O primă veste bună pentru Casa Mühle din Timişoara a sosit, la capătul unei lungi aşteptări, din partea instanţei. Graţie mobilizării reprezentanţilor societăţii civile, s-a izbutit scoaterea din inerţie a autorităţilor locale, pentru a valorifica şansa de recuperare a fostei case a florarului Mühle. După un şir de proteste de stradă, în timpul cărora au fost adunate semnături pentru exproprierea clădirii, Primăria a decis să îl acţioneze în instanţă pe actualul proprietar al imobilului, solicitându-i să readucă imobilul la starea anterioară demolării.

Prea târziu pentru Casa Mühle?

Adina Murgilă, reprezentantă a ONG-ului Liga Bănăţeană, anunţă că a fost admisă acţiunea prin care actualului proprietar al Casei Mühle îi este impusă readucerea imobilului la starea iniţială anterioară mutilării la care clădirea a fost supusă în mai 2012. Atunci, imobilul a fost supus unor intervenţii brutale, intervenţii stopate de Primăria Timişoara. Atunci, actualul proprietar al imobilului, Ionel Stancu, a fost atenţionat că îi revine îndatorirea de a lua măsuri pentru a stopa starea de degradare a imobilului, lucru care însă nu s-a întâmplat.

La capătul unei lungi aşteptări, timp în care starea de degradare Casei Mühle s-a accentuat considerabil, instanţa a acceptat solicitarea Primăriei, ale cărei demersuri în instanţă au fost susţinute şi de Liga Bănăţeană şi de Asociaţia pentru Protecţia şi Documentarea Monumentelor şi Patrimoniului din România.

„Deşi nu avem încă la dispoziţie toate detaliile admiterii cererii, sperăm că instanţa, în înţelepciunea ei, a admis propunerea noastră de a impune un calendar – cât mai strict, dar realist – proprietarului în îndeplinirea obligaţiei sale de a readuce imobilul la starea iniţială”, se arată într-un comunicat de presă remis redacţiei de Liga Bănăţeană. Aici se mai precizează şi că, în cazul în care proprietarul nu începe lucrările de readucere a imobilului la starea iniţială, Primăria Timişoara are dreptul de a executa aceste lucrări, dar o va face pe cheltuiala proprietarului. „Considerăm că acesta ar putea fi un moment important pe drumul către normalizarea situaţiei monumentelor din Timişoara. Pe lângă succesul din instanţă, trebuie remarcate implicarea şi efortul comun al autorităţilor, al altor organizaţii şi al societăţii civile care au demonstrat că pot face front comun în apărarea unor principii care ar putea sta la baza unei normalităţi”, se menţionează în acelaşi comunicat de presă, arătându-se că, aşa a fost făcut doar un prim pas „care nu trebuie să ne împingă către un optimism exagerat”. Şi aceasta pentru că, ţinând cont de actuala stare de deteriorare în care se află imobilulul, tentativa de readucere a sa la starea iniţială se anunţă a fi un proces dificil şi laborios: „Pentru Casa Mühle mai e de parcurs un drum lung până să o revedem aşa cum ne dorim. E un pas important dar reprezintă doar o luptă. Pentru a-l fructifica trebuie să ne asigurăm că va fi pus şi în practică în mod corespunzător”.

O posibilă soluţie: achiziţionarea imobilului de către Primărie

Reprezentanţii Ligii Bănăţene oferă şi o posibilă soluţie, menită să scurteze drumul către aducerea cât mai rapidă a Casei Mühle la o formă care să o redea, cu tot farmecul ei de odinioară, patrimoniului oraşului: „Eventuala achiziţie în condiţii corecte de către Primărie a Casei Mühle ar putea reprezenta un traseu mult mai scurt înspre o restaurare corespunzătoare. Corelând acest scop cu importanţa pe care o are povestea casei pentru Timişoara şi aspiraţiile către titlul de Capitală Culturală putem să evaluăm ca oportună această cale şi să sugerăm revederea propunerilor Ligii Bănăţene în acest sens”, indică reprezentanţii Ligii Bănăţene o posibilă soluţie, adăugând şi că, potrivit specialiştilor consultaţi de către instanţă, „încă nu este prea târziu pentru Casa Mühle”.

Cronica unor negocieri eşuate

Aducerea în discuţie a posibilităţii de achiziţionare a imobilului de către Municipalitate nu a adus, însă, în trecut, rezultate încurajatoare. Un proiect de cumpărare a fost supus dezbaterii în Consiliul Local şi a fost respins cu ma­joritate de voturi, prin voturile ex­primate de consilierii PDL, PPDD şi PC, care s-au opus atât sumei solicitate de actualii proprietari, cât şi angajă­rii unor ne­gocieri vizând achiziţio­narea imobilului, pe motiv că ast­fel s-ar crea precedente primejdioase, constând în angajarea unor negocieri între reprezentanţii Municipalităţii şi cei ai actualilor proprietari de imobile care fac parte din patrimoniul oraşului. Aceste precedente, au explicat cei care au respins ideea unor posibile negocieri, ar pu­tea fi invocate în situaţii simi­lare ale unor alte imobile de pa­trimoniu.

