În lipsa unor măsuri concrete şi eficiente, bijuterii arhitectonice ale Timişoarei continuă să se degradeze, fiind doar o chestiune de timp până la distrugerea completă. Exemplul cel mai bun este fostul ansamblu de clădiri de patrimoniu aferent Abatorului unde, în ciuda planului de măsuri anunţat de Primărie, lucrurile merg din rău în mai rău.

Înţelegeri uitate

Conform reprezentanţilor conducerii Primăriei Timişoara, actualii proprietarii ai Abatorului,din zona Complexului Studenţesc, nu au respectat înţelegerea pe care au făcut-o cu Primăria Timişoara şi au reabilitat doar gardul înconjurător al clădirii şi o parte din acoperiş. Reprezentanţii Municipalităţii spun că au constatat că nu au fost luate măsuri de punere în siguranţă a monumentului şi, cu excepţia renovării a trei laturi ale gardului şi lucrări în partea dreaptă a turnului interior, s-au mai realizat lucrări la acoperiş, dar lucrările au stagnat. Conform înţelegerii avute cu reprezentanţii proprietarilor, la sfârşitul lunii iunie lucrările de reabilitare ar fi trebuit să fie gata. Perioada s-a prelungit de comun acord până înspre toamnă, însă, văzând că în acest timp nu s-a făcut mare lucru, Primăria ia în calcul acţionarea în instanţă a proprietarilor pentru nepunerea în aplicare a măsurilor convenite.  

În prezent, zona fostului Abator Orăşenesc a ajuns să fie una dintre cele mai urâte şi neîngrijite terenuri din Timişoara, având un aspect dezolant, cu clădiri distruse şi o vegetaţie “luxuriantă”. În toamna anului trecut Primăria susţinea că reprezentanţii societăţii proprietare a terenului de pe bulevardul Eroilor de la Tisa “au înţeles importanţa demersului iniţiat de Primăria Timişoara cu privire la protejarea patrimoniului istoric” şi au termen trei luni să igienizeze cele cinci hectare, după aplicarea unei amenzi de 8.000 de lei. Lucru care nu s-a întâmplat.

Tot anul trecut, una din societăţile proprietare, membră a Ţiriac Holding, alături de o companie spaniolă, a fost sancţionată pentru încălcarea Legii 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, dar şi pentru nerespectarea autorizaţiei de construcţie, emisă în 2008 de Primăria Timişoara, autorizaţie a cărei valabilitate a expirat, fără ca societatea să solicite una nouă, după cum precizează reprezentanţii Primăriei. Reprezentanţii societăţii au mai avut avut anul trecut întâlniri cu executivul Primăriei, iar măsurile discutate au fost punerea în siguranţă în regim de urgenţă a monumentului istoric, conform legii, şi obţinerea autorizaţiei de construire în regim de urgenţă pentru reabilitarea clădirilor existente în ansamblul monumentului istoric Abator. De asemenea, s-a convenit şi igienizarea celor cinci hectare de teren aferent construcţiilor.

Din păcate, multe din aceste măsuri care vizau iniţierea de reabilitări în zonă veneau mult prea târziu. O mare parte din clădirile ce ţin de fostul Abator au la activ cinci sau şase ierni în care nu mai au acoperiş, sau au acoperiş perforat, iar zăpada şi ploaia au distrus structura acestora, şubrezindu-le până la stadiul în care nu se mai poate face mare lucru pentru ele.

Anul trecut, viceprimarul Traian Stoia promitea într-o declaraţie pentru TIMPOLIS că tot ce se va face în zonă va fi strict supravegheat de Poliţia Construcţiilor. “Eu cred că în zonă o parte din clădiri au fost lăsate voit să se degradeze, pentru a nu se mai putea salva ulterior mare lucru”, mai spunea Traian Stoia.  

Aşteptarea se prelungeşte, însă conducerea Primăriei Timişoara susţine că, dacă se va constata că există rea-voinţă şi nu se implementează planul de consolidare şi reabilitare a clădirilor din ansamblul arhitectonic, va face sesizări penale proprietarilor Abatorului.

Un ansamblu arhitectonic pentru care Ministerul Culturii nu a avut bani

Abatorul Orăşenesc, de pe bulevardul Eroilor de la Tisa nr. 24, a fost construit între anii 1904 şi 1905, după planurile arhitectului Székely László. La acea vreme, autorităţile locale i-au încredinţat celui care a fost primul arhitect-şef al Timişoarei proiectarea unui abator modern, acesta fiind urmat de peste 20 de alte clădiri reprezentative pentru Timişoara. Abatorul şi-a încetat activitatea în 1989, iar din 1992 a fost lăsat în paragină. Astăzi figurează pe Lista Monumentelor Istorice şi este considerat una dintre clădirile urbane reprezentative din oraş,

Situaţia din prezent, când o bună parte din acest ansamblu arhitectonic a fost degradată, până în punctul în care nu se ştie ce se mai poate salva, putea fi evitată prin exercitarea de către autorităţi a dreptului de preemţiune, adică dreptul de a fi preferat unor persoane fizice sau juridice la vânzarea unui sediu de instituţie sau a unei clădiri de patrimoniu.

