Angajarea fostului premier Viorica Dăncilă într-o funcţie de consultant al guvernatorului Băncii Naţionale a României ne poate trezi indignarea – cu atât mai mult cu cât decizia lui Mugur Isărescu de a face această angajare decredibilizează imaginea unei instituţii cu rol major în asigurarea stabilităţii financiare –, însă nu surprinde neapărat. Pentru că este parte din dezolantul cotidian anormal.

Angajările pe pile, pe cumetrii, pe criterii strict politice – în contextul cărora termenul meritocraţie nu are nicio noimă –, reprezintă, de ani şi ani, o practică în aproape toate instituţiile statului: de la primăria comunală la Guvern. Astfel de angajări sunt punctul de convergenţă între impostură şi complicitatea ticăloasă, cu un cost total incalculabil.

În societatea românească, vedem impostura ivindu-se sub diferite forme. Semidoctism şi incompetenţă mascate de diplome emise în unele cazuri chiar de universităţi de stat bine cotate. Inflaţie de doctori. Teze de doctorat plagiate. Cărţi, în general ştiinţifice, plagiate. CV-uri decorate cu informaţii mincinoase. Colecţii de diplome care fac dovada absolvirii într-un timp extrem de scurt sau chiar concomitent de facultăţi, masterate, doctorate, cursuri postuniversitare. Se recurge la ele pentru că sunt văzute ca trambuline în carieră şi chei ale unor uşi ce duc spre cercuri (mai) înalte. Şi nu sunt doar percepute, ci chiar se dovedesc că sunt. Iar când în ecuaţie există şi “pedigree politic” sau apartenţă la vreo castă privilegiată, şansele parvenirii cresc exponenţial.

• Citiţi şi: Sufocaţi de impostură

Sunt destule cazuri de impostură care au ajuns în spaţiul public; dar vorbim numai figuri cunoscute, expuse public prin natura funcţiei. Am avut, de exemplu, un prim-ministru, Victor Ponta, care şi-a plagiat teza de doctorat, care minţit ani de zile, cu dezinvoltură, că lucrarea nu e plagiată şi pentru care un ministru al Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a modificat legea în încercarea de a-l exonera de răspundere. Am avut un alt premier, Sorin Grindeanu, în al cărui CV erau menţionate cărţi care nu sunt de găsit niciunde, pentru că nu există. Am avut şi avem o cohortă de doctori plagiatori care au împânzit şi contaminat mediul de securitate şi apărare naţională, Justiţia, mediul academic. Am avut un ministru de Finanţe, Eugen Teodorovici, căruia i s-a făcut cadou, pur şi simplu, o diplomă în securitate naţională. Avem semidocţi trecuţi cu brio prin cursuri postuniversitare sau doctorate în politică externă, în siguranţă naţională şi ordine publică ori în apărare şi securitate; devenise, la un moment dat, cutumă ca orice „Mitică Cias”, absolvent de Construcţii, Petrol şi Gaze sau Horticultură, care visa la o carieră politică în liga mare să obţină diplome de la pepinierele academice ale SRI, MApN şi MAI. Avem academicieni de paie, care se dau experţi în securitate naţională sau oameni de ştiinţă, în fapt vânători de sinecuri. Din peisaj nu lipsesc agramaţii pe care i-am întâlnit în Parlament, în Guvern, pe care i.am “exportat” şi în Parlamentul European. Lista, însă, ar fi mult prea lungă pentru ca numele lor – şi vorbim doar despre cei intraţi în atenţia publică – să poată fi menţionate într-un articol.

Unii, de fapt cei mai mulţi dintre ei, nu au răspuns în niciun fel. Alţii, umilitor şi dezarmant de puţini, au rămas fără titlurile de doctori, dar atât; nicio instituţie a statului nu i-a acţionat în judecată pentru a recupera prejudiciul pe care l-au produs încasând în mod ilegal bani în temeiul unei diplome care s-a dovedit ilegală. Nu au răspuns nici cei care le-au dat diplome ilegale sau chiar false. Agramaţii au plecat din funcţiile care ni i-au revelat în respectiva postură, dar au făcut-o pe motiv de încheiere a mandatului, nu prin demisii sau demiteri, acum fiind în altele, poate doar mai puţin expuse public. Iar “pilele” submediocre plantate în cam toate instituţiile statului sunt de neclintit.

Impostura, scriam cândva, a ajuns omniprezentă în societate, chiar triumfă, pentru că, poate, extinsă la un nivel insondabil, a cangrenat fibra morală a unei mari părți a populației. Şi mai cu seamă pentru că există toxice şi solide lanţuri de complicități în instituții ale statului, chiar în justiție, între oameni al căror parcurs profesional e maculat în mod similar.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.