Preţul iniţial solicitat Primăriei: aproape trei milioane de euro

În contextul în care s-a discutat, însă, despre posibilitatea ca Primăria Timişoara să achiziţioneze imobilul, reprezentanţii actualului proprietar au venit la Primărie, în toamna anului 2013, pentru a purta discuţii referitoare la un eventual preţ de achiziţie a imobilului cu viceprimarul Traian Stoia (foto). Potrivit informaţiilor oferite de acesta, reprezentanţii proprietarului au înaintat în câteva rânduri Municipalităţii oferte de preţ pentru achiziţionarea imobilului. O primă ofertă venită din partea proprietarilor, la începutul anului 2013, stabilea un preţ de vânzare în jurul valorii de trei milioane de euro.

„I-am explicat Mirelei Stancu, cea care a venit în audienţă, că noi vrem să cumpărăm Casa Mühle, dar la un preţ real”, declara, atunci, viceprimarul Traian Stoia. Care a adăugat că următoarea ofertă de preţ avansată de proprietari a coborât valoarea imobilului cu un milion de euro, ajungând la o valoare de două milioane de euro. Preţul a fost catalogat de viceprimarul Traian Stoia drept „nerealist”, acesta adăugând şi că, în opinia sa „de nespecialist”, valoarea imobilului se ridică la maximum 500.000 de euro.

Potrivit informaţiilor sale, doar Primăria Timişoara s-a arătat interesată de soluţionarea situaţiei acestui imobil de patrimoniu, situat pe b-dul Mihai Viteazu nr. 3, în vreme ce reprezentanţii Consiliului Judeţean Timiş „nu se arată interesaţi să pornească demersurile de expropriere”. În replică, preşedintele administraţiei judeţene, Titu Bojin, a informat că acest imobil nu aparţine de instituţia pe care o reprezintă şi a adăugat că de aceea nu are niciun interes să sprijine procedura de expropriere, întrucât, la finele unei astfel de operaţiuni, imobilul ar ajunge din nou în patrimoniul Primăriei Timişoara.

Istoria complicată a unei clădiri de patrimoniu

Povestea Casei Mühle, care a aparţinut, în secolul al XIX-lea, grădinarului impe­rial Wilhelm Mühle,creatorul primului soi de trandafir românesc, a reajuns în atenţia timişorenilor la jumătatea anului 2012, adică în perioada premergătoa­re campaniei electorale pentru alegerile locale.

Imobilul reintrase, cu mai bine de zece ani în urmă, în proprietatea unei familii de etnie romă, care a solicitat Primăriei Timişoara, ulterior achiziţionării lui, aprobări pentru executarea unei serii de lucrări la faţada clădi­rii. În timp, neglijată şi supusă unor lucrări care au modificat  aspectul iniţial al faţadei, clădirea a ajuns doar o umbră a ceea ce era odinioară. Şi aceasta fără ca vreunul dintre cei potenţial reponsabili de la nivel local pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la un imobil de patrimoniu să sesizeze situaţia şi să caute să întreprindă măsuri.

Abia în campania electorală, atenţia actualului lui Nicoale Robu s-a îndreptat asupra fostei Case a Florarului imperial, care a promis atunci so­luţio­narea situaţiei, prin măsuri menite să elucideze dacă au fost sau nu respectate preve­derile legale în materie de urbanism. Clădirea a făcut, la puţin timp după aceea, obiectul unor verificări venite din partea reprezentanţilor Poliţiei Locale şi a celor ai Inspectoratului Teritorial de Construcţii, care au aplicat amenzi actualului proprietar. S-a discutat imediat despre elaborarea unui pro­iect tehnologic vizând refa­ce­rea şi reabilitarea imobilului.

A urmat apoi o perioadă de tăcere, până în primăvara lui 2013, când subiectul a fost iar readus în discuţie, cu prilejul unei vizite la Timişoara a ministrului Culturii din acel moment, liberalul Daniel Barbu. Dem­nitarul şi-a oferit atunci susţi­nerea pentru exproprierea imo­bilului, însă a solicitat so­cietăţii civile timişorene să se implice în elaborarea unui pro­iect prin care să propună in­clusiv soluţii concrete referi­toare la viitoarea destinaţie a imobilului, după expropriere.

Timişoreanul Corneliu Vaida, exponent al societăţii civile de la nivel local, a lansat atunci un apel adresat Asociaţiei Studen­ţilor de la Facultatea de Arhitec­tură pentru elaborarea unor proiecte centrate pe realizarea unei Case Memoriale Wilhelm Mühle sau a unui Muzeu al Ro­zelor. Apelul a rămas, însă, fără niciun rezultat. „Faptul că nu am primit nici măcar un singur proiect este dezarmant. Şi descurajant este şi faptul că, deşi sunt în lucru două dosare, la Parchet şi la Poliţie, legat de demolările neautorizate de la Casa Mühle, nici acum aceste anchete nu s-au finalizat”, spunea, recent, Corneliu Vaida.

În aceste condiţii, în afară de mobilizarea reprezentanţillor societăţii civile, singurele veşti bune care au decis soarta imobilului au fost reprezentate de expirarea au­to­rizaţiei de lucrări eliberată de Primăria Timişoara şi de ordonanţa pre­şe­dinţială obţinută de Municipali­tate, în mai  2013, care prevedea că proprietarii sunt obligaţi să ia mă­suri pentru protejarea clădi­rii. Chiar dacă aceste măsuri au intervenit târziu – oricine trece acum prin zonă poate lesne remarca faptul că, din clădirea de odinioară, au mai rămas în picioare doar zidurile…