Cu toate deficienţele şi problemele din spitalele româneşti, procentul de acreditare al acestor unităţi medicale se apropie de 100%. Este un lucru valabil şi în Timiş, unde spitalele care nu sunt încă acreditate, vor primi raportul de acreditare până la sfârşitul anului.

Acreditări acordate sau în curs

Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate a inclus pe ultima listă de spitale acreditate din Timiş 11 unităţi de profil din Timiş, printre care se regăsesc şi Spitalul Municipal Timişoara, Spitalele de Psihiatrie de la Jebel şi Gătaia, Spitalul Militar sau CFR ori Spitalele Orăşeneşti Deta sau Sânnicolau Mare.

În cazul spitalelor care nu se regăseau pe această listă iniţială, se preciza în vară că au fost evaluate de către ANMCS şi se află în curs de elaborare a raportului de acreditare, pe care urmau să-l primească până la sfârşitul anului.

În majoritatea cazurilor rapoartele au fost întocmite şi au fost acordate acreditările, lucru valabil şi în cazul Spitalului Judeţean Timişoara, care lipsea de pe lista din vară. „S-a primit raportul şi statutul de acreditare la începutul lunii octombrie. În momentul de faţă Spitalul Judeţean Timişoara este acreditat 100%”, declară dr. Marius Craina, managerul Spitalului Judeţean.

Astfel, sunt şanse mari ca până la sfârşitul anului să se ajungă în Timiş la un grad de 100% de acreditare a unităţilor spitaliceşti.

Un sistem infailibil?

În ce măsură însă aceste acreditări sunt un atestat al întrunirii de către spital a unor criterii esenţiale de calitate, dotare, eficienţă şi siguranţă pentru pacienţi şi cadrele medicale? Ministerul Sănătăţii a fost recent interpelat asupra sistemului de acreditare, care face ca, în ciuda problemelor, procentul de spitale acreditate din România să se apropie de 100%, iar răspunsul este unul mai degrabă şocant.

Astfel, oficialii Ministerului Sănătăţii spun că „toate spitalele acreditate îndeplinesc mai mult de 45% din criteriile standardelor de acreditare a spitalelor aprobate prin ordinul Ministrului Sănătăţii privind aprobarea Procedurilor, standardelor şi metodologiei de acreditare a spitalelor”, ceea ce înseamnă că un spital poate îndeplini mai puţin de jumătate din criterii pentru a fi acreditat.

Ministerul Sănătăţii mai dă asigurări că nu există standarde europene de calitate şi siguranţă şi fiecare ţară are propriul organism de acreditare care elaborează standarde de acreditare.

Şi, ca de obicei, este adus argumentul „şi la alţii e rău”, precizându-se că „implementarea managementului calităţii este un proces îndelungat, care implică schimbarea mentalităţilor şi comportamentului angajaţilor în relaţia cu pacientul, precum şi în relaţiile interpersonale de colaborare pentru a satisface nevoile de sănătate şi aşteptările pacienţilor. Nici în ţările care au implementat de mai multe zeci de ani de ani managementul calităţii nu este întocmai cu standardele, exemplu Franţa.” 

Cea mai uimitoare afirmaţie a oficialilor ministeriali este cea în care se explică „miracolul” faptului că toate spitalele evaluate a fost acreditate.  

„În privinţa faptului că toate spitalele evaluate au fost acreditate, explicaţia constă în faptul că toate au îndeplinit cel puţin un nivel bazai de conformitate cu standardele de acreditare. Având în vedere că acest proces este la început, considerăm că dacă pragul de acreditare ar fi fost mai ridicat, ar fi apărut riscul ca spitale mari, care asigură asistenţa medicală pentru grupuri populaţionale mari, să nu mai poată intra în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate”, spun reprezentanţii Ministerului Sănătăţii. Este, practic, un alt mod de a sugera că procesul de acreditare este unul mai mult „onorific”, pentru că oricum nu ar fi dus închiderea unor spitale mari.