clădire este închiriată, iar în unele încăperi funcţionează un salon de cosmetică.

Alţi membri ai familiei, Covaci şi Mandiţa Cârpaci, au şapte proprietăţi pe b-dul C.D. Loga şi una pe bulevardul Victor Babeş. Pe C.D. Loga nr. 8, aceştia au trei apartamente, o parte dintr-un al patrulea şi sunt coproprietari la alte două, alături de Zina Stanciu şi Viorica Iacob. Totodată, pe bulevardul C.D. Loga la nr. 10 Vladimir Cârpaci are un apartament, iar Angelica Cârpaci deţine un alt apartament. Pe bulevardul C.D. Loga la nr. 12, proprietar este Covaci Grefier, iar la nr. 14 Stancu Trifu. Pe C.D. Loga nr. 16 proprietar este Ionică Cârpaci.

Proprietăţile de pe bulevardul C.D. Loga nr. 8, 10, 12 şi 16 sunt vile cu demisol, parter şi câte un etaj sau două ori cu mansarde. Acestea nu sunt renovate, iar în unele dintre ele, la demisol, funcţionează diferite firme.

Alţi membri ai acestei familii, Marcel şi Ion Cârpaci, deţin o casă pe strada Crişan la nr. 5, iar pe bulevardul Mihai Eminescu la nr. 6, Maria Cârpaci are două apartamente, cărora li se adaugă o casă pe strada Petre Ispirescu, un imobil de pe bulevardul C.D. Loga la nr. 40 şi zece apartamente tot pe Loga, la nr. 40 A. Ultimele două proprietăţi reprezintă o vilă renovată, cu curte, dar şi fostul sediu al PSD Timiş, pe faţada căruia proprietarii au scris cu vopsea “Casă de vânzare”. Social-democraţii din Timiş s-au mutat în anul 2011 din acest sediu, în altul pe care l-au închiriat. Preşedintele P.S.D. Timiş, Titu Bojin, declara, la momentul mutării, că proprietarul i-a transmis că din 31 august 2011 urma să le perceapă chirie, astfel că s-a preferat varianta mutării.

Pe strada Academician Alexandru Borza, care este paralelă cu b-dul C.D. Loga, sunt mai multe palate de romi cu parter, etaj şi mansardă şi terase.

Clanul Cârpaci cuprinde mai multe familii purtând acelaşi nume şi chiar membri cu prenume identice, iar aceştia au în total 144 de proprietăţi în Timişoara – vile, case, apartamente, terenuri, garaje şi diferite spaţii.

Un alt reprezentant al familiilor de romi din Timişoara, Mihai Stroia, are şase maşini şi două case, teren intravilan de peste 150 de metri pătraţi şi un imobil de aproape 100 de metri pătraţi pe Calea Dorobanţilor nr. 20. De asemenea, el are mai multe parcele de teren şi clădiri însoţite de locuri de parcare.

Ionel Sandner, considerat şi el unul dintre cei mai bogaţi romi din Timişoara şi unul dintre „artizanii mafiei imobiliare”, nu are pe numele său nicio proprietate, figurând doar cu domiciliul pe strada Braşov, la nr 1. Ionel Sandner, zis Ionelaş, a avut probleme cu legea, fiind arestat în mai 2010, însă acum se află în libertate. Atunci a fost acuzat că în perioada 2006-2008 a beneficiat de două dispoziţii de restituire a unor imobile din Timişoara, ambele emise în fals, în numele primarului de atunci, Gheorghe Ciuhandu, prejudiciind o firmă privată şi bugetul local cu aproape 550.000 de euro.

Nici Vişinel Stanca nu are pe numele său nicio clădire. Dacă acesta, care locuieşte pe strada General Berthelot la nr. 2, nu are declarată niciun fel de proprietate, familia din care face parte are case şi terenuri, aproximativ 30 de proprietăţi, în total.

Monica Mihai, care locuieşte la aceeaşi adresă de pe strada General Berthelot la nr. 2, are două case şi un teren pe b-dul Mihai Viteazu, la nr. 26, însemnând peste 1.600 de metri pătraţi, dar şi imobile în suprafaţă de peste 500 de metri pătraţi. Mai exact, este vorba despre clădirea în care până la sfârşitul anului 2012 a funcţionat Clinica de Oncologie din Timişoara. În decembrie 2012, clinica a fost mutată în spaţiul fostului internat al Colegiului Tehnic „Ion I.C. Brătianu”, care aparţine Primăriei, după ce imobilul în care funcţiona unitatea spitalicească a fost retrocedat. Pe uşa clădirii a fost pus lacătul şi nimeni nu a mai făcut vreo reparaţie.

Casa Mühle, cumpărată de familia de romi Stancu

casa muhleCasa Mühle, construită în secolul al XIX-lea, fosta proprietate a florarului Wilhelm Mühle, cel care a creat primul soi de trandafir românesc, a intrat şi ea în aceaşi zonă de interes. Considerată una dintre cele mai frumoase clădiri istorice din municipiu, a ajuns o ruină. La începutul anilor 2000, clădirea monument istoric a fost cumpărată de familia de romi Stancu, care a început diverse „lucrări de restauraţii, reparaţii generale, modificări interioare şi exterioare prin consolidări”, potrivit autorizaţiei emise de Primăria Timişoara. În luna mai 2012, lucrările făcute de romi la Casa Mühle au fost sistate de autorităţile locale deoarece proprietarul a demolat acoperişul, deşi nu avea autorizaţie.

În evidenţa fiscală apare cu domiciliul pe bulevardul Mihai Viteazu nr. 3, acolo unde se află Casa Mühle, Mirela Stanca, în vârstă de 43 de ani. În luna septembrie, aceasta a făcut o ofertă Primăriei Timişoara de vânzare a Casei Mühle, ea cerând două milioane de euro, în timp ce autorităţile locale au spus că ar putea oferi între 250.000 şi 500.000 de euro.

Consiliul Judeţean Timiş nu e interesat. Primăria e interesată să recupereze acest monument, dar la un preţ real, stabilit de evaluatori. Proprietarii cer acum două milioane de euro”, declara viceprimarul Timişoarei ,Traian Stoia, care consideră că imobilul nu valorează mai mult de 500.000 de euro, cu atât mai mult cu cât se află într-o stare avansată de degradare.

De-a lungul timpului, sute de timişoreni au protestat în faţa Casei Muhle, legând panglici albe pe gardul clădirii şi afişând o pancartă pe care scria: "Salvaţi Casa Muhle". Ei au cerut transformarea Casei Muhle în casă memorială.

Clădiri în care funcţionează spitale ori clinici, retrocedate şi ele şi ajunse apoi în posesia romilor

Potrivit reprezentanţilor Primăriei Timişoara, după ce în 1 noiembrie a fost evacuată secţia de Pneumologie a Spitalului de Copii şi Laboratorul, pentru alte clădiri în care funcţionează clinici sau spitale se plătesc chirii. Astfel, pentru sediul de pe b-dul Revoluţiei 1989 nr. 12, unde funcţionează Clinica O.R.L., Tribunalul Timiş a decis ca unitatea sanitară să rămână acolo până în anul 2014 dacă plăteşte o chirie modică.

Pentru Clinica de Balneofizioterapie a Spitalului Municipal, de pe bulevardul C.D. Loga nr. 42 – 44, Primăria încă se judecă cu proprietarii. Pentru că dosarul este nesoluţionat, municipalitatea nu plăteşte chirie, dar dacă va pierde, există posibilitatea să plătească retroactiv, precum şi daune de judecată.

Ambulatoriul Spitalului Municipal de pe strada Mugurilor nr. 1 – 3 îi aparţine fiicei lui Vişinel Stanca, iar Secţia de Oftalmologie a Spitalului Municipal a fost revendicată de Direcţia de Culte. Spitalul funcţionează acum cu chirie.

Şi terenul pe care se află Secţia de Neuropsihiatrie Infantilă de pe strada Corbului nr. 3 a fost revendicat de fostul proprietar.

Tototdată, nu se ştie deocamdată care va fi soarta corpului de clădire al Spitalului de Copii care adăposteşte acum Clinica de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, clădire aflată deocamdată în litigiu, deoarece unitatea medicală se află în proces cu proprietarii.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Redacţia Timpolis, timpolis@online.ro