Conform informaţiilor furnizate de către Guvern, programul prin care cele 67 de spitale închise în 2011 ar fi trebuit transformate în cămine pentru bătrâni “s-a lovit de neputinţa financiară şi umană de la nivel local”. Astfel că Executivul a aprobat deja prelungirea lui, dar şi înjumătăţirea bugetului alocat iniţial, de la 200 la 100 de milioane lei. În Timiş, cele două spitale desfiinţate acum doi ani nu au devenit nici cămine de bătrâni, şi nu au rămas nici unităţi spitaliceşti.

Cele două cămine de bătrâni din Timiş trebuiau amenajate până acum

Guvernul decidea, în 2011, închi­de­rea a 67 de spitale care nu ar fi fost eficiente, propunând transformarea lor în cămine pentru vârstnici. Astfel, a fost demarat Programul de interes naţional prin care urma să se dezvolte o reţea de astfel de cămine, a căror func­ţionare să fie susţinută de autorităţile locale, cu contribuţia beneficiarilor şi a aparţinătorilor acestora. Potrivit aces­tui program, reţeaua de cămine pentru vârstnici ar fi trebuit să fie finalizată şi perfect funcţională până la sfârşitul acestui an.

Situaţia de fapt – care înseamnă, în prezent, efectuarea de plăţi pentru 18 cămine cu o capacitate de 949 de lo­curi şi cheltuirea a doar 31 de milioane de lei, în perioada aprilie 2011 – decem­brie 2013, din peste 200 de milioane alocate programului – demonstrează însă eşe­cul acestuia.

În aceste condiţii, Ministerul Mun­cii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Per­soanelor Vârstnice a propus, iar Gu­ver­nul a aprobat deja, zilele trecute, prelungirea programului până în octom­brie 2015, dar şi înjumătăţirea bugetului alocat, cu argumentul că a răspuns astfel “doleanţelor autorităţilor publice locale”. Scadenţa programului nu adu­ce nimic nou în Timiş, nici din punct de vedere al îngrijirilor medicale, nici al celor sociale.

De altfel, Timişul, unde au fost desfiinţate două spitale – Centrul de Sănătate Buziaş şi Spitalul Ciacova –, nici măcar nu se regăseşte pe lista de solicitanţi de finanţare pentru Progra­mul naţional “Dezvoltarea reţelei na­ţionale de cămine pentru persoanele vârst­ni­ce”, unde s-au înscris până în prezent doar 22 de spitale, din 15 judeţe.

La Spitalul Buziaş s-a păstrat doar Serviciul de Urgenţă al Centrului, pe partea de demisol, iar pentru partea de sus a centrului s-a încheiat un con­tract de colaborare cu o policlinică de specialitate privată, s-au înfiinţat ca­binete medicale de diverse specialităţi, medicii plătind chirie pentru acele spaţii, cu condiţia ca aceştia să asigure asistenţă medicală pentru cazurile sociale. Decizia desfiinţării Spitalului Buziaş a fost cu atât mai ciudată cu cât localitatea este staţiune de tratament. Reprezentanţii Primăriei spun că nici nu s-a luat în calcul posibilitatea trans­formării sale în cămin de bătrâni.

Nici la Ciacova se pare că nu a fost luată în calcul această posibilitate. Reprezentanţii Primăriei şi-au argu­mentat decizia că mai au deja în subor­dine trei cămine de bătrâni şi încă un altul ar fi fost de prisos. Aşa că s-a ales tot soluţia unui centru de servicii me­di­cale privat, Primăria făcând un pro­iect pentru concesionarea spitalului şi menţionând în acesta că “la Ciacova, prin desfiinţarea spitalului, populaţia a rămas fără posibilitatea unui examen medical de specialitate, nevoită fiind să ia calea Timişorii.” În acelaşi proiect se afirmă că “în condiţiile sărăcirii populaţiei, redeschiderea spitalului ar fi benefică”, deşi e greu de imaginat cu ce ajută un spital privat populaţia săracă.

“Ar fi necesare cămine de bătrâni, dar nu există personal pentru acestea”

Adrian Marcu, liderul Federaţiei Sindicale Pro Asistenţă Socială Timiş, susţine că în Timiş ar fi nevoie de con­struirea unor noi cămine de bătrâni, pentru că există solicitări din partea vârst­nicilor care vor să beneficieze de asistenţă în acest gen de unităţi. “Aşa ar fi trebuit, şi aşa s-a promis la desfiin­ţarea spitalelor, că se vor face cămine pentru bătrâni. Lucru care nu s-a întâm­plat. Însă, pe lângă construcţia unor astfel de cămine, ar fi nevoie şi de per­sonal. În momentul de faţă, toate struc­tu­rile subordonate Direcţiei Judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţia Copi­lului sunt afectate de lipsa personalului suficient. Se lucrează peste tot la cote de avarie”, susţine liderul sindical.

De altfel, şi în Timiş, ca în oricare alt judeţ, Guvernul a înţeles să scape de răspunderea finanţării căminelor de bătrâni, pasând problema pe umerii autorităţilor locale. Aşa se face că, acum, pe sfârşit de an, Consiliul Judeţean Ti­miş a fost nevoit să majoreze sumele alo­cate iniţial pentru ca unităţi precum Că­minul de bătrâni din Lugoj să poate func­ţiona mai departe în condiţii normale.

În acest an, pentru a nu se ajunge la situaţia extrem de ciudată a închi­de­rii unor cămine de bătrâni, C.J. Timiş a trebuit să preia cofinanţarea Căminu­lui de bătrâni Comloş. Prin acest con­tract, impus cu ordin de la Guvern, Ti­mişul şi comuna Comloşu Mare s-au obligat să finanţeze activitatea Cămi­nului pentru persoane vârstnice. C.J. Timiş a acordat iniţial un milion de lei, după care, printr-o adresă a conducerii Căminului pentru bătrâni Comloşu Ma­re, i s-a solicitat suplimentarea transfe­rurilor alocate cu suma de 200.000 de lei.

“Suplimentarea este motivată prin creşterea alarmantă a preţurilor la ali­mentele de bază, precum şi la întreţine­re (energie, electrică, căldură, între­ţinerea clădirilor etc.), achiziţionarea de medicamente pentru asistaţi (toţi asistaţii fiind suferinzi de boli cronice), achiziţionarea  de alimente (norma de hrană fiind de 8,30 de lei pe zi de asistat), achiziţionarea de combustibil solid pentru centrala termică din dotare(în prag de iarnă), precum şi achiziţionarea  unor materiale pentru întreţinere şi funcţionare”, se arăta în motivaţia hotărârii prin care se cerea suplimentarea bugetului. 

În mod normal, nu C.J. Timiş, nici Primăria Comloş, ci Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, după cum îi sugerează şi numele, ar fi trebuit să fie principalul finanţator al căminelor de bătrâni din judeţ.