Statul putea să cumpere clădirea pentru care exista intenţia transformării în centru comercial. În februarie 2001, firma care era proprietară atunci, Plaza Center, depusese spre avizare la Ministerul Culturii documentaţia cu privire la constructia unui mall, Timişoara Plaza Center, pe respectiva locaţie. Intenţiile iniţiale ale investitorului fuseseră de a demola cea mai mare parte a monumentului istoric, dar Ministerul Culturii şi-a dat acordul în privinţa avizării unui plan care presupunea demolarea parţială.

Proprietarul de atunci, Plaza Center, a renunţat însă la proiectul de construire a mall-ului, a anunţat Ministerul Culturii şi Cultelor că nu mai are bani şi că vrea să vândă imobilul, Statul fiind primul căruia îi făcea aceasta ofertă, în virtutea dreptului de preemţiune. Nici în 2003, nici în 2006, când a fost anunţat faptul că Plaza Center vrea să vândă Abatorul, Statul nu a avut bani. “Ministerul Culturii şi Cultelor nu a dispus şi nu dispune de fondurile necesare achiziţionării imobilului, drept pentru care a declinat acest drept în ambele rânduri, atenţionând atât proprietarul, cât şi Primăria cu privire la responsabilităţile ce revin prin lege”, ne comunicau oficialii ministeriali.

Încă nu este clar în momentul de faţă care va fi destinaţia acestui spaţiu, însă s-ar putea ca tot destinaţia de mall să rămână ca idee fezabilă.  Există în acest sens şi un Plan Urbanistic Zonal aprobat de ani buni de Primăria Timişoara, preciza că “în zona de sud a Timişoarei comerţul şi loisir-ul lipsesc aproape cu desăvârşire, dacă este să calculăm raportat la numărul de locuitori. Datorita faptului că pentru a trece din partea de nord în cea de sud este nevoie să treci peste două bariere, canalul Bega şi calea ferată, întreaga viaţă a oraşului este perturbată de această migraţie continuă”.

În sprijinul acestei idei au venit, în mod surprinzător, şi concluziile unor arhitecţi care fac lobby pentru un asemenea proiect, afirmând că sediul fostului abator este nefuncţional de mai bine de 20 de ani, ceea ce a dus la o degradare continuă şi ca este foarte posibil ca această construcţie să nu mai reziste încă o iarnă. Noul centru comercial ce urma să se construiască aici ar fi urmat să adăpostească magazine, săli de cinema, restaurante, cafenele, şi să aibă şi o parcare pe măsură. De asemenea, vechiul proiect prevedea că pe 30.000 mp din cei 60.000 mp câţi are întregul ansamblu, să fie destinaţi locuinţe­lor, fiind preconizată amenajarea a aproape 200 de apartamente.

Necesitatea construirii mall-ului a fost invocată şi în contextul în care s-a impus anul trecut o “prohibiţie” la vânzarea de alcool la localurile din Complexul Studenţesc. Până la un moment dat a existat un temei legal pentru a refuza autorizarea de baruri şi fast-food-uri în zonă, în 2004 fiind adoptată o hotărâre de Consiliu Local prin care se delimita zona Complexului şi se spunea clar că nu este permisă înfiinţarea de baruri sau restaurante de tip fast-food, invocându-se faptul că, oricum, în zonă urmează să se construiască mall-ul de la Abator, unde studenţii să poată avea acces la spaţii de acest gen, iar campusul să fie un loc de studiu şi odihnă. Până la urmă, însă, s-a ales praful de aceste planuri, iar respectiva hotărâre de consiliu local a fost încălcată în serie.

“Doi muncitori dădeau cu bidineaua”

După modelul Abatorului, în ultimii ani, mai multe clădiri de patrimoniu ale Timişoarei s-au degradat până la faza în care nu a mai existat nicio şansă de reabilitare a lor. Comitetul Civic pentru Salvarea Patrimoniului Timişoarei susţine că în acest fel s-au pierdut foarte multe monumente arhitectonice de valoare, unde abia acum, după ani în care clădirile au fost lăsate să se degradeze, s-au dat sancţiuni de către Primărie şi au fost iniţiate acţiuni de reabilitare. Însă, pentru destul de multe din imobilele din perimetru, aceste acţiuni vin mult prea târziu.

Membrii Comitetului Civic pentru Salvarea Patrimoniului Timişoarei susţin că în oraş s-a încetăţenit o practică prin care multe imobile de patrimoniu au fost distruse, fără şansă de a mai fi reabilitate, şi că, în cazul Abatorului, de prin 2006 – 2007, se tot trag semnale de alarmă. Conform membrilor aceluiaşi Comitet, în mod normal, dacă se distruge o clădire de patrimoniu, se intră sub incidenţa Codului Penal. Dar dacă se şubrezeşte în timp, câte puţin structura, se sparge acoperişul, după care e lăsată natura să desăvârşească distrugerea, proprietarii evită şi problemele cu legea, iar clădirile respective se distrug rapid.

“Din ce am identificat noi, s-a lucrat doar superficial, pentru «coafarea» exterioară. Primăria îi ameninţă pe proprietari, ei spun că iau măsuri, după care totul rămâne la acelaşi stadiul. E un joc de-a şoarecele şi pisică, transformat în bătaie de joc. Nu ştiu despre ce plan de reabilitare se discută. Zilele trecute am trecut prin zonă şi am văzut fix doi muncitori care dădeau cu bidineaua”, spune scriitorul Daniel Vighi, membru al Comitetul Civic pentru Salvarea Patrimoniului Timişoarei.