Tranzacţii dubioase cu monumente funerare din cimitirele Timişoarei

Capela KimmelPrimăria Timişoara se războieşte, din nou, cu nişte familii de romi pentru care, se pare, legea nu a funcţionat ca şi pentru restul lumii. Măr al discordiei nu sunt, de data aceasta, imobile istorice de prin centrul urbei, ci două monumente funerare.

 

Capela Kimmel, un monument pe care Primăria încearcă să îl recupereze

Istoria capelei Kimmel, din cimitirul din Calea Buziaşului, a fost ridicată, în 1850, de membrii unei familii de industriaşi din oraş. În 1987, spune viceprimarul Traian Stoia, unul dintre urmaşii familiei, stabilit în fosta R.F.G., ar fi achitat Primăriei taxa de concesiune pentru respectiva capelă, pentru 25 de ani, adică până în 2012. În urma unor verificări pe teren, a rezultat însă că pe plăcile din marmură de pe faţada capelei au apărut între timp fotografii înrămate cu chipul unor cetăţeni de etnie romă, aparţinând familiei Cârpaci, decedaţi, potrivit inscripţiilor, în anii 1993, 1998 şi 2005. „Nu cunoaştem în ce împrejurări pe faţada capelei au fost montate două plăci de marmură pe care au fost inserate fotografiile unor persoane de etnie romă, care au decedat sau dacă acestea au fost înhumate în acest cavou. Este vorba de Toma Gheorghe Trifu (1941 – 1983), Bociu Constanţa Tanţa (1941 – 1998) şi Cîrpaci Trifu Surică (1978 – 2005)”, declară viceprimarul.

Traian Stoia"Nu cunoaştem în ce împrejurări pe faţada capelei au fost montate două plăci de marmură pe care au fost inserate fotografiile unor persoane de etnie romă, care au decedat sau dacă acestea au fost înhumate în acest cavou.”

Viceprimar Traian Stoia

Istoria ocupării capelei Kimmel de către cetăţenii de etnie romă se complică, însă, căci, potrivit altor documente, Toma Gheorghe Trifu şi Constanţa Bociu figurează ca fiind înhumaţi, în 1998, în cimitirul din Calea Buziaşului, însă în alte locuri de veci. Traian Stoia spune că, din punct de vedere legal, sunt şanse relativ mici ca în Capela Kimmel să fie înhumaţi cetăţenii de etnie romă menţionaţi, întrucât Primăria nu a dat niciun fel de aviz de exhumare a persoanelor decedate în 1983 şi în 1998, pentru a fi reînhumate, şi nici nu dispune de documente care să ateste transferul dreptului de proprietate al capelei altor persoane.

Traian Stoia mai spune şi că a purtat discuţii cu două rude îndepărtate ale familiei Kimmel, care ar fi relatat despre un episod, desfăşurat în trecut la Frankfurt, când s-ar fi petrecut, în faţa unui notar, în baza unei poze, o pretinsă vânzare a monumentului. Tranzacţia s-ar fi încheiat în 2005, fiind atestată de copii xerox ale unor documente redactate în limba germană, şi ar fi fost urmată de întocmirea unei înţelegeri, atestată notarial, în 2006, prin care Trifu Cârpaci şi urmaşul familiei Kimmel, care achitase taxa de concesiune Primăriei Timişoara, în numele familiei Kimmel, declarau că au participat la exhumarea unor rămăşiţe pământeşti din capelă şi că, în urma încheierii tranzacţiei, nu mai au niciun fel de pretenţii unul faţă de celălalt. În baza acestor documente, ar rezulta că trupul lui Ziegler Lothar Gottfried, decedat în 1974 şi înhumat în capela familiei, ar fi fost exhumat şi apoi reînhumat, alături de soţia sa, Olga Kimmel, decedată în 1990, într-o altă capelă, aparţinând aceleiaşi familii, pentru care toate taxele de concesiune sunt achitate la zi.

În aceste condiţii, pentru a verifica cine este înhumat în acest moment în capela Kimmel, pentru care plata concesiunii a expirat în 2012, Primăria Timişoara solicită obţinerea unei autorizaţii de intrare în cavou. Pentru că, spune viceprimarul Stoia, dacă urmaşii familiei Kimmel nu îşi revendică proprietatea, Municipalitatea ar putea revendica monumentul şi l-ar putea include pe lista monumentelor din oraş.

O înhumare ilegală şi o posibilă acuzaţie de profanare de morminte

Capela familie Carpaci Cimitir Ion Rusu Sirianu Timisoara 2Istoriei complicate a capelei Kimmel i se adaugă o alta, ale cărei urzeli sunt la fel de încâlcite, în care este implicată familia unui adolescentului de 16 ani, Ionică Cârpaci, care, în 2010, ar fi fost dezgropat, transportat şi reîngropat, fără respectarea vreunor prevederi legale, doar în baza unui act de transport.

Dosarul penal deschis atunci a rămas, însă, fără urmări. Chiar dacă atunci fusese bătut un paznic al cimitirului care s-a opus demersurilor familiei. “Poliţia a ajuns după mutare”, spune viceprimarul Traian Stoia, care precizează că, deşi paznicul a semnalat la 112 că a fost agresat, poliţiştii au ajuns la faţa locului după ce înhumarea cadavrului se consumase deja.

Trupul tânărului a fost mutat, aşadar, din cimitirul din Calea Buziaşului în cimitirul de pe strada Ion Rusu Şirianu, pentru a fi înhumat într-un cavou suprateran construit de familie ilegal. În documentele oficiale care permiteau demararea lucrărilor, era prevăzută necesitatea respectării unei înălţimi maxime a construcţiei de 1,80 metri şi a unei anume volumetrii. “Nu au fost respectate datele din proiect”, spune viceprimarul Traian Stoia, care precizează că, deşi Primăria trebuie să demoleze cavoul, acest lucru nu se poate realiza, întrucât familia ar putea acuza Municipalitatea de profanare de morminte, pentru că trupul tânărului decedat este şi acum înhumat acolo.

În 28 decembrie 2010, mai spune Traian Stoia, Primăria Timişoara a solicitat Secţiilor de Poliţie 2 şi 3 să ofere informaţii despre stadiul cercetărilor demarate, în urma întocmirii, în 24 decembrie, a unui proces-verbal constatator la faţa locului. În intervalul care s-a scurs de atunci, însă, nimic nu pare să se mai fi întâmplat pentru lămurirea situaţiei, deşi, afirmă viceprimarul, ar exista două dosare penale în lucru.

Autorizaţia de demolare a cavoului, obţinută de Primărie, datează din 30 decembrie 2010, dar aceasta a fost contestată în instanţă, în ianuarie 2011, de către tatăl băiatului decedat. În 2 aprilie 2014, adaugă viceprimarul Traian Stoia, Primăria a solicitat de la Parchet permisiunea de deshumare, dat fiind faptul că, potrivit informaţiilor oferite de Traian Stoia, vreme de aproape patru ani cazul nu a fost tranşat.

Un dosar penal dispărut?

Reprezentanţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara contrazic însă o parte dintre afirmaţiile viceprimarului, precizând că ar exista un singur dosar penal (cel cu numărul 104/P/2011), deschis pentru profanare de morminte. Dosar care ar fi fost soluţionat din 26 iulie 2011, cu neînceperea urmăririi penale, în cazul lui Cârpaci Ionică şi a lui Cârpaci Rudi, cerctaţi pentru profanare de morminte. Despre pronunţarea unei soluţii în acest dosar reprezentanţii Primăriei nu au aflat, se pare, nimic.

Iar informaţii referitoare la solicitarea Primăriei despre stadiul în care s-ar afla celălalt dosar, despre care viceprimarul Traian Stoia spune că ar avea numărul 8247/2010, nu se cunosc.  

 

Print Friendly, PDF & Email