Când imunitatea devine sinonimă cu impunitatea

Melania-CInceaVedem, de luni şi luni, cum reprezentanţi ai puterilor executivă şi legislativă îşi protejează corupţii în faţa legii. Îl vedem pe şeful Guvernului cum, cu aplomb şi fără pic de jenă, îşi declară public solidaritatea cu baronii de partid cercetaţi pentru fapte de corupţie şi încearcă să timoreze instituţiile anticorupţie, acuzându-le că fac dosare politice. Vedem parlamentari ce se fac scut uman între Justiţie şi colegi de-ai lor cercetaţi penal. Vedem politicieni inculpaţi sau condamnaţi, care cer desfiinţarea unor instituţii ale statului de drept implicate în lupta anticorupţie.

Nenumăratele articole de presă care au relevat astfel de derapaje au fost ignorate. La fel, avertismentele lansate de partenerii occidentali ai României. Acum, societatea civilă lansează apeluri publice pentru respectarea legii de către clasa politică. De dată, recentă, e „Apelul către Parlament. Încetaţi să mai fiţi scutul corupţilor contra Justiţiei” – semnat de Freedom House, Grupul pentru Dialog Social, Expert Forum şi Centrul Român pentru Politici Publice – prin care parlamentarilor li se solicită să nu mai pună piedici Justiţiei în dosarele în care sunt implicaţi alţi parlamentari, să voteze transparent şi cu bilele la vedere cererile DNA de ridicare a imunităţii parlamentare şi să nu mai facă declaraţii publice care prejudiciază Justiţia. Tot de dată recentă e „Angajamentul pentru Combaterea Corupţiei”, iniţiat de o coaliţie a  românilor stabiliţi în SUA, Romanian Community Coalition, care vor modificarea Regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului, aşa încât votul pentru ridicarea imunităţii să fie făcut la vedere şi în decurs de 48 de ore de la data solicitării, vor să îşi ia angajamentul că partidele vor vota împotriva oricăror proiecte de lege ce graţiază corupţii şi ştirbesc atribuţiile instituţiilor anticorupţie şi că vor susţine şi vota pentru iniţiative legislative ce sprijină anticorupţia. Şi-au luat acest angajament PDL, Noua Republică, Forţa Civică, PMP. A promis că-l va semna PNL. A refuzat semnarea lui UDMR. Şi l-au ignorat PSD, PC, UNPR şi PPDD.

E, totuşi, o situaţie halucinantă… Practic, clasa politică e rugată să respecte legea, să nu încalce Constituţia şi să nu facă, voit, confuzia între imunitate şi impunitate. Asta, deşi art. 72 din Constituţie spune clar: “Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor.” Deci, nu se spune niciunde că Parlamentul este cel care judecă, nici că are răspunderea începerii urmăririi penale, nici că trebuie să ancheteze o faptă aflată în atenţia procurorilor. Imunitatea priveşte strict opiniile exprimate de la tribuna Parlamentului, de exemplu, nicidecum posibile acţiuni penale comise de un parlamentar. Cu toate acestea, majoritatea clasei politice – rugată, cum spuneam, să nu-şi mai bată joc de lege, de instituţii anticorupţie, de statul de drept, de partenerii occidentali ai României, de societate, de electorat – a făcut, în formă continuată, abuz de imunitate, în dispreţ total faţă de legea fundamentală. Iar unii – PSD, PC, UDMR, UNPR, PPDD – lasă să se înţeleagă că aşa vor proceda şi pe mai departe.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS